Plimbare în București, într-o zi de toamnă

Traseul

Dacă vreodată vă bate gândul să explorați pe cont propriu sau cu familia spațiile publice ale orașului, iată aici un exemplu de plimbare în București, cu traseu conceput de Cristi Radu, un instagrammer care documentează străzile, arhitectura și straturile urbanistice ale orașului.

După ce vă povestesc și vă arăt pe unde ne-am preumblat, scot din tolbă și câteva noțiuni de antropologie urbană pe înțelesul tuturor. Astfel de noțiuni vă pot ajuta să înțelegeți mai bine cum anume relaționăm cu orașele la nivel mental.

Așadar, am participat la #Instameet-ul organizat de Cristi pe 21 octombrie 2017, o dată pe care o putem boteza ”ultima zi de vară a toamnei”. Instameet-ul de toamnă a început în piațeta din fața Bisericii Anglicane, unde s-au adunat câteva zeci de persoane. Am început să mergem pe strada Xenopol, unde ne-am oprit în fața unui bloc modernist cu iz conspirativ. Aici se pare că se află apartamentul în care s-a plănuit Marele Jaf al Băncii de Stat, în 1959. Întâmplarea cu pricina se află la baza filmului ”Closer to the moon”, regizat de Nae Caranfil.

Din Xenopol am pătruns pe strada Cristofor Columb, pe care eu am explorat-o în detaliu mai demult și unde am fotografiat cu uimire un cadru de București cu iz mediteraneean. Priviți mai jos la ce mă refer:

La plimbare prin Bucureștiul ”mediteraneean”.

Am continuat plimbarea pe strada Eremia Grigorescu, unde se află o pictură murală deja faimoasă, realizată de crew-ul de artiști stradali numit Sweet Damage Crew. A fost postată de sute de ori pe Instagram, o reiau și eu aici, pentru publicul care poate nu o cunoaște:

Pictură murală în București – powered by Sweet Damage Crew.

Am explorat apoi câteva intrari care se deschid din Eremia Grigorescu:

  • Intrare Sfatului;
  • O intrare care pare să nu aibă nume, pe care nu am regăsit-o pe hartă, dar care se află în imediata apropiere a Intrării Sfatului și unde am găsit o poartă banală albastră care mi-a plăcut fără vreun motiv anume.
  • Intrare Armașului,  diferită de primele două, în sensul că are o deschidere a străzii mult mai mare iar aerul nu mai e de spațiu semi-public. Aici am petrecut destul timp și am observat arhitectura frumoasă a caselor încărcate de vegetație în culori de toamnă.

În general, spațiile semi-publice cum sunt intrările de acest tip mi se par foarte interesante și binevenite pentru comunitățile din preajma lor. Am mai văzut astfel de spații prin cartierul Cățelu, tot în București, dar o să povestesc altădată despre ele. Toate pot fi vizitate atâta timp cât o faceți în liniște, păstrând în minte ideea că ele sunt spații semi-publice.

Intrare Sfatului, București. Ce ziceți de un astfel de drum spre casă?
La plimbare în București – cu ochii după case.
Detaliu de pe Intrare Armașului. Când i-am arătat poza fetiței mele de 2 ani și 8 luni, m-a întrebat: ”Scoate fum dragonul?”
Plimbare prin București – octombrie e aici!
Intrare Armașului, București.
Ne observăm reciproc cu locuitorii de pe Intrare Armașului, în București.
Am găsit Marele Graal de pe Intrare Armașului.

Am înaintat pe strada Eremia Grigorescu și am pătruns într-un complex magic de locuințe, cu arhitectură în stil neo-românesc: în P-ta Alexandu Lahovari 1A. Deși am trecut adeseori pe lângă poarta de la intrarea în complex, habar nu aveam de el și nu mi-a atras atenția vreodată. Aici a fost momentul meu preferat al plimbării urbane, când am reușit să mă teleportez mental în alt oraș și am pierdut senzația că mă aflu în București. Mă simțeam mai degrabă ca în Berlin sau Madrid și, dintr-un motiv sau altul, mă gândeam la Varșovia, deși nu am vizitat niciodată acest oraș.

Arhitectură neo-românească în București.
Curtea complexului din P-ța Lahovari.

În continuare  am mers pe b-dul Dacia, apoi puțin pe Polonă și am intrat pe o nouă stradă spectaculoasă: Strada Dumbrava Roșie. Iată ce am fotografiat aici:

Cityscape din Dumbrava (minunată) Roșie. O plimbare în București de zile mari!
Bambus de București!
Detalii din curtea unei case de pe strada Dumbrava Roșie, București.
Detalii arhitecturale pe strada Dumbrava Roșie din București.

Din Dumbrava Roșie am poposit în Piața Spaniei, un spațiu public pe care îl consider reușit și cu potențial interactiv pentru copii, în sensul că se pot plimba de colo colo printre componentele fântânii, așa cum ne-am făcut și noi, de altfel :).

La joacă în/cu spațiul public – Piața Spaniei, București.
Colegul meu de explorare urbană.
Doamnele erau ceva mai cuminți :).
Din nou, ne observăm reciproc cu locuitorii :). Imobil din Piața Spaniei.
Aici eram tot în Piața Spaniei :).

Din Piața Spaniei am ajuns la destinația finală: Piața Spaniei Gallery, pe strada str. Alecu Russo 13-19, un hub cultural work-in-progress, despre care vom afla în curând mai multe lucruri. Surpriza turului a fost priveliștea de pe terasa hub-ului, în lumina perfectă a după-amiezii. Pe terasă am făcut multe poze, am socializat și am băut cafea, asigurată de Coffee Up.4 Gândurile mele au rămas, însă, tot la curtea din complexul de pe Lahovari – acolo am călătorit cel mai mult cu imaginația :).

Bucureștiul văzut de pe terasa Piața Spaniei Gallery.
Plimbare în București, la înălțime – terasa Piața Spaniei Gallery.
Și un prieten singuratic, văzut de pe terasa Piața Spaniei Gallery.

La ce e bună o plimbare urbană în București

**Mi-am dat seama că oricât aș explora Bucureștiul, el tot rămâne o ecuatie cu multe necunoscute, un oraș misterios și surprinzător. Stai toata ziua cu el și el cu tine, iar în final tot nu știi cine este cu adevărat acest București înțesat de istorii neștiute. Ei bine, tururile urbane au capacitatea de a mai scoate la iveală câte ceva din poveștile orașului. Nu e musai să fie ghidate, vă puteți plimba făcând pur și simplu observații, chiar dacă nu știți detalii istorice sau arhitecturale. E o cale sigură către o bună împrietenire cu orașul.

**Traseul prezentat mai sus e bun și pentru familii cu copii? Clar. Traseul este unul lejer, plăcut, cu multe lucruri interesante de observat. Fântâna din Piața Spaniei reprezintă un spațiu urban cu potențial interactiv, care cu siguranță va atrage atenția copiilor. În plus, puteți adăuga în traseu un popas în cele 2 parcuri din zonă: Grădina Icoanei și Ioanid. Ambele au locuri de joacă și sunt oaze de liniște în mijlocul agitației urbane.

**Dincolo de plăcerea propriu-zisă a unei plimbări tihnite sau posibilitatea de a socializa și cunoaște oameni noi, mai sunt câteva chestiuțe subtile atunci când vine vorba de explorarea orașului. Plimbările urbane conștiente au capacitatea de a-ți consolida în sens pozitiv geografia mentală și relația cu orașul.

Antropologic vorbind, fiecare persoană interacționează în felul său cu spațiile urbane și își construiește propria hartă mentală a orașului. În această hartă mentală intră locurile ”bune” (locuri încărcate afectiv, locuri în care o persoană se simte în siguranță, locuri în care revine etc) și locurile ”rele”, care adeseori sunt ”rele” doar în percepția noastră, prin prisma faptului că nu am avut ocazia de a dezvolta o relație cu ele și de a le include în geografia noastră urbană.

Teoria aceasta nu am visat-o eu, ci a conceput-o urbanistul Kevin Lynch și a dezvoltat-o într-o carte devenită faimoasă: Image of the city (Imaginea orașului). Lynch este de părere că oamenii aflați în diverse situații urbane se orientează după propriile hărți mentale. Ca să demonstreze teoria, el a comparat 3 orașe americane (Boston, Jersey City și Los Angeles) analizând modul în care oamenii se orientează în oraș.

A propus conceptul de ”lizibilitate”, referindu-se la modalitățile prin care poate fi ”citit” un oraș. Pentru a se simți bine într-un oraș, oamenii au nevoie să recunoască și să poată organiza elementele urbane într-un pattern mental coerent, care să le ofere siguranță.

Kevin Lynch consideră că aceste hărți mentale se compun din 5 elemente: căi, margini, cartiere, noduri şi repere. O hartă mentală clară este necesară pentru contracara sentimentul atotprezent de dezorientare. O hartă mentală lizibilă le oferă oamenilor un sentiment de securitate emoțională și accentuează intensitatea experiențelor urbane de zi cu zi.

Teoria orașului lizibil și a hărților mentale urbane este una complexă, am extras doar câteva informații sumare din ea. Cartea ”The image of the city” este tradusă în română și o puteți găsi în librării, dacă vă interesează să înțelegeți teoria în ansamblu.

Până una alta, eu doresc să îmi formez cât mai multe pattern-uri mentale pozitive legate de spațiile urbane ale Bucureștiului, de aceea voi continua să merg atât în plimbări ghidate cât și în explorări pe cont propriu. Instameet-ul despre care am scris mai sus mi-a adus în dar o nouă hartă mentală, adică încă o zonă a Bucureștiului pe care am ajuns să o cunosc bine, cu care m-am împrietenit și pe care am integrat-o în propria constelație de trasee și percepții urbane. Vă invit să explorați și voi traseul! Vă las mai jos o hartă a acestuia:

Harta unei variante de plimbare în București. Mulțumiri Nicușor Gheorghe pentru hartă.

Conturi de Instagram pe care să le urmăriți:

Acest articol face parte dintr-un proiect Kinder Trips pe care îl vom comunica public în curând și care încurajează o altfel de explorare a Bucureștiului și a spațiilor urbane de către familiile cu copii. Proiectul are o dimensiune online (articole pe blog) și o dimensiune offline (ateliere de educație urbană pentru copii, tururi urbane și concursuri).

Dacă v-a plăcut materialul și vreți să fiți la curent cu noutățile Kinder Trips, vă invităm să ne urmăriți pagina de Facebook, contul de Instagram și să vă înscrieți emailul pe site, în comunitatea noastră. Pe desktop, căsuța de înscriere se vede în dreapta articolului. Pe mobil, o găsiți în josul paginii, după finalizarea articolului. Vă așteptăm cu drag!

Instantaneu de la Instameet.
Instantaneu de la Instameet.
Și fotografia oficială a Instameet-ului, preluată de pe pagina de Facebook a evenimentului.

Lasă un răspuns