Prima dată când am mers în Thailanda, în 2013, mi s-a părut deopotrivă trist și ciudat că am interacționat  cu localnicii doar din postura în care aceștia lucrau în tot ceea ce înseamnă infrastructură turistică.

Apoi am călătorit în ianuarie 2017 împreună cu fetița noastră care la vremea aceea avea aproape 2 ani, în localitatea Khanom, aflată în Golful Thailandei.

Aici am întâlnit, în sfârșit, localnici sau thailandezi veniți la rândul lor în vacanță și am avut ocazia de a relaționa cu locuitorii acestei țări altfel decât prin prisma serviciilor prestate de ei și consumate de noi.

În Khanom am stat într-un mic resort pe plajă, în care mai veneau din când în când turiști occidentali, dar cel mai adesea era frecventat de thailandezi.

Se zvonea, din reviewurile citite și din auzite, ca în resort, la final de săptămana, urma să se lase cu petreceri, gălăgie si karaoke, acesta din urmă fiind un soi de ”sport” național în Thailanda.

Când colo, ce să vezi, au venit câteva găști de puștani foarte simpatici și liniștiti, despre care am crezut inițial  că sunt adolescenți. Mai târziu a reieșit ca aveau în medie 25 de ani.

Aici tocmai începea treaba 🙂

Silviu, foarte sociabil din fire, s-a împrietenit imediat cu ei si uite așa ne-am trezit noi invitați la masă și la băut cu ei, până noaptea târziu.

Fetița dormea frumos în bungaloul aflat la o aruncătură de băț de locul adunării. Am mâncat tot felul de bunătăți pregătite în stil tradițional, majoritatea pe bază de fructe de mare și pește, toate foarte gustoase, gătite în modul acela simplu dar totodată complex, specific bucătăriei thailandeze.

Nici măcar atunci când se ciupisera bine de tot de la whiskeyul cu gheață cu care condimentau seara, nu au sărit calul în vreun fel, rămânând la fel de puțin gălăgioși, calmi și simpatici.

Doar o singură fată o rupea puțin în engleză și a făcut pe translatorul, în timp ce restul își exprimau regretul că nu pot comunica și ei cu noi foarte mult. Totuși reușeam să ne mai transmitem una alta prin google translate, pe telefoane, proces care se lăsa cu zâmbete și râsete continue.

Cu toții erau oameni calzi si zâmbitori, veseli, emanând energie pozitivă. Pe fată o chema ceva în genul Dao – nu am reținut exact pronunția, dar am reținut că numele ei însemna „stea”.

Pentru noi aceasta a fost cea mai frumoasă și mai interesantă experiență culinară, nu neapărat datorită bunătăților consumate, ci șansei de a interacționa cu localnicii.

Ne-am bucurat că la cea de-a doua călătorie în Thailanda am ales un loc frecventat de puțini turiști occidentali, unde am avut ocazia să întâlnim thailandezi veniți în vacanță sau localnici.

În locurile turistice îi cunoști, în general, doar în postura de persoane care fac curățenie, mâncare, masaj etc.

Mie personal, interacțiunea aceasta cu persoane din alt background socio-cultural și descoperirea similarităților dintre oameni mi-au produs întotdeauna o mare bucurie.

Astfel de amintiri rămân mereu bine conservate, fiind cu atât mai plăcute cu cât ele au fost generate în jurul unui fapt social precum luarea împreună a unei mese.

Și poza de final, la despărțire 🙂

Sperăm că ți-a plăcut acest articol. Ne poți sprijini printr-o distribuire! ???

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, educație, explorare urbană, comunități și stiluri alternative de viață.

Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. 

Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

Citește și: