One day trip cu bebe la munte

Iulie 2015

Hoinăreala e adicție grea; o dată ce s-a lipit de tine, cu greu o mai poți lăsa la o parte, chiar și atunci când ai un bebe de numai 5 luni. Dar la urma urmei, de ce să o lași, când îți poate provoca atâta bucurie? Hoinăreala presupune că, pentru o perioada mai lungă sau mai scurtă de timp, lași în urmă confortul locuinței și cotidianul, explorezi, descoperi, te aventurezi, te adaptezi, ceea ce nu poate să îți aducă decât multiple beneficii psihice. Anyway, dacă părinții nu au stare, atunci nici bebe nu are stare. Așa că ne-am pornit toți 3 într-o hoinăreală de o zi, având ca punct de pornire Pucioasa, orășelul meu de baștină, pe care îl folosim adeseori ca bază pentru diverse ieșiri.

# Prima oprire

A fost la pensiunea Valea Șipotului, aflată cam la 35 km de Pucioasa și la 85 km de București – un complex întins pe o suprafață generoasă. Au multe spații în care te poți plimba și destule locuri de joacă pentru copii, atât în exterior cât și în interior. În pensiune, la mansardă, e un fel de lounge pentru adulți dar și pentru copii, cu canapele, mese de biliard, jucării etc. Pe afară sunt locuri numai bune de explorat pe săturate pentru copiii mai mari. Mai există piscină, ceva terenuri sportive, saună, sala de fitness, cursuri de echitație (inclusiv pentru copii). Au pastrăvărie, fermă și solar proprii.

Nu vreau să fac reclamă acestui loc, mai ales că am citit niște reviewuri nemulțumite, în care se deplângea faptul că locul a fost ok la început, dar în timp a început să nu mai fie. Spun doar că, privit din trecere, mi se pare numai bun pentru familii cu copii, liniștit, înconjurat de pădure și cu multe posibilități de petrecere a timpului liber. De altfel, erau o grămadă de copii pe zonă, inclusiv o sumedenie de bebeluși.

# Ce am făcut la pensiunea Valea Șipotului timp de câteva ore (3 adulți):

• Am înotat în piscină (cumva am avut noroc și nu am plătit piscina, dar costul pentru persoanele care nu sunt cazate acolo este foarte mare, 40 Ron accesul pe o zi);
• Ne-am plimbat pe toate aleile complexului;
• Am făcut un traseu pe frânghii suspendate printre copaci;
• Ne-am dat, in premieră pentru toți 3, cu tiroliana;
• Am mâncat la un preț decent

Noria, ca orice bebe care se respectă, ba a dormit, ba a mâncat, ba a fost plimbată cu căruțul prin preajma complexului.Dacă era după noi, ne-am fi cazat aici, dar din păcate toate camerele erau ocupate. Nu ma pronunț asupra condițiilor de cazare, nu știu ce și cum, dar din perspectiva cuiva care a petrecut aici câteva ore în exterior, pot spune că a totul a fost cum trebuie, mai puțin așteptarea îndelungată a unei porții de papanași. Până la urmă, și așteptarea asta s-a dovedit a fi bună, pentru că a trecut timpul și s-a mai dus din soarele puternic, pregătindu-ne astfel pentru a 2a parte a excursiei de o zi.

Am așteptat papanașii până când ni s-au lungit urechile, dar o dată ce au venit i-am ras din farfurie și ne-am întors la drum. Back on the road!

# A doua oprire

A fost la doar câțiva km de Valea Șipotului, pe drumul Trans-Bucegi, care traversează munții cu același nume, până în zona cabanei Piatra Arsă. Ne-am oprit la un punct de belvedere, unde mai fusesem cu Noria odată, dar nu stătusem prea mult și nici nu urcasem mai departe, pentru că ne temeam să nu fie altitudinea prea mare pentru bebe. Atunci eram încă la începutul extrem al părințelii, iar fricile erau și ele considerabil mai mari.

Între timp ne-am documentat și despre călătoriile cu bebe la altitudini mari și am aflat că, atâta timp cât urci treptat și îi lași copilului ocazia să se acomodeze cât de cât, lucrurile ar trebui să fie în regulă. Așadar, să urci cu telecabina nu ar fi o idee prea indicată. În cazul nostru, am petrecut câteva ore la Valea Șipotului, care se află la o altitudine rezonabilă de 900 de metri, după care ne-am continuat drumul. La punctul de belvedere ne-am oprit să facem o sesiune de poze, după care am urcat mai departe spre Piatra Arsă.

Am mers până la finalul drumului asfaltat, am parcat mașina, mai departe de parcarea ”oficială”, ca să nu plătim taxă. Ne-am uitat la ceas, era trecut puțin de 6. Ne tot întrebam: urcăm, nu urcăm? Până în platou la Babele este de urcat aproximativ o oră, traseu relativ lejer. Urcăm, gata. Ne-am propus să ne mișcăm rapid, astfel încât să nu ne prindă înserarea pe drum. Deși trecuse puțin de ora 6pm, soarele era încă puternic și ne rumenea fețele, deci nu ar fi fost prea nimerit să urcăm mai devreme. Am dat-o pe Noria cu multa cremă de soare pe față și i-am acoperit căpșorul cu o băsmăluță. Bebe a aterizat la Silviu în marsupiu, timp în care am pregătit un rucsac cu apă de izvor și haine mai groase. Temperatura era de apr. 25 grade, dar știam că pe vârf de munte mai scădea, în plus urma să ne întoarcem pe seară.

Zis și făcut. Am urcat ce am urcat, Noria a adormit în marsupiu și s-a mai trezit când noi ne hlizeam cocoțați pe Sfinx. Priveliștea de sus, la ceas de seară, a fost superbă, cu munții clar conturați pe un cer limpede. Am mai fi stat mult și bine pe acolo, dar ne presa apropierea serii. Drumul de întoarcere a fost o mare chicoteală. Am coborât toți 4 numai în glume și râsete, am imitat în gura mare toate animalele întâlnite, că doar eram singuri pe munte. Noi și ciobanii. Muntele începuse să se îmbrace în culorile asfințitului, nuanțele din spatele crestelor erau de vis. Ne simțeam ca într-un basm. Pe Noria o poreclisem Heidi și îi explicam că toți munții erau ai ei. Mititica stătea pitită ca un spiriduș în marsupiu și râdea cu gura până la urechi de tot ce vedea. A fost foarte cuminte pe toată durata coborârii, cu doar una sau două tentative de mârâială, care au trecut repede.

Temperatura scăzuse simțitor și ne-am înfofolit în hanorace, dar era extrem de plăcut, în comparație cu zăpușeala lăsată în urmă, mai la deal. Cireașa de pe tortul acestei zile minunate a fost puiul de vulpe pe care l-am văzut pe drumul de întoarcere și pe care nu l-am pozat, ca să nu îl speriem, el fiind oricum speriat și agitat.

Am ajuns înapoi la Pucioasa la 10 seara, frânți, și am aterizat cu bebe direct în pat. Ce n-am fi dat să înnoptăm liniștiți la pensiunea Valea Șipotului, dar nu a fost să fie, pensiunea fiind ocupată pe deplin. Toată distracția asta de o zi ne-a costat cu totul 120 de ron, pentru 3 persoane (benzină, mâncare și tiroliană). Aaa, și am băut multă multă apă de izvor. Gratis 🙂

# Sfaturi legate de mersul pe munte cu bebe

• Duceți bebeii pe munte, arătați-le din fragedă pruncie minunile și miresmele naturii. Ceva ceva tot percep ei în mini-universul lor alcătuit din mirosuri, umbre, forme, culori și câte și mai câte!
• Urcati treptat pe munte si, în principiu, bebe nu va avea de suferit din cauza diferențelor de altitudine!
• Nu uitați crema de protecție solară, razele soarelui sunt extrem de puternice pe munte!
• Nu uitați să aveți la voi și haine ceva mai groase!
• Un marsupiu sau orice tip de port bebe (ergonomic) este esențial!
• O ieșire de numai o zi (sau o zi și o noapte) are potențialul să vă dea restart și să vă umple pe toți de energie bună!

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, metode inovatoare de educație, spații de joacă, antropologie și explorare urbană Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos: