Ruxandra se află în concediu de maternitate pe care îl trăiește într-un mod inteligent, după cum rezultă din interviul de mai jos, iar soțul ei, Ioan, lucrează de la depărtare pentru o companie de telefonie din UK, job pe care l-a avut și în timpul călătoriei lor de câteva luni. După încheierea călătoriilor descrise mai jos, cei trei s-au mutat în Barcelona, unde pun la cale noi incursiuni.

1. Spune-mi, te rog, câteva cuvinte despre voi.

Mă bucur de concediul de maternitate, așadar îmi ocup timpul cu…parenting-ul. Acum doi ani, cam pe vremea asta, am aflat că vom deveni părinți. Suntem Ruxandra (32 de ani) și Ioan (32 de ani), două persoane pasionate de călătorii și cățărat. Ne dorim mult să putem continua să ne urmăm pasiunile împreună cu fiul nostru, Alexandru (1 an si 4 luni) și cățelușa noatră, Mira (2 ani). Sperăm că Alexandru va prinde gustul și se va bucura și el de diversitate, explorare, noutate și tot ce mai aduce călătoria cu sine.

Am călătorit de prin adolescență amândoi, iar împreună, de când formăm un cuplu (aproape 5 ani). Preferăm călătoriile în zone mai puțin turistice și aglomerate, călătorii active, ca să zic așa, în care să nu stăm prea mult timp în același loc și/sau să putem combina călătoria cu pasiunea noastră, cățăratul (escaladă, bouldering).

Călătorii cu copii – 3 zâmbete în deplasare.

2. Unde și cum a fost prima călătorie cu bebe?

Prima călătorie cu bebe a fost de la Cluj la Alba-Iulia (la socri). Ca să fiu sinceră, în primele trei luni nu am făcut drumuri prea lungi cu mașina, pentru că nu am găsit un scaun de mașină în care să punem un bebe așa mic. În scoică nu îmi plăcea deloc poziția copilului, iar cu landoul nu se punea problema să pornim la drum mai lung. Apoi am continuat să facem drumuri de 2-3 ore (pe la munte) pentru a vedea cam cum reacționează Alexandru. A fost încurajator, drept urmare, am continuat cu planuri mai mărețe.

Prima călătorie cu avionul a fost în Cipru și a decurs, din nou, mai bine decât ne așteptam. Mai greu a fost zborul de întoarcere…dar a trecut și el și au urmat altele și altele, unele mai ușoare, altele mai dificile. În timp, ne-am obișnuit cu ideea că modul în care decurge un zbor sau un drum cu mașina atunci când călătorești cu copii nu e o regulă, pentru că depinde și de factori externi, care sunt în afara controlului nostru.

De la călătorii scurte la călătorii intercontinentale lungi

3. Știu că în vara anului 2017 ați călătorit circa 3 luni și jumătate la rând. Pe unde ați mers și cum a fost?

Am pornit în 25 iunie din Cluj, cu mașina, într-un mic tur al Europei. Am explorat mai ales sudul continentului și am mers mult pe lângă mare, pe Coasta de Azur, cu destinația Barcelona, unde am rămas timp de o săptămână. Înainte de Barcelona ne-am oprit la munte, în Pujalt, o zonă minunată, unde doi prieteni buni s-au hotărât să facă o nuntă mai aparte și unde am mers și la primul festival de muzică cu Alexandru (Maldaltura Festival).

Ne-am întors prin centrul Europei, mai mult pe la munte: Montpellier, Grenoble, Chamonix, Bern, Zürich, Gottmadingen, Singen, Rhine Waterfalls, München, St. Wolfgang, Hallstatt, Bratislava, Debrecen, Cluj.

Am revenit la Cluj pentru câteva zile, iar apoi am zburat spre Asia, unde am stat o lună în Bali, în principal pentru cursuri de scuba diving, de unde ne-am întors în 30 septembrie. Ne-a dus fratele meu cu mașina la Budapesta, am dormit acolo o noapte, iar dimineață am zburat la Köln.

Chamonix, Franța – călătorii cu copii.

După excursia prin Europa, am învățat că, cel mai bine, atât pentru Alexandru, cât și pentru noi, este să stăm măcar două nopți într-un loc, chiar dacă e doar loc de tranziție spre altă destinație, așa că o zi am explorat și prin Köln. Apoi am luat trenul spre Luxembourg, de unde urma să zburăm spre Asia și am profitat de ocazie pentru a ne da întâlnire cu niște prieteni buni și fetița lor, veniți din Bruxelles.

Zborurile lungi spre Asia au început în ziua următoare: Luxembourg – Milan – Oman – Kuala Lumpur. Greu. Dar, dintre noi toți (am zburat cu alți șase prieteni), cred că Alexandru a fost cel mai ok și s-a adaptat cel mai repede inclusiv diferenței de fus orar.

Am stat două nopți în Kuala Lumpur, apoi am zburat spre Bali, unde ne-am petrecut următoarea lună, în Tulamben, pentru cursuri de scuba diving. Ionuț a făcut curs de Dive Master, iar eu Open Water Diver. Alexandru a împlinit un an în Bali :).

Peste tot ne-am simțit bine și nu am căutat neapărat spații destinate în special copiilor, ci în primul rând am stat cât mai mult afară, în natură, respectând în același timp nevoia copilului de odihnă și hrană. Poate Chamonix, Barcelona si Bern ar putea fi considerate cele mai child friendly.

Călătoria noastră a costat circa 12 000 euro (toate costurile din Europa și din Asia, timp de peste 3 luni). Acești bani au fost, practic, cam toate economiile noastre pe care am vrut sa le cheltuim astfel.

Călătorii cu copii – Bratislava, Slovacia.

4. Care au fost cele mai reusite momente din călătoria voastră?

Faptul că Alexandru s-a adaptat repede și natural la călătorie, la diferențe de mediu, temperatură, limbă, fus orar, mirosuri și orice altceva. Deși nu e ușor să călătorești cu un copil mic, timing-ul a fost perfect. Am ajuns la concluzia că vârsta lui Alexandru pe tipul călătoriei (între 9 luni jumate și 12 luni jumate) a fost ideală, pentru că am putut să îl purtăm pe durate mai lungi în sistem de purtare, în care să și doarmă (uneori), ceea ce ne-a oferit mai multă libertate de mișcare.

De când el a început să umble are propriile planurile în ceea ce privește destinațiile și locurile pe care vrea să le exploreze Deplasarea cu el e mult mai interactivă în momentul de față.

În fiecare loc vizitat am avut cel puțin un moment reușit: de la luat prânzul la fântâna muzicală de pe Margaret Island din Budapesta, la descoperirea Ljubljanei (unul din orașele care mie mi-au plăcut cel mai mult), la plimbări pe plajele de pe Coasta de Azur, la festivalul de muzică din munții Spaniei, la leneveala din Barcelona, la traseele pe care am reușit să le facem în Chamonix, la savurarea orașului Bern, la relaxarea totală și oaza de bine pe care am găsit-o la Airbnb-ul din Gottmadingen sau locurile minunate pe care le-am descoperit în acea zonă, la momentele dintre zborurile lungi spre Asia când toți eram rupți de oboseală, dar Alex se plimba printre oameni, le căuta privirile și îi făcea să zâmbească, la petrecerea de ziua lui Alexandru pe care au organizat-o prietenii din Bali (cu artificii și tot tacâmul), la scufundările din Bali, la faptul ca Alexandru a început sa umble în Bali…și aș putea să continui mult și bine.

Întâlniri interculturale – călătorii cu copii.

De ziua lui Alexandru, în Bali.

Călătorii cu copii, Cinque Terre, Italia.

Un mic exemplu mai detaliat: în Gottmadingen, care este în Germania, ne-am dat seama că suntem foarte aproape de cascada Rinului și am decis într-o zi să mergem să o vizităm. Cascada se află în Elveția, trebuia să trecem granița. Noi începuserăm să ne simțim ca acasă acolo și am plecat cu palma în fund, cum se zice, fără acte, fără nimic. Am ajuns la graniță, ne-a oprit un nene simpatic, ne-a întrebat unde mergem, i-am răspuns.

Ne-a întrebat de acte pentru noi, pentru copil, pentru cățel…noi am ridicat din umeri…având doar buletinele noastre. A mers să discute cu un coleg, ne-a rugat să deschidem portbagajul. Noi deja ne făceam diverse filme. Apoi ne-a zâmbit și ne-a lăsat să trecem. Nici până azi nu ne vine să credem.

Călătorii cu copii – pe lângă Rin.

Iar când am zburat spre Bali, cred că în aeroportul din Luxembourg, s-a așezat lângă noi o mămică cu un băiețel de vârstă apropiată de-a lui Alexandru (părea un pic mai mare, dar nu cu mult). Copilul plângea tare și era de neconsolat.

Alexandru a lăsat mâncarea, se uita doar la băiețel și îi căuta privirea. Când s-au intersectat, a început să îi zâmbească și să se tragă spre el, cumva încerca să îl ajute pe copilul supărat să se liniștească. Ceea ce s-a și întâmplat, în scurt timp. S-a oprit din plâns și a zâmbit înapoi – tot un moment reușit, aș spune.

5. Când vine vorba de călătorii cu copii, știm cu toții că lucrurile nu sunt doar lapte și miere. Care au fost dificultatile din calatoria voastră?

La întoarcerea din Bali, Alex a cules un rotavirus dintr-un aeroport. Începuse să umble și a mișunat prin toate locurile, degeaba l-am tot șters și spălat pe mâini. Așadar, după ce timp de 3 luni nu am avut nici o problemă de sănătate, când ne-am întors în Cluj am stat o săptămână în spital ca să scăpăm de problemele de burtică (și el, și eu). Acum fac haz de necaz, dar nu a fost distractiv deloc.

Alt moment dificil a fost când vulcanul Agung din Bali a hotărât să se înfoaie cât timp am fost noi pe insulă și am trecut prin două evacuări nocturne, prima din Tulamben în Amed, a doua din Amed în Denpasar. Nu a fost nimic periculos și nici nu am scurtat șederea în Bali, dar puteam să ne lipsim de evacuări.

Călătorii cu copii – Bali.

Dificile au fost primele zile de după plecare, atât în turul prin Europa, cât și în Bali. Pentru mine a fost mai greu până când m-am obișnuit, adaptat și convins că Alexandru e bine, iar dacă mă relaxez eu, e chiar și mai bine. Și zborurilelungi spre și dinspre Asia…am crezut că nu se mai termină.

Înainte de toată călătoria noastră lungă, am mai avut o vacanță în Cipru, unde Alexandru a făcut o reacție urâtă pe piele de la soare, cu toate cremele de protecție, pălăriile și feritul de soare la orele de vârf. M-am speriat la început și a fost un pic de panică, dar ne-am calmat relativ rapid. A trecut alergia asta cam după 2-3 săptămâni, eram deja porniți în turul prin Europa, dar nu i-a mai revenit de atunci. “Tratamentul” aplicat a fost o cremă de bebe din unt de shea, deci hidratare, în primul rând, extern și intern.

Ideea este că vacanța asta în Cipru a fost un fel de preview, să vedem ce se poate întâmpla pe drum, departe de casă. Ne-am făcut o idee și despre cum ar fi mai bine să ne învârtim în jurul programului de somn și masă al copilului, ca să ne putem bucura cu toții de călătorie. Și ne-am făcut așteptări realiste de la ce am putea apuca să vedem și să vizităm pe parcursul călătoriilor.

Budapesta – călătorii cu copii.

Chamonix, Franța – călătorii cu copii

6. Cum consideri ca au contribuit calatoriile la dezvoltarea copilului?

Din punctul nostru de vedere, tot ceea ce a fost nou pentru Alexandru, situațiile, locurile și oamenii, au contribuit în cel mai bun mod la dezvoltarea lui armonioasă, naturală, i-au sporit curiozitatea și dorința de a explora, a atinge, a mirosi, a vedea, a simți. Călătoria te pune în atâtea contexte diferite de ceea ce ai avea parte acasă, într-un loc stabil. Și, inevitabil, te solicită să reacționezi și să găsești o soluție. Iar copilul s-a descurcat minunat în toate momentele. Cu toată modestia, suntem extrem de mândri să îi fim părinți.

Bali – călătorii cu copii.

7. Ce lecții are o familie de învățat din călătoriile cu copii?

Din perspectiva mea, călătoriile sunt unul dintre cei mai buni învățători, experiențele din călătorii intră la categoria școala vieții. Chiar dacă nu a fost ceva nou, ne-am reamintit că cel mai important e să comunicăm între noi, mereu, și să avem încredere în noi înșine și unul în altul, mereu.

Lecția cea mai importantă (deși, în mare, și pe asta o știam/simțeam) a fost să avem încredere în Alexandru, mereu. Și în instinctele noastre în ceea ce îl privește pe Alexandru, căci el ne comunică tot timpul ce simte, sau dacă ceva nu e în regulă. Consider că am crescut mult împreună pe durata călătoriilor noastre, care ne-au unit mai mult și ne-au dat încredere în noi, că împreună putem trece peste orice.

Călătorii cu copii – Bali

8. Unde ați mâncat cea mai buna mâncare în călătoriile voastre?

Înghețată în Bologna și cheesecake în Chamonix, la poalele ghețarului :). Dar, la drept vorbind, nu am prea mâncat la restaurante, prin Europa ne-am ales mereu cazări prin Airbnb și am gătit noi. Am ales să gătim noi pentru Alexandru, ca să putem controla diversificarea dietei și modul în care a fost preparată hrana.

Cineva poftește la înghețată.

9. Care sunt obiectele cele mai importante pe care le luați la voi în timpul călătoriilor?

• Sistem ergonomic de purtare bebe;
• Jucării pentru mașină/avion;
• Creme și accesorii de protecție solară;
• 1-2 cearceafuri spălate cu detergentul nostru de bebe;
• Detergent de bebe;
• Detergentul nostru de vase (și eu am pielea sensibilă);
• Oale și alte instrumente de gătit, pentru că nu toate cazările sunt echipate corespunzător la acest capitol;
• O mini-farmacie, just in case (ceva pentru febră, ceva pentru tuse, ceva pentru burtică, pansamente, rivanol etc).

Chamonix – călătorii cu copii.

10. Ce călătorii plănuiți în viitor și cum le veți finanța?

După întoarcerea din Bali, am rămas câteva săptămâni în România (la Cluj și la Alba), apoi ne-am mutat în Barcelona. Ăsta era planul, să călătorim toată vara iar apoi să ne relocăm. Așadar, vom încerca să vedem cât mai mult din Spania și Portugalia. Ne dorim să ajungem și în tările din nordul Europei, pe unde nu am fost încă (Norvegia, Suedia, Finlanda). Cum le vom finanța? Păi încercăm să punem cât mai mulți bănuți de-o parte, în principiu banii de concediu de maternitate au mers la șosetă, ca să zic așa, și încercăm să ne folosim doar de salariul lui Ionuț.

Bern.

Chamonix – călătorii cu copii.

11. Recomandări și sfaturi pentru părinții care vor să călătorească?

Cel mai important sfat la care pot să mă gândesc este să nu vă fie frică de călătoritul cu bebe sau cu copii mici și să aveți încredere în voi înșivă și în copilul/copiii voștri! Puteți să începeți cu călătorii pe distanțe scurte, ca să testați terenul, dar luați-vă inima în dinți și începeți. E un sentiment aparte să observi cum, la finalul călătoriei, ai un copil mai fericit, mai încrezător în sine și în puterile sale, mai curios și mai entuziasmat de mediul înconjurător.

Asemenea altor părinți care călătoresc mai mult cu copiii, recomand o planificare cât mai bună înainte de plecare. Informați-vă, citiți experiențele altor călători în zona unde vreți să mergeți, încercați să preveniți posibile probleme ce ar putea să apară sau măcar să vă asigurați că sunteți pregătiți, în caz că ar apărea.

Bali – călătorii cu copii.

În plus, părerea mea e că ar fi de preferat să alegeți locuri de cazare unde să vă puteți simți în largul vostru, fără a vă crea un stres în plus din cauză că e prea gălăgie, sunt mirosuri neplăcute sau zona e nesigură pentru copil etc. Prioritizați și decideți voi, pentru familia vostră, ce e mai important pentru a vă face călătoria cât mai plăcută (poate veți hotarî să alocați mai mulți bani în direcția hranei sănătoase și mai puțini în direcția suvenirurilor, sau în direcția mai multor intrări în diverse parcuri/muzee/grădini șamd).

Pe Ruxandra, Ioan și Alexandru îi puteți urmări pe pagina lor de Facebook, de care urmează să se ocupe mai intens în viitor. În spiritul sfaturilor oferite de Ruxandra, puteți arunca un ochi și pe acest articol, în care vă oferim ponturile noastre pentru organizarea unor călătorii cu copii cât mai reușite.

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, metode inovatoare de educație, spații de joacă, antropologie și explorare urbană.  Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

The post Călătorii cu copii – 3 luni prin Europa și Asia cu un bebe de 9 luni appeared first on Kinder Trips.

Noi am fost până acum la ambele ediții și le așteptăm cu nerăbdare pe următoarele. Evenimentele sunt cu acces gratuit și înscriere prealabilă. Iata și pagina de Facebook unde sunt anunțate:
https://www.facebook.com/ModernDadsChallenges/

Credit: Creative Energy Corner

La ultima ediție, care a avut loc pe 5 iulie, tema întâlnirii a fost una dragă nouă: călătoriile cu copii și siguranța copilului în mașină.

Ca orice părinți, și noi am avut emoții intense la început de drum, când abia învățam cum să ne purtăm și să ne acomodăm cu noua ființă din viața noastră, iar călătoriile reprezentau un gând îndepărtat și nu foarte realizabil. Când am plecat din maternitate nu aveam nici măcar o scoică în mașină, atât de puțin apucase să ne informăm. Am venit cu copilul într-un fel de landou, și abia după 2-3 săptămâni ne-am achiziționat și noi, în sfârșit, o scoică adecvată. La 6 săptămâni de la naștere, cu inima cât un purice, am realizat prima noastră deplasare mai lungă (la 100 de km de București). Am avut noroc că fetița a dormit marea parte din traseu, dar în drumurile ulterioare parcurse a stat mai mult în brațele mele, pentru că nu mă înduram să o las să plângă din toți rărunchii acolo în scoică. Pur și simplu nu puteam, deși știam că este profund greșit ceea ce fac. Prima vacanță cu bebe la 4 luni a fost în satul 2 mai, apoi am mai făcut diverse excursii cu mașina. Când avea 1 an și o lună, am făcut prima călătorie lungă, un road trip prin Transilvania, despre care am scris aici.

Între timp, trecusem de la scoică la scaunul de mașină. Așa cum am scris și în acel articol, cu ocazia călătoriei în Transilvania, luasem decizia fermă de a nu mai ceda sub nici o formă plânsetelor și de a nu mai călători cu Noria în brațe, pentru că o expuneam la riscuri mult prea mari. Până în acel moment evitasem din răsputeri să aplicăm în vreun fel ”învățămintele” metodei ”cry-out”, care practic te sfătuiesc să lași copilul să plângă până nu mai poate, pentru a-l dresa, astfel, să ”se învețe” cu diverse lucruri, cum ar fi, spre exemplu, dormitul singur în pătuț.

Însă cu ocazia acelei călătorii, am decis împreună cu prietenul meu că voi călători și eu în față cu el, iar Noria va rămâne în spate, bine fixată în centurile scaunului. Ne-am gândit că dacă nu o să mă mai vadă lângă ea nu va mai începe să plângă pentru a fi ridicată de acolo, și se pare că trickul acesta a funcționat, în cele din urmă. Am rezistat eroic la toate plânsetele inevitabile care au avut loc și nu am mai luat-o din scaun. Oricum, nu mai stăteam în spate.

Am avut în cap riscurile mari și impactul groaznic pe care și cel mai mic accident îl poate avea asupra unui copil mic care nu e protejat de scaunul de mașină. Așa cum s-a punctat și în cadrul evenimentului, copilul nu trebuie să stea nici măcar 2 minute în afara scaunului, chiar dacă e vorba de un simplu drum cu mașina, până la colțul străzii.

Dar oricum plânsetele nu au curs așa mult precum ne așteptam, pentru că Noria a înțeles destul de rapid că nu e rost de plâns și că nu va mai fi luată din scaun. În schimb, opream destul de des pentru pauze de joacă și de alăptat. Încet, încet, în timpul acelui road trip prin Transilvania care a durat aproape 2 săptămâni, am început să ne formăm un ritm și o disciplină de mers cu mașină. Desigur că urletele din spate nu s-au potolit așa cu una cu două, dar în timp ele s-au rărit considerabil. Am continuat să expunem fetița la drumuri cu mașina, iar câteva luni mai târziu am îndrăznit să organizăm și primul road trip în afara țării, până în Grecia. Detalii aici. 

Dacă am fi avut ocazia să participăm înainte de toate aceste încercări la un eveniment precum cel din seria Modern Dads Challenge, cu siguranță ne-ar fi ajutat mult toate informațiile și sfaturile oferite acolo de diverși invitați.

La drum!

Iată și o mică sinteză a acestor informații legate de mersul cu mașina, alături de un copil mic:

** Până la 2 ani (cel puțin) este recomandat sa aveți un scaun care să se monteze cu spatele la sensul drumului. Greutatea capului unui copil reprezintă apr. 25% din greutatea corpului, coloana nu este osificată, iar la un accident auto șansele sunt foarte mari că acesta sa își rupă gâtul.

** Scaunul auto nu trebuie să se miste mai mult de 2’5 cm în stânga sau în dreapta. Distanța dintre centurile scaunului și toracele copilului trebuie să fie de două degete, nu mai mult, nici mai puțin.

** Centura autovehiculului trebuie montată peste coapsele copilului, nu peste abdomen.

**Citiți cu atenția maximă și respectați instrucțiunile pentru montarea / demontarea scaunului auto.

** În toată Europa, numărul de urgență este 112. Când plecați în călătorie, partenerul din partea dreaptă trebuie să știe unde se află în momentul deplasării. În cazul unui accident cel din partea dreaptă trebuie să sune la un 112 și să spună unde se află. De exemplu, dacă este pe autostradă, trebuie să știe să spună la ce kilometru vă aflați.

**Dacă în timpul mersului vă intră o albină sau o viespe în mașină primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să opriți pe partea dreaptă și să puneți semnalul de avarii. În mod similar, trageti pe partea dreaptă în cazul în care copilul se îneacă în timpul deplasării.

** Evitați să cumpărați scaunul de mașină second hand, pentru că nu știți exact ce istoric are, dacă de exemplu a mai fost implicat în vreun accident (caz în care siguranța copilului nu mai este garantată).

**Accidentele auto sunt principala cauza de deces și rănire în rândul copiilor, iar leziunile produse în cazul unei viteze de 50 km/h sunt similare cu cele produse de căderea în gol de la 10 m.

**Statisticile indică faptul ca peste 80% dintre părinți instalează greșit scaunul auto!

Iată și un grup de Facebook care promovează mersul prelungit al copilului cu spatele la sensul de mers:
Rear face prelungit în România

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este inițiat de Frunzaresc.eu  și implementat cu agenția de publicitate Creative Energy Corner.

Stați cu ochii pe ei!

Credit: Creative Energy Corner

Citește și:

The post Întruniri pentru tați – Modern Dad’s Challenges appeared first on Kinder Trips.

Propunerile de mai jos reprezintă un ”short list”. E vorba de obiectele care s-au dovedit a fi cele mai utile din tot ce am cărat.

Menționez din capul locului că sunt obiecte adaptate pentru șederea într-un camping amenajat, aflat la malul mării.

Atunci când vom avea și escapade la munte, unde sunt temperaturi și provocări diferite, sau în locuri neamenajate, voi completa și lista pe măsură

Am împărțit short list-ul pe categorii:

Cu copiii în camping – zona de dormit

• Cort (evident). Noi avem Family 4.2 de la Arpenas, Decathlon, cu 2 ”încăperi” și ”living”. Este spațios și foarte bine compartimentat. Ai loc suficient pentru bagaje (un aspect important), iar în hol poți sta în picioare, fără să fie nevoie să te apleci. Per ansamblu își face bine treaba, în schimb nu are o aerisire prea bună. Găsiți aici și aici alte modele de corturi, tot la Decathlon.
• Saltele și pompă de umflat. Am avut și cearșafuri, chiar și perne (normale, nu din cele care se umflă, speciale pentru camping), ca la carte. Toate au fost extrem de binevenite și confortabile. Te poți lipsi de cearșafuri, desigur, dar îți aduc o stare de bine și îți dau un sentiment de ”acasă”. Găsiți aici modelul nostru de saltea, care își face foarte bine treaba de câțiva ani (avem 2). Și aici modelul de pompă.

Cu copiii în camping – în cazul în care erați curioși, iată cum se doarme dus la cort, la 16 luni

Update 2021

Între timp, ne-am luat și un cort care se instalează rapid, pentru ieșiri mai scurte, off-camping. Se numește Easy 2 Seconds și beneficiază de tehnologie „fresh and black”, care îți permite să dormi în cort pâna mai târziu, fără să fi deranjat de lumina soarelui.

Mai multe detalii găsiți în articolul de mai jos:

Un cort care se montează și se demontează rapid – 2 Seconds Easy Fresh & Black

Update 2023

Am descoperit aceste izoprene gonflabile, care își fac treaba foarte bine, fiind mult mai ușor de instalat. Le-am testat la Waha Festival și vi le recomandăm.

Cu copiii în camping – zona de bucătărie

• Un mobilier de bucătărie pentru gătit în aer liber. Este foarte practic atât pentru depozitat alimente (are rafturi închise), cât și pentru gătit pe blat. L-am achiziționat de la Decathlon, îl găsiți aici.
• Prelungitor – trebuie să îl aveți neapărat, dacă vreți să vă trageți curent electric la cort.
• Masă și scaune de camping – a must have, dacă vreți confort sporit. Găsiți aici modelul nostru de masă și aici modelul de scaune. Iar aici este un model care include masă cu tot cu scaune.
• Butelie de gaz & primus, achiziționate tot de la Decathlon.  Sunt destul de scumpe, față de prețurile pe care le-am văzut prin alte țări. De exemplu, noi ne-am mai cumpărat un primus din Grecia, pentru că a costat doar 5 euro și ne-am făcut o mare rezervă de butelii, cu 1 euro/bucata. La noi buteliile sunt mult mai scumpe, niciodată nu am înțeles de ce.
• Oală electrică, cu care am încălzit apa pentru cele câteva ceaiuri și cafele zilnice. De asemenea poți fierbe apa pentru a o turna direct peste mâncare, economisind astfel consumul de gaz din butelii.
• Vase de camping luate de la Decathlon, plus tacâmuri, tocător, ceainic. E destul de important să ai vase speciale de camping și nu cratițele/tigăile pe care le folosiți în mod uzual acasă, pentru că vasele de camping se încing mult mai rapid!
• Alimente ușor de gătit (paste, cous-cous, quinoa, mălai, orez, linte, năut la conservă etc).
• Un bidon mare de apă, tot din Decathlon, foarte bun pentru chestii rapide (gen spălat pe mâini sau clătit un vas) ca să mai salvați din drumurile la toalete.
• Detergent de vase, burete și o lădiță pentru transportat vasele la spălat.

Bucătărie de camping, cu Kinder Trips

Update 2021 – soba rachetă Eco Zoom

De câteva luni am început să folosim în ieșirile noaste în aer liber soba rachetă EcoZoom. Probabil o vom folosi și atunci când vom sta la cort în natură sau în camping.

EcoZoom VERDE este o mașină de gătit pe lemne portabilă, de tip “rocket stove” sau sobă rachetă, potrivită pentru contexte off grid, pentru camping și explorări în aer liber, pentru bucătării de vară și pentru situații de urgență.

Funcționează pe bază de vreascuri și uscături pe care de obicei le găsiți prin pădure.

O găsiți la noi în Shop, alături de toate detaliile tehnice necesare, aici.

Cu copiii în camping – zona de lounge

• Hamac – ne băteam toți 3 pe el! Cred că o să achiziționăm încă unul mai mic, pentru copii.
• Mini-piscină pentru copil – așa o țineam noi pe Noria ocupată multe ore.
• Ceva de pus la intrarea în cort, pentru că atenuează mizeria care se poate aduce înăuntru (rogojini, folie, covor de cort etc). Noi am avut rogojini, de pe care măturam din când în când frunzele uscate. Am avut și o măturică mică :). Am mai adăugat și o pătură.
• O lampă pentru seară – ceva pe baterie, ori ceva care se bagă în priză, având în vedere că există acces la curent electric.
• Chestii de depozitat (ex: coș de plasă pentru haine curate/murdare; lădițe; cutii de plastic sau de carton etc). Vor prinde foarte bine la fața locului, unde organizarea lucrurilor pe categorii este destul de importantă. Puteți opta și pentru un corp de depozitat lucruri.
• O bicicletă sau o trotinetă pentru copii, ca să exploreze în voie aleile din camping (cu condiția să fie un camping aerisit, neaglomerat și cu puține mașini).
• Câteva jucării și cărticele. Nu multe, că își vor găsi oricum de lucru prin preajmă!

Cu copiii în camping – tabăra noastră din Grecia

Cu copiii în camping – sănătate

• Balsam pentru mușcături de insecte și sprai de tânțari – un alt must have! În unele zile nu aveam deloc probleme cu insectele, în altele parcă ne căutau dinadins.
• Trusă de prim ajutor, cu remedii homeopate, gel de arnica, tot felul de creme antibacteriene, antitermice și diverse medicamente alopate.
• Loțiuni și spraiuri de soare (evident).

Cu copiii în camping – întâlnire de gradul 3.

Cu copiii în camping – haine și utilitare

• Multe prosoape – le murdăream foarte repede, deci o rezervă cât mai mare este binevenită, ca să nu stai să speli și să usuci.
• Halat de baie pentru copil – foarte bun pentru drumurile repetate la duș, cu kinderul.
• Protecție pentru cap (șepci, pălării etc) – pentru toată lumea.
• Haine lejere și nepretențioase. Nu cărați tot dulapul, oricum veți sta în aceleași veșnice chestii, la fel și copilul. Pe post de haine mai groase am folosit câte un hanorac pe cap de om și jachete subțiri de ploaie. Pentru Noria avem întotdeauna la noi kitul complet de haine de ploaie – întotdeauna util!
• O rola de prosoape de hârtie – utile la orice!
• Sfoară pentru întins rufe.
• Papuci sau șlapi – garantat nu veți ieși din ei

Momente din bucătăria de camping: gătim mâncare de linte și pregătim un desert din cremă de curmale, carob și lapte de cocos :). 

Aruncă un ochi și aici

CU COPIII LA CORT – 9 SFATURI PENTRU PĂRINȚI, DE LA KINDER TRIPS

Iar mai jos găsiți sugestii de locuri bune de mers cu cortul, în România:

TOP 10 LOCURI DIN ROMÂNIA PENTRU O VACANȚĂ DE POVESTE CU CORTUL

Un site util de cercetat, care conține sugestii de locuri potrivite pentru campat, este acesta.

Sperăm că ți-a plăcut acest articol. Ne poți sprijini printr-o distribuire!

Disclosure policy: articolul conține linkuri afiliate. Nu există costuri adiționale pentru pentru voi, dar dacă achiziționați un produs pornind de la recomandarea noastră, noi câștigăm un mic comision. Aceast lucru ne ajută să susținem munca pe blog și să vă livrăm în continuare informații de calitate.

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Călătorii cu copii
• Educație alternativă
• Natură și explorare în aer liber
• Comunități și stiluri  de viață

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Copii, Călătorii, Natură, Educație Alternativă și publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educația în aer liber. Îl găsești aici.

Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. 

CITEȘTE ȘI:

The post Cu copiii în camping – lista celor mai utile obiecte pe care să le aveți la voi appeared first on Kinder Trips.

Din unele reviewuri de pe net înțelesesem că unora nu le plăceau sunetul omniprezent de greieri, marea cu pietre și pietricele, plaja pe care era doar un singur bar sau ”plictiseala” din camping. Pe noi nu ne-a deranjat vreunul din lucrurile acestea, dimpotrivă.

Marea ne-a întâmpinat tulbure, cu valuri cam foarte mari și neprietenoase, în prima seară petrecută acolo și a doua zi. Erau și pietre la intrarea în apă. După toată aventura cu documentarea îndelungată pe internet și găsirea campingului, despre care am povestit aici și aici, m-am îngrijorat, pentru că am crezut că e posibil să fie frecvent valuri în această zonă.

M-am simțit cam dezamăgită de pietriș, deși nu se compara cu bolovăneala din Samotraki, o insulă din Grecia pe care am tot mers. Dezamăgirea era legată de Noria, mă gândeam cum va putea micuța să se bucure de apă și de plajă. Deja ne făceam planuri să stam 3 zile și să ne mutăm în alt loc, pe care urma să îl găsim.

Când ce să vezi, începând cu ziua a treia, valurile s-au potolit, apa s-a liniștit, s-a limpezit și s-a albăstrit. Am descoperit locuri pe plajă, unde pietrele erau mult mai mici și erau și porțiuni cu ceva nisip la intrarea în apă. În cea de-a treia zi eram deja aclimatizați de-a binelea și începuse să ne placă foarte tare.

Încă mi se pare ciudat felul în care ne-a întâmpinat marea și modul radical în care s-a transformat în zilele următoare, mai ales că în nici una din cele 18 zile petrecute aici nu au mai fost valuri iar apa a rămas limpede și azurie. Parcă am fost puși la încercare, așa ne-am simțit

Cum arată plaja

Este spațioasă și frumos așezată, sub un munte. Apusurile sunt superbe iar lumina cade altfel în fiecare seară. Când ești în apă, vezi munți și păduri. Nu am prins niciodată plaja plină până la refuz, doar mai aglomerată în weekenduri. Nisipul nu este foarte fin, dar e în regulă. Lumea (inclusiv copiii) nu pare să aibă o problemă cu faptul că sunt pietre la intrarea în apă. Nici noi nu am avut, chiar și Noria s-a adaptat, în locurile mai ferite de pietre.

Există o terasă pe plajă, cu șezlonguri și muzică decentă, care nu este dată tare și care se aude doar în dreptul terasei (nu am stat nici o dată acolo). Tot pe plajă mai este un bar de noapte pe care l-am văzut deschis o singură dată.

Nu am cărat zilnic cele trebuincioase, am plantat un cort de plajă într-un loc mai liniștit și acolo a rămas până la finalul șederii, iar în el ne lăsam permanent prosoapele, colacul și jucăriile Noriei, chiar și scutece (să fie :). Noi veneam la plajă cu un rucsăcel lejer.

Colțișorul nostru

Prim plan cu marea

Pizza pe plajă, la apus

Cum a fost mâncarea

Ei bine, la capitolul acesta Lacara nu strălucește. Există un singur restaurant, cu mâncare decentă (dar porții mici) și ceva mai scumpă decât în alte părți. Problema e că te plictisești repede de toate felurile și trebuie să pleci să cauți prin alte părți dacă vrei să mănânci bine. Pe noi nu ne-a afectat foarte mult chestia asta, pentru că eram echipați cu o adevărată bucătărie de camping și cu alimente. Știam din capul locului că ne vom pregăti la cort 2 mese pe zi (micul dejun și prânzul, de obicei).

Cam o dată la 4 zile ne făceam cumpărături la Lidl în orașul Nikiti (aflat cam la 20 de km de Lacara): fructe, legume, pâine și gustări pentru micul dejun. Există și în camping un magazin aprovizionat cu tot ce trebuie, dar evident, prețurile sunt ceva mai mari.

Oricum, cu un copil de 16 luni, care are nevoie de mâncare baby-friendly, nu am fi putut să luăm chiar toate mesele prin taverne. Celebrele borcănașe cu mâncare pentru bebeluși le folosim foarte rar, spre niciodată. Doi la mână, nici nu ne doream asta, pentru că nouă ne place foarte mult gătitul, mai ales cel în aer liber.

Din bucătăria noastră de camping

Facilitățile din camping

Campingul este unul liniștit, axat pe familii (dar nu neapărat). Ne-a fost clar că mulți din cei care vin aici sunt iubitori de liniște și de natură, cu respect față de vecini și față de nevoile lor. Unele familii (în general de greci) își lasă rulotele în camping peste an, plătind chirie și venind vara atunci când doresc, în special în weekenduri.

Alții se instalează temporar cu rulotele. Există și rulote de închiriat, alături de bungalow-uri de lemn și ”mobile homes” (niște containere). În ultimele zile am stat și noi într-un ”mobile home”, să vedem cum este și sa plecăm pe drumul de întoarcere mai liniștiți, cu marea parte din bagaje strânse din timp.

Campingul este de fapt o pădure situată la poalele unui munte mic, cu umbră în majoritatea locurilor. Totuși, doar unele spații au umbră non-stop, pe toată durata zilei; la anumite ore, razele soarelui mai pătrund temporar prin corola copacilor. Dacă vrei umbră 100% e bine să îți instalezi fie un adăpost improvizat din pânze, fie altceva. Noi am ochit locurile cu umbră permanentă, ca să știm ce ne rezervăm la anul

Toaletele și dușurile sunt des amplasate. La cele din zona noastră nu a fost vreodată îngrămădeală – adeseori eram singura persoană care le folosea. Sunt și frigidere comune unde poți păstra alimente (intră în prețul plătit zilnic pentru cort), mașini de spălat (4 euro tura), încăperi separate unde poți spăla de mână vasele și rufele. Toată lumea e ok, nu dispar lucruri și din punctul ăsta de vedere poți fi relaxat, atât în camping cât și pe plajă.

Nu există Wi-fi, se mai prinde doar la singura cafenea din camping, Metochi sau în zona recepției, unde se găsește și un calculator conectat. Dintr-un motiv sau altul, în perioada șederii noastre acolo am prins net la Metochi doar vreo 2-3 zile, în rest a fost ceva defecțiune – perfect pentru noi, pentru că am putut lua o binevenită pauză de lume virtuală.

Campingul e în general foarte safe pentru copii, chiar și pentru cei sub 2 ani. Nu trec foarte multe mașini iar cele care circulă păstrează o viteză mică. Fetița noastră a explorat în voie aleile și potecile, am lăsat-o să se îndepărteze de noi mai mult ca niciodată, fără să o scăpăm din ochi, desigur.

Legat de prețuri, noi am plătit în iunie 24 de euro/zi (cort, 2 persoane, mașină și electricitate) iar în iulie circa 30 euro/zi. Toate detaliile legate de prețuri le puteți găsi pe siteul campingului.

!!! Atenție !!! : se rezervă în avans și locurile de cort, așa că la fața locului e posibil să fie ocupate, chiar dacă nu e amplasat nici un cort

La masa de prânz, în camping Lacara, Grecia

Prieteni noi întâlniți în camping Lacara, Grecia

Întâlnire de gradul 0 în camping Lacara, Grecia.

Ce poți vedea prin împrejurimi

Am avut de unde alege, din plin. Ca idee, multă lume cazată în camping se plimbă des cu mașina. Se merge la plajă sau luat masa și prin alte părți, campingul nefiind perceput ca ceva în care să te plantezi definitiv și de unde să nu mai pleci deloc (în stilul vacanțelor petrecute într-un singur loc, la un singur hotel etc). Deși starea de relaxare vecină cu lenea, în care am intrat destul de curând de la sosirea în Lacara ne împiedica adeseori să părăsim pădurea noastră dragă, în unele zile ne-am mobilizat și am vizitat diverse alte locuri, în special plaja cu nisip fin și intrare lină în apă de la Karidi.

Aici Noria a fost în extaz total, a intrat singură în mare, s-a trântit pe burtă la mal, a explorat totul cu mare curaj. Plaja Karidi se află la circa 7 km, fiind perfectă pentru copii – în schimb este tare aglomerată și nu se compară cu liniștea din Lacara. Dar, vizitată din când în când, a intrat la fix. Ne-am mai plimbat prin Sarti, un orășel liniștit si relaxant, aflat cam la 20 km de Lacara, unde am tot mâncat la penultimul restaurant de pe promenada de la malul mării (capătul unde se află și un punct de belvedere, cu o capelă), care dădea într-o mică plajă cu nisip, unde copiii puteau zburda în voie în timp ce părinții stăteau pe la mese. Mâncare delicioasă!

În afară de Karidi și Sarti am mai mers la o plajă no-name, nemarcată, la care se ajungea coborând pe niște stânci și trecând printr-o pădure în care se practica free-camping – un loc foarte frumos, cu o apă remarcabilă, care ne-a adus aminte de Thailanda. Plaja se află la doar câțiva kilometri de camping și poți identifica locul de coborâre, din șosea, după numărul de mașini parcate.

!!! Atenție !!! A nu se confunda cu Portokali beach! Plaja asta chiar e no-name, sau dacă are vreun nume, noi nu am reușit să îl aflăm

În afară de acestea, mai sunt o mulțime de alte plaje și locuri de explorat. Noi nu ne-am grăbit să le bifăm pe toate, să mai avem ce descoperi și în alți ani.

Vedere spre plaja ”no-name”

Sarti

Silviu cu băieții de la restaurantul din Sarti

Întoarcerea

Cu greu ne-am desprins din mrejele pădurii Lacara, ne-am luat rămas bun de la apele care în dimineața plecării erau mai albastre ca niciodată, am împachetat și am pornit pe drumul de întoarcere. De data aceasta nu am mai făcut oprire în Salonic, am mers direct în Sofia, unde am poposit o noapte, apoi în București.

Mare atenție la hotelurile din Sofia, multe nu au parcare proprie și trebuie să te asiguri că locul unde parchezi este safe, din diverse puncte de vedere. Din păcate, la întoarcere, am nimerit un hotel nasol, care nu doar că era vechi și nerenovat, dar avea și un staff complet nepăsător, care ne-a transmis că este ok să parcăm în parcarea publică din fața hotelului – gratuită noaptea, cu plată între 8am-8pm. Ceea ce au omis ei să specifice, probabil dinadins, era faptul că trebuia ori să plătești parcarea în avans prin sms, ori să vii mai devreme de ora 8 și să îți procuri bilet de la o persoană care tot făcea ture pe acolo. Ideea transmisă ”cu bunăvoință” de cei din recepție a fost că e ok să plătești oricând, atâta timp cât o faci.

Urmarea: uitându-se Silviu pe balcon, din întâmplare, la ora 8am și câteva minute, a observat cum ni se bloca roata de la mașină de către 2 gardieni. A trebuit să plătim 30 de leva amendă pentru deblocare, din fericire au deblocat-o imediat și nu a mai trebuit să umblăm brambura prin oras, pe la poliție sau prin alte locuri placute de genul. Cei din recepție se făceau că plouă, dădeau din umeri, susțineau că ei ne-au zis exact cum să procedăm, deși mai erau 2 familii în situația noastră. După întâmplarea asta ghinionistă ni s-a luat cheful de a mai explora Sofia și am pornit-o direct spre casă.

Per ansamblu, prima noastră ședere la cort împreună cu bebe a fost o experiență plăcută, care ne-a dat curaj și ne-a făcut să învățăm multe lucruri noi, unii despre alții!

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, metode inovatoare de educație, spații de joacă, antropologie și explorare urbană.  Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

Citește și:

The post La cort cu toddlerul în Grecia (2016) – camping Lacara appeared first on Kinder Trips.

*** Prima oprire a fost în Sofia, unde am stat la un hotel rezervat fix cu 2 minute înainte de a ieși din casă. L-am rezervat la repezeală, după ce am observat pe hartă că era situat lângă ceva ce părea a fi un mare spațiu verde și m-am gândit că va fi ușor de reperat, fiind singurul hotel din acea zonă, dar în același timp eram curioasă ce anume putea fi acea enormă pată de verde aflată chiar în mijlocul orașului. Am uitat să menționez că am plecat la drum fără a avea un GPS sau o hartă a orașelor în care urma să ne oprim, doar o listă generală cu localitățile prin care urma să trecem. Iar apoi, pe drum, s-a dovedit că nu ne mergea nici netul, deci ne-am descurcat în Sofia prin metoda ”Silviu” – adică abordat și bombardat cu întrebări o sumedenie de oameni, până am găsit locul.

”Metoda Silviu”

Hotelul cu look socialist s-a dovedit a fi o alegere decentă, care ne-a întâmpinat și cu o surpriză plăcută: o panoramă generoasă asupra orașului, prilej cu care am văzut că, într-adevăr, acel spațiu verde identificat de mine pe hartă chiar este spectaculos în realitate, cel puțin privit de sus (Borissova Grădina). Imediat cum am coborât din mașină, am intrat în acest parc stufos, care arată practic ca o pădure și chiar ne amuzam: ”hai frate, abia am pus piciorul în Sofia și deja am ajuns într-o pădure”

Vedere de la fereastra noastră

*** Următoarea bucată de drum (tot în jur de 350 de km), până la Salonic, am parcurs-o lin, cu ceva opriri prin benzinării. În general tot traseul din București până în Salonic e compus din drumuri bune, care se parcurg ușor, cu destule porțiuni de autostradă. În principiu, pentru cine merge întins, tot traseul București-Salonic nu ar trebui să dureze mai mult de 10 ore, însă la noi nu a fost cazul. Am oprit cam la două ore pentru a hrăni și dezmorți fetița sau pentru a ne juca cu ea. Drumul București-Sofia a durat cam 8 ore și ceva (de la ieșirea din casă până la intrarea în hotel, dar cam jumătate de oră am bâjbâit prin oraș în căutarea hotelului iar minim o oră am stat prin vamă), iar cel Sofia-Salonic în jur de 6.

*** În Salonic am mers direct la țintă, pentru că de data aceasta aveam hărți detaliate salvate în telefon la hotelul din Sofia. Am ajuns relativ târziu în Salonic, dar la fix cât să facem o plimbare prin piața centrală Aristotelous și pe chei, un spațiu public extrem de viu, plin de sute de tineri care socializau, jucau cărți, table sau beau bere (ceea ce am făcut și noi, instalați confortabil pe un obiect interesant de mobilier urban). Noria s-a simțit imediat ca acasă pe chei, se pare că i-a plăcut tare mult vânzoleala de acolo.

Cum am găsit campingul perfect

Buun, și să trecem acum la treaba cu găsirea campingului perfect. Din Salonic până în Kalamitsi-Thallata (ținta noastră), am mai băgat circa 150 de km – ei bine, ăștia au fost cei mai obositori, veniți cumva așa, parcă în plus. Desigur, am fi avut opțiunea să facem dintr-o bucată drumul Sofia-Kalamitsi, dar având în vedere că nu cunoșteam locurile, fiind pentru prima dată pe aceste meleaguri, am vrut să ne lăsăm ceva timp la îndemână pentru a explora și a monta cortul.

Am bâjbâit puțin și la ieșirea din Salonic, iar Silviu a reușit performanța de a opri pe cineva direct pe autostradă, pentru cerut sfaturi :))

Și ce să vezi, odata ajunși în mult visatul camping Thallata, am descoperit că era un loc extrem de aglomerat, cu oameni care roiau de colo colo și multe mașini care circulau pe alei – primul gând care mi s-a învârtit în cap: not safe! În plus, era mai degrabă un camping pentru rulote, locurile pentru corturi fiind relativ puține și expuse, fără prea multă intimitate.

Cireașa de pe tort a fost atunci când cei de la recepție ne-au anunțat că trebuie să plătim șederea zilnică nu doar pentru propriile noastre persoane, ci și pentru bebeluș. În general, chestia asta nu se practică, pentru bebeluș (până în 2 ani) nu prea plătești pe nicăieri, dar Thallata e genul de loc turistic, pus pe făcut bani. Pe noi știrea asta ne-a ajutat rapid în decizia de a ne lua tălpășița cât mai repede.

Am știut din prima că nu vom sta acolo. No way. Oricât de obosiți de simțeam și sătui de atâta drum, oricât de mare era tentația de a te planta acolo, fără să mai cauți, ne-am mobilizat și am tras ancora încă o dată, întorcându-ne aproximativ 35 de km înapoi, în…camping Lacara, unde poposisem ceva mai devreme pe drum, că să luăm prânzul. Știam câte ceva despre Lacara din review-urile de pe net, reținusem că e un camping mai modest și liniștit. Când ne-am oprit să mâncăm am observat că era într-adevăr liniște și pace, campingul fiind mic, iar plaja foarte aproape.

Mare noroc am avut că optasem pentru oprirea asta de prânz! Rezervele noastre de energie se epuizaseră și nu cred că mai era loc de explorat alte campinguri, așa că, dezamăgiți de Thallata, am știut imediat unde să ne refugiem.

Una caldă, alta rece. Ne-am înregistrat la recepție, unde toată lumea era drăguță și primitoare. Am vrut să rezervăm un bungalow pentru prima seară, ca să ne odihnim după atâtea zile petrecute pe drum și să montăm cortul a doua zi, dar, fiind weekend, nu mai era nimic liber. Fetele de la recepție erau relaxate: ”you can go for a swim, you know, and then install yourselves”.

Doar că era deja după-amiază, așa că hai, o ultimă mobilizare pe ziua aceea, start instalare în camping și descărcat bagaje. Proces care a durat vreo 3 ore în prima fază, și apoi câte puțin în fiecare din următoarele 3 zile, până când ne-am instalat de-a binelea

Prima întâlnire cu campingul Lacara, Grecia. Ne-am apucat să despachetăm! Primele două obiecte sunt deja descărcate

Tehnici care funcționează la noi atunci când suntem pe drum cu copilul, folosind mașina:

# Facem opriri dese și popasuri de joacă, alăptat, băut ceai verde și cafea etc.

# Renunțăm la obsesia de a ajunge ”cât mai repede” la destinație. Încercăm să facem din călătoria în sine, pe drum, ceva plăcut și interesant.

# Avem muzică non-stop la bord; ascultăm în special reggae (preferatul Noriei); funk; world music. Nu prea avem muzică pentru copii, dar uneori cântăm împreună tot felul de cântecele.

# Avem un șal pus în dreptul geamului de lângă fetiță, ca să ținem soarele departe. Apărătoarele nu prea au făcut față soarelui canicular.

# Avem ceva cărticele și carduri colorate pe care să le răsfoiască Noria în spate.

# Avem suficiente gustări. Noi evident că ne-am făcut de cap în față, mâncând pe furiș biscuiți cu ciocolată, chestii sărate și alte alimente interzise (pe care de altfel le consumăm destul de rar). Pentru Noria am avut:

• biscuiți vegani cu cocos și ghimbir (cumpărați din plafar);
• crackerși de legume uscați în deshidrator (cumpărați din plafar);
• mozzarella cu castraveți;
• avocado gata copt;
• fructe;
• cornuri cu unt (cumpărate din benzinării).

În febra pregătirilor, visam că vom putea găti niște gustări mai solide și mai sofisticate pentru drum, dar ne-a luat atât de mult timp împachetarea și încărcarea bagajelor, încât am ajuns să ne rezervăm hotelurile cu câteva minute înainte de plecare, ce să mai vorbim de gustări elaborate.

Update 2017:

# Acum că Noria a crescut și se plictisește din ce în ce mai ușor în mașină, am început să o lăsăm să se uite la desene animate pe tabletă. Încercăm să limităm cât de mult se poate accesul la desene animate și să folosim tableta doar în situațiile în care altfel nu se poate.

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, metode inovatoare de educație, spații de joacă, antropologie și explorare urbană.  Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

Citește și:

The post Cu bebe în mașină, până în Grecia appeared first on Kinder Trips.

La fel ca anul trecut, am hoinărit în luna august prin zona Șirnea, în preajma Perseidelor, tot atunci fiind și zilele noastre de naștere (a mea și a lui Silviu), pe care am ales să le petrecem în liniște și în natură. Despre experiențele de anul trecut am scris aici. Anul acesta am stat iarăși o săptămână întreagă la Șirnea, timp în care am fost vizitați de o tânără familie călătoare, aflată într-un road trip început acum câteva săptămâni în Berlin. Am petrecut împreună câteva zile însorite dar și câteva zile ploioase, în care am făcut focul la gura sobei, deși era abia jumătatea lui august :)).

Melanie și Josz călătoresc alături de fetița lor de 11 luni, Elsa, într-o casă mobilă pusă la punct de ei și adaptată propriilor nevoi. Până acum, au trecut prin Germania, Polonia, Ukraina, Republica Moldova, România, iar drumul înapoi către casă va fi prin alte țări. Majoritatea nopților le-au dormit în mașină, poposind în diverse locuri: la margini de păduri, lacuri, lanuri etc.

Melanie, pe care o cunosc de aproximativ 12 ani (dar nu ne-am mai întâlnit de 8!) este lector la Universitatea de Tehnologie din Berlin, unde predă educație digitală și consultant în același domeniu. Josz este tâmplar și a construit singur toată partea din spate a mașinii lor – un soi de caravană din lemn, îmbrăcată în tablă de inox. I-a luat 2 săptămâni să construiască tot, dar spunea, râzând, că în Germania e considerat un timp lung ca să finalizezi așa ceva :).

Înăuntru au o mini-bucătărie (cu aragaz și frigider), două paturi (unul pentru copil), un mic living și diverse rafturi pentru depozitat lucruri. Au și panouri solare montate, care le furnizează energia necesară încărcării electronicelor și frigiderului.

În timpul călătoriei, Elsa începuse să facă primii pași

Vă las mai jos un mini-reportaj foto cu această familie, ca să vă faceți o idee mai clară despre felul în care călătoresc ei. Sperăm să vă inspire!

Citește și:

The post ROAD TRIP DE LA BERLIN LA ȘIRNEA appeared first on Kinder Trips.

Cum a fost acomodarea cu noul scaun de mașină

Fetița noastră nu mai încăpea în scoica de bebe, așa că i-am cumpărat rapid un scaun de mașina mai spațios. Știu ca mulți părinți se documentează săptămâni întregi înainte de a alege scaunul de mașina, acesta fiind considerat un pas important, dar noi, având în acel moment o viață extrem de încărcată și de ocupată, am făcut asta pe repede înainte, mergând pe mâna unui consultant de la Bebe Tei, în care aveam încredere și care ne-a mai recomandat chestii ok în trecut.

Problema numărul unu care s-a ridicat a fost cum avea să accepte Noria să stea singură în acest scaun, după ce luni de zile, în mai toate călătoriile noastre, a stat mai mult în brațele mele decât în scoica de mașină. Ei bine, între timp eu luasem decizia fermă de a nu mai ceda sub nici o formă plânsetelor și de a nu mai călători astfel cu ea, riscurile fiind mult prea mari. Am hotărât împreună cu Silviu că voi călători și eu în față, pe scaunul din dreapta șoferului, iar Noria va rămâne singurică în spate, bine fixată în centurile scaunului. Motivul a fost acela de a evita ca Noria să mă vadă pe mine sau pe oricine altcineva lângă ea și de a începe, prin urmare, să plângă pentru a fi ridicată de acolo.

Nu aș fi aplicat vreodată metoda asta de tip ”cry-out”, așa cum nu mi-a trecut o clipă prin minte să îmi las fetița singură în cameră și în pătuț, pentru a plânge până ”se învață”. Dar în cazul mersului cu mașina riscurile sunt considerabile și am decis că voi strânge din dinți la primele plânsete și nu o voi lua din scaun.

Se pare că Noria nu s-a obosit să plângă prea tare la primele drumuri, s-a prins repede că nu e rost de plâns și nu a investit prea multă energie în asta, ceea ce a fost ”uau”! Astfel, periplul nostru prin țară s-a derulat pașnic iar road-tripul de test, în ciuda tuturor așteptărilor, a fost unul relaxant, cu un bebe dormind pe rupte, cu muzica la bord, căldurică la picioare și apusuri superbe.

Traseul

*** Primul segment de drum marcat a fost București-Sinaia. Am plecat strategic pe la prânz, la ora de somn a Noriei. În Sinaia am făcut popas pentru dezmorțit picioare, luat masa, după care am continuat călătoria spre Brașov.

*** Am făcut o oprire de o noapte în Brașov, unde ne-am cazat într-o pensiune situată pe una din străduțele centrului vechi, ca să avem la îndemână tot ce trebuie pentru o oprire așa scurtă. Plimbarea de seară prin centru, cu Noria în marsupiu, a fost perfectă și ne-a reamintit cât de mult ne-ar plăcea să locuim într-un oraș mai liniștit, cu multe spații pietonale. Cina și masa de prânz de a doua zi le-am servit în restaurantul-pub Simone, un loc cu destule opțiuni vegetariene și chestii interesante de mâncat, însă totuși nu l-aș ridica în slăvi așa tare, deoarece, tot revenind aici de-a lungul timpului, am realizat că bucătarii experimenteaza prea mult cu mirodeniile și combinațiile de alimente, fără să le stăpânească întotdeauna – mă refer mai ales la meniul zilei. Știu ce zic, eu personal sunt un mare ”foodie”, am testat multe tipuri de bucătării în multe locuri din lume și cred că pot să formulez opinii întemeiate despre gustul și textura mâncării, în general. Dar hai să ne întoarcem la ale noastre!

Noria în restaurantul Simone, interacționând

*** Din Brașov am pornit mai departe spre Târgu Mureș, cu o oprire de câteva ore în Sighișoara, unde, bineînțeles, am urcat direct în cetatea medievală, în piața unde se află Turnul cu Ceas, un loc special pentru mine, încarcat cu foarte multe amintiri și trăiri, din vremea când mergeam la Festivalul de artă medievală din Sighișoara (acum mai bine de 20 de ani!). Tot în Sighișoara am luat un prânz întârziat și am schimbat-o pe Noria, întinsă pe scaunele din restaurant.

În cetatea din Sighișoara

*** Am ajuns în sfârșit în Târgu Mureș, unde ne-am oprit pentru câteva zile și ne-am cazat acasă la un bun prieten. Aici am avut de bifat unul din taskurile mele legate de muncă, și anume o vizită de lucru într-o școală, în cadrul unui proiect pentru copii. În restul timpului, ne-am relaxat și am descoperit acest oraș curat, spațios și aerisit, unde ritmul vieții curge altfel decât suntem noi obișnuiți în București. Nu e de mirare că bunul nostru prieten s-a mutat înapoi în Târgu Mureș, după ani de zile petrecuți în București. Cu Noria în marsupiu am bătut străzile și am vizitat cetatea medievală din Târgu Mureș, renovată, care se întinde pe o suprafață de 4,3 ha și este formată dintr-o incintă fortificată cu 7 bastioane unite prin ziduri. Este un obiectiv care merită văzut, îl puteți pune pe lista de must-see-uri transilvănene.

La joacă în cetatea medievală din Târgu Mureș

La plimbare prin cetatea medievală din Târgu Mureș

*** După Târgu Mureș am poposit puțin mai încolo, în Cluj, unde ne-am cazat direct în Piața Unirii, într-un apartament spațios și luminos, pe care îl recomand. Doritorii ne pot scrie în privat pentru a afla detalii despre acest loc (email: kindertrips10x at gmail.com). După ce mi-am îndeplinit și aici sarcinile legate de muncă (o nouă întâlnire de lucru), ne-am pus pe tot felul de explorări urbane, mai ales că eram cazați strategic, în centrul orașului. Clujul a fost o experiență frumoasă – am venit și într-un moment potrivit al anului, în care totul era înflorit.

Am avut la dispoziție numeroase opțiuni de restaurante și cafenele, dar cel mai frecvent am apelat la SoupeR, un loc axat pe supe-cremă care vin însoțite de sandviciuri. Acest fast-food (sănătos) era foarte aproape de parterul blocului în care am stat și ne convenea, pentru că puteam mânca afara, în spațiul pietonal din fața lui, ceea ce făcea lucrurile mult mai simple – o fugăream cu rândul de colo colo pe Noria, dar nu era la fel de stresant ca într-un spațiu închis, cum ar fi un restarant. O altă chestie cu care ne-am tot delectat prin Cluj a fost ”mălai dulce”, un desert local pe care îl cumpăram de la patiserii sau din brutării. Noi nu suntem mari consumatori de dulciuri, o facem mai ales în deplasări! Și în Cluj am făcut-o din plin.

Nu mai mersesem de foarte mulți ani în Cluj, nu știam decât din auzite cum a mai evoluat. Am fost totuși surprinsă să percep orașul pe care atâta lume îl ridică în slăvi ca un soi de București mai mic, sufocat de trafic și mașini, în care se construiește din plin. Chiar și Piața Unirii, pietonală, este înconjurată în permanentă de trafic auto, care aduce poluare și un fundal sonor neplăcut. În sfârșit, am avut ocazia să înțeleg pe viu hashtag-ul folosit în postările pe Facebook de o colegă din mediul ONG, care locuiește de mulți ani la Cluj: #clujulcupretenții. Și cu asta cred că am spus tot :).

Piața Unirii, vedere de la fereastra apartamentului în care am locuit

Street art în Cluj

Parcul Central, Cluj

Piața Unirii – Noria explorează mobilierul urban

Cluj – canalul Morii

*** După Cluj, am început lungul drum spre casă, presărat desigur cu numeroase popasuri. Primul dintre ele a fost în comuna Saschiz, unde știam că se află Biserica Evanghelică fortificată, o construcție din secolul al XIV-lea, patrimoniu UNESCO, dar și ruinele unei foste cetăți medievale, cunoscută sub numele de ”cetatea țărănească din Saschiz”. Pentru că ne grăbeam, am sărit rapid peste obiectivul UNESCO și am pornit într-o explorare a dealurilor din zonă, în căutarea fostei cetăți țărănești, care ni s-a părut mai atrăgătoare.

Spre marea noastră uimire, traseul nu era deloc marcat, așa că am hălăduit pe dealuri cu mașina minute bune până când să ne prindem ce si cum. Ultima parte a drumului, mai precis escaladarea dealului care urca la cetate, am făcut-o pe jos, cu Noria în marsupiu. Priveliștea de care am avut parte odata ajunși sus a fost deosebită, la fel și liniștea deplină respirată în ruinele fostei cetăți. Pe drumul de întoarcere, coborând cu mașina, am văzut și căprioare zburdând pe dealuri.

Nu am reușit să înțelegem de ce aceste ruine nu sunt valorificate, fiind cumva într-o stare de semi-abandon, neavând nici măcar un traseu marcat care să ușureze identificarea lor, deși au un potențial turistic destul de ridicat, fiind amplasate oricum într-o zonă vizitată și marcată cu un obiectiv UNESCO.

Priveliște de sus asupra Saschizului

Ruinele cetății țărănești din Saschiz

Ruinele cetății țărănești din Saschiz

”Țărăncuțele” în cetatea din Saschiz

*** După popasul ”Saschiz”, am mers până la Brașov, cu o scurtă oprire de odihnă în Târgu Mureș. Am înnoptat iarăși la Brașov, iar a doua zi am explorat din plin orașul, în special Aleea de sub Tâmpa, locul nostru preferat. Am nimerit o zi superbă de aprilie, cu mult soare și voie bună generală. Am schimbat locul de luat masa și, la recomandarea unui prieten local, am mers la restaurantul Transilvania, despre care am doar două cuvinte de spus: ieftin și bun! Ne-am luat rămas bun de la Brașov și am pornit spre casă, după un periplu reușit, care a durat aproape 2 săptămâni.

Aleea de sub Tâmpa, un loc bun de prins lumina soarelui după-masa

Strada Sforii din Brașov, una din cele mai înguste străzi europene!

Sfaturi și recomandări:

# Localitățile din Transilvania sunt potrivite pentru excursii cu copii, pentru că multe au piețe centrale și zone pietonale, unde vă veți simți în siguranță cu cei mici.

# Sunt multe obiective de vizitat în Transilvania și nu se pot atinge toate dintr-o dată, așa că cel mai bine ar fi să vă focusați din capul locului pe experiențele dorite:

• dacă vreți istorie, atunci puteți planifica un tur al cetăților săsești și al cetăților medievale;
• dacă vreți doar relaxare și natură puteți, spre exemplu, să încercați șederea la un conac renovat (sunt destule în Transilvania, cu puțină documentare o să identificați și conacul perfect);
• dacă vreți tradiție, hrană locală și experimentarea unui vechi stil de viață, puteți să mergeți în sate precum Viscri sau Criț;
• dacă vreți pur și simplu să explorați și să cunoașteți orașele transilvănene, luând pulsul vieții urbane tihnite de aici, atunci puteți încerca un road trip cum a fost al nostru, bifând pe traseu câte puțin din toate celelalte.

# În cazul nostru, am descoperit că nu este o idee bună să parcurgem mai mult de 300 km/ zi cu mașina. Cu timpul, probabil orice copil se va obișnui și cu traseele lungi, dar pentru început ar fi bine să nu forțați nota și să încercați să construiți ”anduranța” la drum a celui mic, puțin câte puțin.

# În timpul deplasărilor cu mașina, ni s-au părut importante următoarele:

• încercarea de a călători la orele de somn ale copilului;
• popasuri dese și scurte;
• muzică și gustări (sănătoase, evident) la bord;
• suficiente haine de schimb (copilul transpira de la atâta stat în scaun și o schimbam frecvent).

# Nu vă temeți să plecați la drum lung cu bebelușii! Cu cât mai devreme, cu atât mai bine pentru toată lumea! Poate că începutul va fi mai greu și va trebui să vă înarmați cu multa răbdarea pentru depășirea momentelor dificile, dar după ce copilașii se vor obișnui totul va deveni mai ușor iar cei mici vor iubi călătoriile. Cel mai important, veți vedea că vor începe să dobândească o mulțime de achiziții în timpul lor!

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, metode inovatoare de educație, spații de joacă, antropologie și explorare urbană.  Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

Noi, în timpul primelor deplasări lungi cu mașina, alături de bebe

Citește și:

The post ROAD TRIP PRIN TRANSILVANIA appeared first on Kinder Trips.

*** Bucureștiul ne-a întâmpinat cu o temperatură acceptabilă, turul entuziast al tuturor obiectelor din părculețul de joacă realizat de Noria, fasole bătută și ciorbă de legume servite pe terasă la Dineș, în parcul Carol, și un apus de vara prelung, cu multe nuanțe verzui inedite.

Am făcut un scurt popas administrativo-gospodăresc, timp în care mașina de spălat a mers încontinuu, valizele s-au desfăcut și refăcut pentru alte expediții.

Mi-am depus cererea pentru reintrare în concediu de maternitate, iar din august vom avea iarăși indemnizatie lunara – cea mai buna veste a anului de pana acum!

*** Am fugit apoi de căldura urbană la Pucioasa, locul meu de baștină, un mic orășel subcarpatic pe care îl folosim adesea ca punct de plecare pentru diverse excursii. De la baza din Pucioasa am pornit într-o explorare a nordului județului Dâmbovița.

Am urcat spre comuna Brebu și am mers sa vedem Potcoava, o pensiune recent deschisă, la poalele munților Leaota. Peisajul era foarte frumos iar pensiunea părea mișto, cu o herghelie de cai care puteau fi călăriți, cu un mic spa, cu diverse spatii de socializare si petrecut timpul, exterioare si interioare. Mâncare se servea doar pentru cei cazați acolo, deci la punctul ăsta nu am avut noroc.

*** Excursia a continuat cu o oprire pe Valea Runcului, la gârlă, unde Noria (1 an și 4 luni) dorea încontinuu sa meargă prin apa și să sară de pe o piatră pe alta, spre încântarea dar și disperarea noastră. Am facut apoi un popas la Hanul Leaota, unde am mâncat decent.

Ne-am dat seama că nordul județului Dâmbovița este o zonă mai puțin cunoscută și frecventată, dar cu foarte multe locuri pitorești unde poți fugi de caniculă și unde poți petrece timp în natură.

Următoarea excursie: lacul Vidra și Transalpina. Pe curând!

Dealurile de la poalele munților Leaota, județul Dâmbovița

La gârlă

Citește și:

The post Jurnal // iulie 2016 appeared first on Kinder Trips.

*** În prima parte a lunii am mers într-o excursie pe traseul Pucioasa-Breaza, ca să vizităm pădurea și să vedem culorile minunate de toamnă. Aveam în plan să ajungem la munte, prin Șirnea, pentru acest goodbye de la toamnă, dar nu am reușit. Am explorat însă locuri noi, iar pădurea pe care am descoperit-o a fost minunată!

Am pornit împreună cu bunicii din Pucioasa într-o excursie spre Breaza. Nu am avut în cap un loc de oprire anume, urmând să îl găsim pe drum. Am ajuns fix în ultimul moment al frunzelor; începuse să bată vântul puternic de toamnă și ultimele frunze se desprindeau din copaci, plutind cu miile prin aer – un spectacol deosebit, pe care nu îl prinzi an de an. Silviu și Noria au văzut chiar și o căprioară tolănită sub un copac :). Am avut parte de o zi cu soare, în care lumina se reflecta cu blândețe printre copacii din pădure, exact ceea ce ne doream. M-am bucurat mult că am avut ocazia să ne luăm rămas bun de la toamnă în acest mod și să ne pregătim să întâmpinăm iarna.

Dealurile pe care ne-am preumblat

În pădurea magică

Cu bunicul

*** Luna a continuat cu o călătorie neașteptată la Timișoara, unde am mers pentru a ridica un premiu pe care l-am primit pentru un proiect de artă participativă, derulat în cadrul Asociației Komunitas. Evenimentul s-a numit Gala Premiilor pentru Tineret și a fost organizată de Ministerul Tineretului și Sportului. Am avut drumul decontat și o noapte de cazare plătită. Inițial ni s-a părut prea lung drumul dar, iubitori de road trip-uri cum suntem, nu ne-am ferit și am pornit într-o călătorie fulger prin țară, cu opriri de o noapte în Sibiu, și la dus și la întors. Să mergi cu un toddler tot traseul București-Timișoara dintr-o bucată ni s-a părut cam prea mult, de aceea am împărțit traseul iar Sibiu ni s-a părut opțiunea cea mai bună pentru opriri.

*** În Sibiu am avut parte de prima ninsoare de pe anul acesta, o surpriză plăcută pentru Noria. De altfel, o bună parte din drum ne-am tot întâlnit cu zăpada și cu peisaje de basm, care s-au mulat la fix pe starea de spirit dreamy pe care am avut-o. Drumurile au fost mai mult pustii, am traversat podișuri și am văzut munții din zare, am ascultat liquid drum n bass în marea parte a traseului. Noria a făcut puțin tărăboi în mașina la dus, cu puțin înainte de oprirea în Sibiu, dar la întors a fost parfum.

Pe drumuri de vis

*** Timișoara ne-a întâmpinat cu premiul 1 obținut la gala de care ziceam, un frig intens, piețe și spații publice generoase, conversații interesante pe care le-am avut cu tot felul de oameni la eveniment. Noria s-a împrietenit cu studenții organizatori și a devenit distracția serii pentru ei. Gala a avut loc la Opera din Timișoara; am stat cu rândul pe afară cu Noria – nu avea răbdare să rămână în sala, evident, doar are 20 de luni :). Totuși vreo 10 minute a rezistat, cât a durat un dans pe scenă (un moment intermediar), care i-a captat atenția 100%. După ce dansul s-a încheiat și s-au reluat discursurile, Silviu i-a pus desene pe telefon (ceva ce acasă evităm cât putem să facem). Atunci, în sală, în paralel cu speech-urile, se puteau auzi și scurte exclamații de tipul: ”miau”, ”ufu” (ursul) etc. Apoi am ieșit iar pe coridoare. Deci cam așa a fost prima ieșire a Noriei la un astfel de eveniment

Noria și studentele

*** În ultima parte a lunii am plecat iarăși la Pucioasa, unde bunicii au făcut babysitting iar Silviu și cu mine ne-am făcut de cap pe dealurile din preajmă, aprinzând un foc după apusul soarelui și ascultând muzică la maxim cu ușile deschise la mașină. Așa am găsit noi de cuviință să ne distrăm, deși aveam și alte opțiuni la dispoziție. În parcul din Pucioasa Noria a făcut (probabil) ultima baie de frunze a anului 2016.

Baie de frunze la Pucioas

Din păcate suntem nevoiți să renunțăm la plecarea în Asia pe care ne-o doream atât de mult (în ianuarie-februarie 2017). Ne-am propus, în schimb, să lucrăm la îmbunătățirea vieții pe care o avem aici în București și să lăsăm plecarea pentru la anul, când va fi Noria mai mare. Sperăm că va deveni mai ușor atunci să traversăm lumea împreună cu ea, în călătorii lungi cu avionul.
Până una alta, welcome winter!

Later edit: ha, ha, credeam noi că nu vom ajunge în Asia în 2017, dar până la urmă am ajuns!

Citește și:

The post Jurnal // noiembrie 2016 appeared first on Kinder Trips.

In drumul inapoi spre tara ne-am oprit o zi intreaga in Krapetz, unde am fi vrut sa mai ramanem 1-2 nopti, dar din pacate nu am gasit nici o camera libera in tot satul! Nu ne-am fi imaginat asa ceva! Krapetz parca era satucul ala mic si anonim, in care merg doar cunoscatorii, right? Nu aveam nici cortul la noi, sa fi stat in camping, dar asa a fost sa fie. Astfel, am petrecut o zi intrega pe plaja generoasa si calma din Krapetz, dupa care am ridicat ancora si seara am pornit direct spre Bucuresti.

Am crezut ca aceasta a fost ultima iesire la mare pe anul acesta, ne si luasem ramas bun de la ea, dar nu a fost sa fie asa Zilele au fost neobisnuit de calde in prima parte a lunii septembrie iar marea ne tot chema inapoi. Drept pentru care am mai facut o tura in locul de suflet dar pe care l-am evitat toata vara: 2 Mai.

Aici s-au intamplat cateva lucruri minunate:

**In primul rand, apa era extraordinar de calda pentru aceasta perioada iar plaja emana liniste si pace, cum rar prinzi prin 2 Mai.
**Jucandu-se la malul marii, fetita noastra de 1 an si jumatate a gasit o sticluta cu un mesaj scris in rusa: „ca sa nu fie mai rau, trebuie sa-i iubesti pe toti”.
**Au venit lebede albe la malul marii, care au stat indelung si au interactionat cu cei prezenti.
Asadar, acesta a fost adevaratul „goodbye” de la mare. Speram sa ne revedem pe meleaguri asiatice, la inceputul anului 2017.

Urmeaza o excursie de cateva zile la Brasov, cu treaba, dupa care in octombrie vom merge toti trei in Berlin, pentru o saptamana, unde vom vizita niste prieteni. Avem ceva emotii, pentru ca va fi primul zbor al Noriei.

Kindertrips va doreste o toamna frumoasa, cu cat mai multe calatorii. Always travel!

Sticluța cu mesaj

Și mesajul

Lebădă la malul mării în 2 Mai

Citește și:

The post Jurnal // septembrie 2016 appeared first on Kinder Trips.