Lacara este un camping așezat la poalele unui munte mic. Despre Lacara pot spune fără rețineri că este un loc cu mai multe fețe, care nu se lasă descoperit chiar din prima. Tu alegi ceea ce vrei să vezi, iar dacă te aclimatizezi în acest spațiu, răbdarea îți va fi răsplătită.

Din unele reviewuri de pe net înțelesesem că unora nu le plăceau sunetul omniprezent de greieri, marea cu pietre și pietricele, plaja pe care era doar un singur bar sau ”plictiseala” din camping. Pe noi nu ne-a deranjat vreunul din lucrurile acestea, dimpotrivă.

Marea ne-a întâmpinat tulbure, cu valuri cam foarte mari și neprietenoase, în prima seară petrecută acolo și a doua zi. Erau și pietre la intrarea în apă. După toată aventura cu documentarea îndelungată pe internet și găsirea campingului, despre care am povestit aici și aici, m-am îngrijorat, pentru că am crezut că e posibil să fie frecvent valuri în această zonă.

M-am simțit cam dezamăgită de pietriș, deși nu se compara cu bolovăneala din Samotraki, o insulă din Grecia pe care am tot mers. Dezamăgirea era legată de Noria, mă gândeam cum va putea micuța să se bucure de apă și de plajă. Deja ne făceam planuri să stam 3 zile și să ne mutăm în alt loc, pe care urma să îl găsim.

Când ce să vezi, începând cu ziua a treia, valurile s-au potolit, apa s-a liniștit, s-a limpezit și s-a albăstrit. Am descoperit locuri pe plajă, unde pietrele erau mult mai mici și erau și porțiuni cu ceva nisip la intrarea în apă. În cea de-a treia zi eram deja aclimatizați de-a binelea și începuse să ne placă foarte tare.

Încă mi se pare ciudat felul în care ne-a întâmpinat marea și modul radical în care s-a transformat în zilele următoare, mai ales că în nici una din cele 18 zile petrecute aici nu au mai fost valuri iar apa a rămas limpede și azurie. Parcă am fost puși la încercare, așa ne-am simțit 🙂

Cum arată plaja

Este spațioasă și frumos așezată, sub un munte. Apusurile sunt superbe iar lumina cade altfel în fiecare seară. Când ești în apă, vezi munți și păduri. Nu am prins niciodată plaja plină până la refuz, doar mai aglomerată în weekenduri. Nisipul nu este foarte fin, dar e în regulă. Lumea (inclusiv copiii) nu pare să aibă o problemă cu faptul că sunt pietre la intrarea în apă. Nici noi nu am avut, chiar și Noria s-a adaptat, în locurile mai ferite de pietre.

Există o terasă pe plajă, cu șezlonguri și muzică decentă, care nu este dată tare și care se aude doar în dreptul terasei (nu am stat nici o dată acolo). Tot pe plajă mai este un bar de noapte pe care l-am văzut deschis o singură dată.

Nu am cărat zilnic cele trebuincioase, am plantat un cort de plajă într-un loc mai liniștit și acolo a rămas până la finalul șederii, iar în el ne lăsam permanent prosoapele, colacul și jucăriile Noriei, chiar și scutece (să fie :). Noi veneam la plajă cu un rucsăcel lejer.

Colțișorul nostru

Prim plan cu marea 🙂

Pizza pe plajă, la apus 🙂

Cum a fost mâncarea

Ei bine, la capitolul acesta Lacara nu strălucește. Există un singur restaurant, cu mâncare decentă (dar porții mici) și ceva mai scumpă decât în alte părți. Problema e că te plictisești repede de toate felurile și trebuie să pleci să cauți prin alte părți dacă vrei să mănânci bine. Pe noi nu ne-a afectat foarte mult chestia asta, pentru că eram echipați cu o adevărată bucătărie de camping și cu alimente. Știam din capul locului că ne vom pregăti la cort 2 mese pe zi (micul dejun și prânzul, de obicei).

Cam o dată la 4 zile ne făceam cumpărături la Lidl în orașul Nikiti (aflat cam la 20 de km de Lacara): fructe, legume, pâine și gustări pentru micul dejun. Există și în camping un magazin aprovizionat cu tot ce trebuie, dar evident, prețurile sunt ceva mai mari.

Oricum, cu un copil de 16 luni, care are nevoie de mâncare baby-friendly, nu am fi putut să luăm chiar toate mesele prin taverne. Celebrele borcănașe cu mâncare pentru bebeluși le folosim foarte rar, spre niciodată. Doi la mână, nici nu ne doream asta, pentru că nouă ne place foarte mult gătitul, mai ales cel în aer liber.

Din bucătăria noastră de camping

Facilitățile din camping

Campingul este unul liniștit, axat pe familii (dar nu neapărat). Ne-a fost clar că mulți din cei care vin aici sunt iubitori de liniște și de natură, cu respect față de vecini și față de nevoile lor. Unele familii (în general de greci) își lasă rulotele în camping peste an, plătind chirie și venind vara atunci când doresc, în special în weekenduri.

Alții se instalează temporar cu rulotele. Există și rulote de închiriat, alături de bungalow-uri de lemn și ”mobile homes” (niște containere). În ultimele zile am stat și noi într-un ”mobile home”, să vedem cum este și sa plecăm pe drumul de întoarcere mai liniștiți, cu marea parte din bagaje strânse din timp.

Campingul este de fapt o pădure situată la poalele unui munte mic, cu umbră în majoritatea locurilor. Totuși, doar unele spații au umbră non-stop, pe toată durata zilei; la anumite ore, razele soarelui mai pătrund temporar prin corola copacilor. Dacă vrei umbră 100% e bine să îți instalezi fie un adăpost improvizat din pânze, fie altceva. Noi am ochit locurile cu umbră permanentă, ca să știm ce ne rezervăm la anul 🙂

Toaletele și dușurile sunt des amplasate. La cele din zona noastră nu a fost vreodată îngrămădeală – adeseori eram singura persoană care le folosea. Sunt și frigidere comune unde poți păstra alimente (intră în prețul plătit zilnic pentru cort), mașini de spălat (4 euro tura), încăperi separate unde poți spăla de mână vasele și rufele. Toată lumea e ok, nu dispar lucruri și din punctul ăsta de vedere poți fi relaxat, atât în camping cât și pe plajă.

Nu există Wi-fi, se mai prinde doar la singura cafenea din camping, Metochi sau în zona recepției, unde se găsește și un calculator conectat. Dintr-un motiv sau altul, în perioada șederii noastre acolo am prins net la Metochi doar vreo 2-3 zile, în rest a fost ceva defecțiune – perfect pentru noi, pentru că am putut lua o binevenită pauză de lume virtuală.

Campingul e în general foarte safe pentru copii, chiar și pentru cei sub 2 ani. Nu trec foarte multe mașini iar cele care circulă păstrează o viteză mică. Fetița noastră a explorat în voie aleile și potecile, am lăsat-o să se îndepărteze de noi mai mult ca niciodată, fără să o scăpăm din ochi, desigur.

Legat de prețuri, noi am plătit în iunie 24 de euro/zi (cort, 2 persoane, mașină și electricitate) iar în iulie circa 30 euro/zi. Toate detaliile legate de prețuri le puteți găsi pe siteul campingului.

!!! Atenție !!! : se rezervă în avans și locurile de cort, așa că la fața locului e posibil să fie ocupate, chiar dacă nu e amplasat nici un cort

La masa de prânz, în camping Lacara, Grecia

Prieteni noi întâlniți în camping Lacara, Grecia

Întâlnire de gradul 0 în camping Lacara, Grecia.

Ce poți vedea prin împrejurimi

Am avut de unde alege, din plin. Ca idee, multă lume cazată în camping se plimbă des cu mașina. Se merge la plajă sau luat masa și prin alte părți, campingul nefiind perceput ca ceva în care să te plantezi definitiv și de unde să nu mai pleci deloc (în stilul vacanțelor petrecute într-un singur loc, la un singur hotel etc). Deși starea de relaxare vecină cu lenea, în care am intrat destul de curând de la sosirea în Lacara ne împiedica adeseori să părăsim pădurea noastră dragă, în unele zile ne-am mobilizat și am vizitat diverse alte locuri, în special plaja cu nisip fin și intrare lină în apă de la Karidi.

Aici Noria a fost în extaz total, a intrat singură în mare, s-a trântit pe burtă la mal, a explorat totul cu mare curaj. Plaja Karidi se află la circa 7 km, fiind perfectă pentru copii – în schimb este tare aglomerată și nu se compară cu liniștea din Lacara. Dar, vizitată din când în când, a intrat la fix. Ne-am mai plimbat prin Sarti, un orășel liniștit si relaxant, aflat cam la 20 km de Lacara, unde am tot mâncat la penultimul restaurant de pe promenada de la malul mării (capătul unde se află și un punct de belvedere, cu o capelă), care dădea într-o mică plajă cu nisip, unde copiii puteau zburda în voie în timp ce părinții stăteau pe la mese. Mâncare delicioasă!

În afară de Karidi și Sarti am mai mers la o plajă no-name, nemarcată, la care se ajungea coborând pe niște stânci și trecând printr-o pădure în care se practica free-camping – un loc foarte frumos, cu o apă remarcabilă, care ne-a adus aminte de Thailanda. Plaja se află la doar câțiva kilometri de camping și poți identifica locul de coborâre, din șosea, după numărul de mașini parcate.

!!! Atenție !!! A nu se confunda cu Portokali beach! Plaja asta chiar e no-name, sau dacă are vreun nume, noi nu am reușit să îl aflăm 🙂

În afară de acestea, mai sunt o mulțime de alte plaje și locuri de explorat. Noi nu ne-am grăbit să le bifăm pe toate, să mai avem ce descoperi și în alți ani.

Vedere spre plaja ”no-name”

Sarti

Silviu cu băieții de la restaurantul din Sarti

Întoarcerea

Cu greu ne-am desprins din mrejele pădurii Lacara, ne-am luat rămas bun de la apele care în dimineața plecării erau mai albastre ca niciodată, am împachetat și am pornit pe drumul de întoarcere. De data aceasta nu am mai făcut oprire în Salonic, am mers direct în Sofia, unde am poposit o noapte, apoi în București.

Mare atenție la hotelurile din Sofia, multe nu au parcare proprie și trebuie să te asiguri că locul unde parchezi este safe, din diverse puncte de vedere. Din păcate, la întoarcere, am nimerit un hotel nasol, care nu doar că era vechi și nerenovat, dar avea și un staff complet nepăsător, care ne-a transmis că este ok să parcăm în parcarea publică din fața hotelului – gratuită noaptea, cu plată între 8am-8pm. Ceea ce au omis ei să specifice, probabil dinadins, era faptul că trebuia ori să plătești parcarea în avans prin sms, ori să vii mai devreme de ora 8 și să îți procuri bilet de la o persoană care tot făcea ture pe acolo. Ideea transmisă ”cu bunăvoință” de cei din recepție a fost că e ok să plătești oricând, atâta timp cât o faci.

Urmarea: uitându-se Silviu pe balcon, din întâmplare, la ora 8am și câteva minute, a observat cum ni se bloca roata de la mașină de către 2 gardieni. A trebuit să plătim 30 de leva amendă pentru deblocare, din fericire au deblocat-o imediat și nu a mai trebuit să umblăm brambura prin oras, pe la poliție sau prin alte locuri placute de genul. Cei din recepție se făceau că plouă, dădeau din umeri, susțineau că ei ne-au zis exact cum să procedăm, deși mai erau 2 familii în situația noastră. După întâmplarea asta ghinionistă ni s-a luat cheful de a mai explora Sofia și am pornit-o direct spre casă.

Per ansamblu, prima noastră ședere la cort împreună cu bebe a fost o experiență plăcută, care ne-a dat curaj și ne-a făcut să învățăm multe lucruri noi, unii despre alții!

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, metode inovatoare de educație, spații de joacă, antropologie și explorare urbană.  Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

Citește și: