La cort cu toddlerul, în Grecia – partea I

În vara lui 2016 am plecat pentru prima oară într-o călătorie cu mașina în afara țării împreună cu Noria, fetița noastră în vârstă de aproape 16 luni. Tot pentru prima oară am stat cu ea la cort, într-un camping din Grecia. Am avut ceva emoții în legătură cu toate acestea, dar în final totul a ieșit neașteptat de bine și este o certitudine faptul că de acum încolo ne vom petrece anual o parte din vacanță la cort.

*** Noi, părinții, am stat mult și am dezbătut dacă merită să plecăm în vacanță cu mașina la peste 700 de km de casă, într-un loc nou, pe care nu îl cunoșteam și cu care nu eram familiarizați, cu un copil mic la bord, urmând să locuim o parte bună din perioadă într-un cort. Riscurile care ar fi putut să decurgă din acest proiect erau destule: drum lung, obositor și stresant, posibilitatea de a nu ne plăcea campingul ales sau cea ca fetița să nu se acomodeze cu viața la cort.

Silviu și cu mine suntem veterani ai cortului. Eu cel puțin am campat de-a lungul vieții în cele mai neobișnuite locuri: pe marginea autostrăzii, pe stânci la malul mării, în parcuri și grădini publice, în păduri sau în curțile a tot felul de oameni binevoitori. Așadar, nu avem vreo reținere cu campatul. Dar cu un copil de 16 luni la cort e altă treabă. Sau cel puțin așa credeam.

Pe de altă parte, nu am dorit să mergem iarăși în 2 Mai, locul pe care eu personal îl frecventez de peste 25 de ani, alături de Silviu de aproximativ 6 ani și împreună cu Noria de anul trecut. În 2 Mai am avut prima noastră ieșire cu bebe într-o vacanță, la frageda vârstă de 4 luni, despre care am scris aici.

2 Mai-ul va rămâne întotdeauna un loc de suflet, în care vom reveni cu plăcere, dar parcă ne doream altceva pentru o vacanță în familie, nu plaja aglomerată și gălăgioasă, mâncarea care lasă de dorit sau cazările scumpe de aici. Locurile cu adevărat mișto din 2 Mai (cu vedere la mare, curte spațioasă și aproape de plajă) sunt totuși nejustificat de scumpe. În campingul din 2 Mai nu se punea problema să stăm, fiind vorba de un camping amplasat pe plajă, fără pic de umbră sau fără posibilitate de relaxare în timpul zilei. Adăposturile tip umbrele, pavilioane sau cearșafuri legate nu mi se par eficiente iar razele soarelui din intervalul 11am-5pm sunt oricum foarte puternice și obositoare, rezultatul fiind că dintr-un astfel de camping riști să pleci mai degrabă zombie decât odihnit, cât de cât.

Poză din 2006, de acum 11 ani, pe vremea când călătoream cu cortul prin Europa. Spania

*** Cu toate acestea, deși în paralel lucram de zor la tot ceea ce a însemnat proiectul ”Grecia trip”, până în ultimul moment ne-am ridicat semne de întrebare dacă facem o alegere bună și de vreo două ori a fost cât pe ce să renunțăm, să amânăm pentru la anul (”când va fi Noria mai mare”, cum ar veni) și să sunăm cu coada între picioare pentru a ne face rezervare la gazda noastră din 2 Mai, unde cel puțin relaxarea era testată și garantată 100%, chiar cu tot cu copil.

În cele din urmă am zis fie ce-o fi, nu mai dăm înapoi, plecăm și gata. Experimentăm în 3 și vom trage ulterior o concluzie. Dacă ne vom lua țeapă și ne vom întoarce cu buza umflată, asta este. Până la urmă, dacă nu încerci și nu ai curajul să te deschizi unor experiențe noi de învățare, în care să îți incluzi și copilul, nu ai de unde să știi cum poate fi. Varianta de a te rezuma la locurile vechi, pe care le cunoști și cu care ești obișnuit rămâne valabilă atâta timp cât nu ai chef de aventură și vrei chestii previzibile, care nu te solicită și te odihnesc. Dar pe noi, după aproape 2 ani de popas la domiciliu și nepărăsit România, ne mâncau rău călcâiele după aventură, explorare și descoperit locuri noi.

Cum am planificat și organizat călătoria

Când ai în fața perspectiva unei călătorii de peste 700 km cu mașina, cu un copilaș de 16 luni, alături de care urmează să stai la cort într-un loc nou și nefamiliar, etapa aceasta poate părea cea mai simplă, dar nu a fost! Adevărul este că am petrecut multe ore răscolind internetul și documentându-ma despre diverse locuri din peninsula Halkidiki, citind review-uri de campinguri și experiențele altor călători, în special părinți de toddleri (foarte puține la număr, de altfel). Și pentru că știu ce prețioase sunt informațiile acestea atunci când ai nevoie de ele, am decis să îmi aduc și eu contribuția în marele ocean virtual, descriind ceea ce am descoperit și ceea ce ni s-a întâmplat.

Așadar, dupa orele nocturne de documentare pe net, am hotărât că vrem să mergem într-un camping de pe brațul Sithonia, din peninsula Halkidiki. Sunt aproximativ 30 de campinguri în Sithonia, deci dă-i cu parcurs reviewuri și ales câștigătorul. Am votat pentru camping Thallata, situat în sudul extrem al peninsulei. Avea să se dovedească o alegere neinspirată, dar hai să ajungem până acolo.

În paralel cu documentarea virtuală am alcătuit și listele cu cele necesare în camping – un lucru tare util, pe care l-am început din timp. Au mai urmat cumpărăturile pentru completarea echipamentelor de camping (o parte le aveam mai demult, dar oricum am alergat ceva pentru restul), stabilirea bugetului pentru toată perioada, împachetarea bagajelor (începută cu 2 zile înainte de plecare) și încărcarea până la refuz a mașinii, care arata în final blindată și îndesată pe toate părțile, așa cum nu am mai văzut-o vreodată.

Într-un final, după zile întregi de pregătiri, ne-am simțit pregătiți pentru aventură!

*** Cine dorește să vadă cum au arătat listele noastre de camping, ne poate contacta pe adresa de email ( kinder.trips10x at gmail.com)

Ne-am adunat și am găsit curajul să plecăm la drum lung cu bebe :).

Citește și:


Lasă un răspuns