La grătar cu thailandezii, în Khanom

În timpul primei noastre vacanțe asiatice în trei, am poposit în orășelul thailandez Khanom, aflat la malul oceanului. Am scris despre această experiență aici.

În Khanom am stat într-un resort pe plajă, în care mai veneau din când în când turiști occidentali, dar cel mai adesea era frecventat de thailandezi. Se zvonea, din reviewurile citite și din auzite, ca în resort, la final de săptămana, urma să se lase cu petreceri, gălăgie si karaoke, acesta din urmă fiind un soi de ”sport” național în Thailanda.

Când colo, ce să vezi, au venit câteva găști de puștani foarte simpatici, liniștiti, care au facut grătare cu pește și fructe de mare. Băieți si fete. Inițial am crezut că sunt adolescenți, mai târziu a reieșit ca au în medie 25 de ani.

Aici tocmai începea treaba 🙂

Silviu, foarte sociabil din fire, s-a împrietenit imediat cu ei si uite așa ne-am trezit noi invitați la masă și la băut cu ei, până noaptea târziu. Copilul dormea frumos în bungaloul aflat la o aruncătură de băț de locul adunării.

Nici măcar atunci când se ciupisera bine de tot de la whiskeyul cu gheață pe care îl tot consumau nu au sărit calul în vreun fel, rămânând la fel de puțin gălăgioși, calmi și simpatici. Doar o singură fată o rupea puțin în engleză și a făcut pe translatorul, în timp ce restul își exprimau regretul că nu pot comunica și ei cu noi foarte mult, deși reușeam să ne mai transmitem una alta prin google translate. Cu toții erau oameni calzi si zâmbitori, veseli, emanând energie pozitivă. Pe fată o chema ceva în genul Dao – nu am reținut exact pronuntia, dar am reținut ca numele ei însemna „stea”.

Am avut șansa deosebită de a interacționa într-un mod plăcut cu oamenii locului și încă o dată ne-am bucurat că am venit într-un loc cu puțini turiști occidentali, unde am avut ocazia să întâlnim thailandezi, pe care în locurile turistice îi cunoști, în general, doar în postura de persoane care fac curățenie, mâncare, masaj etc. Întotdeauna interacțiunea aceasta cu persoane din alt background cultural și descoperirea similarităților dintre oameni ne-a produs o mare bucurie.

Fata care traducea lucra într-un hotel din Phuket (o zonă ultraturistică) și povestea că singurele țări pe care le-a mai vizitat sunt Malaezia și Indonezia. Spunea că nici măcar nu visează la Europa, că nu își va putea permite vreodată din salariul ei o călătorie pe alt continent. Prilej cu care am reflectat din nou asupra statutului nostru privilegiat de „europeni” care se pot deplasa aproape oriunde si reușesc, cumva, sa strângă bani pentru călătorii în Asia. Nu ne-a fost deloc ușor să adunăm banii pentru această călătorie, dar am reușit, chiar dacă cu greu, pe când multe familii din Asia probabil că nu își vor putea permite prea curând să viziteze, la rândul lor, Europa.

Conștientizarea acestor privilegii (și a altora) este motivul pentru care atât eu cât și Silviu am rămas implicați în munca socială și comunitară, derulând și trăind de ani de zile din proiecte care au încearcat să producă o schimbare pozitivă în societatea românească. Nu este o munca ușoară, dimpotrivă, mai ales că la tot pasul ți se pun bețe în roate și te lupți cu birocrația.
Cu prilejul acestei călătorii în Asia, a început să mi se contureze un gând: organizarea unor proiecte interculturale de mobilitate, astfel încât să oferim unor tineri din Asia șansa sa viziteze și ei Europa. Sper ca acest gând sa prindă contur din ce ce în ce mai mare!

***Mai multe detalii despre proiectele noastre puteți citi aici:

www. asociația-komunitas.ro
www.scolicreative.ro

Și poza de final, la despărțire 🙂

Citește și:


Lasă un răspuns