Iulie 2015

Moieciu mi se pare o localitate genială: situată la poalele munților, înmiresmată de aer tare și curat, cu dealuri de un verde incredibil, pe care pasc într-o relaxare totală vaci și oi. Dacă e ceva ce strică peisajul de vis, ei bine acestea sunt casele și vilele ”moderne”, fără nici o personalitate, construite pe fugă, probabil din cele mai ieftine materiale. Locuințele astea sunt trântite de colo colo ca nuca în perete, învăluite în fum de grătare, contrastând puternic cu frumusețea generoasă a naturii și nefăcând vreun efort să se integreze în context. Dar nouă tot ne place aici, putem spune că am dezvoltat chiar o mică dependență, din moment ce am început să petrecem în Moieciu câteva zile în fiecare an, așa cum facem și la 2 Mai.

Dacă anul trecut (în 2014), la început de sarcină, colindam nestingheriți în 2 pădurile din preajma satului, anul acesta ne-am înființat în grup compact de 3, cu bebele în frunte, dornică să cunoască și ea secretele pădurii.

Ne-am cazat la o casă oarecare, cu o curte spațioasă și balcon la camera, având o priveliște deosebită asupra munților.

Highlightul călătoriei cu bebe la Moieciu îl reprezintă faptul că am mers zilnic în pădure, unde am făcut picnicuri sub brazi, am legat hamacul pe malul apei, am respirat aer curat, am râs mult și fără sens de la atâta oxigen. Treaba asta cu oxigenatul creierului e chiar o treaba vasta ;).

La capătul drumului asfaltat din Moieciu de Sus începe Parcul Național Bucegi. Parchezi mașina și începi să mergi frumos prin pădure cât de mult ai chef să te aventurezi. Noi, fiind încărcați de bagaje și cu bebe în marsupiu, am ales să nu mergem mult ci să ne concentrăm pe găsirea rapidă a unui loc bun de întins hamacul și de făcut picnic, loc unde am zăcut cu orele. Noria s-a simțit tare bine în pădure, a explorat lucruri noi, printre care conuri de brad, din care și-ar fi dorit să muște cu poftă. Am ocupat amândouă hamacul, derulându-ne acolo activitățile obișnuite: alăptat, legănat, socializat.

Pe scurt:

** Nu am făcut mare lucru la Moieciu, nu ne-am agitat să vizităm, să ne deplasăm, am stat mult în pădure, plecând energizați și încărcați. Bebelușei i-a priit, dar eu în ultima zi am prins din senin o febră, care, până am ajuns iarăși în Pucioasa (orașul meu de origine și bază pentru multe excursii în zonă), a atins 40 grade! A durat fix o zi și o noapte, după care a dispărut exact așa cum a apărut.

** Un lucru neplăcut la Moieciu a fost tupeul cu care destui șoferi treceau de bariera din capul drumului asfaltat, conducându-și detașați mașinile prin parcul național. De câțiva ne-am luat atrăgându-le atenția, până când ne-am plictisit și am lăsat pur și simplu bariera jos, ca să observăm ce reacție vor avea. Dacă la fața locului părea că guvernează principiul ”îi văd pe alții că au intrat cu mașina, de ce să nu intru și eu”, se pare că a funcționat și principiul sugerat de noi, ”dacă văd bariera pusă, atunci poate mă gândesc de 2 ori înainte de a trece cu mașina”.

Cât am făcut noi micul experiment cu trasul barierei, s-au întâmplat următoarele:

• Câțiva șoferi au făcut fețe lungi, neștiind dacă să parcheze sau să continue drumul;
• Șoferița unui 4X4 care ieșea tacticos din pădure s-a dat jos îngrijorată că s-a pus bariera, neștiind dacă mai putea să iasă; a ieșit, desigur, dar s-a dus și a pus cuminte bariera la loc :)).
• Alți oameni s-au solidarizat cu noi și spuneau că foarte bine că am tras bariera, că nu au voie mașinile în pădure.

Silviu și-ar fi dorit să procure un lanț cu lacăt și să lege bariera, lăsându-i astfel blocați pe toți vitejii munților. Dar am zis să lăsăm asta pe data viitoare, și așa avem acasă un lanț cu lacăt care stă, deocamdată, nefolosit 😀

Sfaturi

# Lăsați în urmă Moeciu de Jos și conduceți mai departe către Moeciu de Sus. Moeciu de Jos este o localitate aflată direct la șosea, unde este destul de zgomotos, pe când Moeciu de Sus se află mai aproape de munte, întinzându-se până la intrarea în Parcul Național Bucegi.

# Transportul public nu este foarte dezvoltat; există un autobuz care urcă la Moeciu de Sus, din Brașov, dar nu are o frecvență așa mare. Odată ajunși în sat, distanțele pot fi destul de mari. Cel mai bine este să mergeți cu o mașină privată.

# Personal, nouă ne place cel mai mult zona din sat aflată în preajma intrării în Parcul Național Bucegi.

# Nu vă faceți probleme în legătură cu cazarea. Sunt foarte multe opțiuni la Moeciu de Sus. Puteți să rezervați direct la fața locului, după ce dați o tură și vedeți exact ce vă place mai mult.

# Puteți cumpăra diverse alimente de la localnicii din Moecis: lapte proaspăt muls, caș, cașcaval, brânză, ouă, zacuscă, gem de afine etc. În localitate sunt destule magazine (mici) și restaurante, dar nu strică să veniți cu propriile alimente, mai ales dacă aveți pofte și chestii fără de care nu rezistați sau aveți nevoie de gustări speciale pentru bebe. Aici fiecare se organizează după cum consideră.

# Puteți face plimbări pe dealurile din jur – interesați-vă direct la localnici de posibile trasee.

# Dacă aveți un hamac, nu omiteți să îl împachetați în bagaj! O să vă placă mult să îl folosiți în pădure, legat undeva pe malul apei. Relaxare totală!

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, metode inovatoare de educație, spații de joacă, antropologie și explorare urbană.  Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

Citește și: