În ajun
Anul acesta Crăciunul a fost în primul rând al Noriei. Este Crăciunul în care, la vârsta de 3 ani și 10 luni, a cântat impecabil în jur de 5 colinde (învățate la grădiniță), în fața întregii familii extinse, în seara de Ajun. A făcut-o din proprie inițiativă, în joacă.
Și-a imaginat ca ea este ”educatoarea”, iar noi ceilalți copiii. A tras un scaun și s-a așezat în fața noastră, după care ne-a spus că trebuie să cântăm împreună cu ea. Practic, ne-a pus pe toți la treaba.
Cum ochea pe vreunul care nu intra în joc, respectiv nu cânta, îl și taxa: ”haide, cutare, cutare și cutare nu a cântat, să cânte cu mine, acum”.
Și uite așa am avut noi primul Crăciun în familia extinsă, în care am cântat colinde cu toții, în premieră. Pe unele Noria le știa mai bine ca noi, de ce să nu recunoaștem. Iar ”florile dalbe” au devenit, în varianta Noriei, ”florile galbe”. Hai că sună bine și așa, nu?
Acesta este bradul pe care l-am avut la București. Bunicii au avut un brad adevărat, iar Noria nu a pierdut ocazia să îi taxeze: ”buni, dar nu e frumos să tăiem copacii din natură”.
Bradul nostru cu ochi și nas 🙂
De Crăciun
Pe 25 decembrie ne-am trezit într-o formă nu prea grozavă, dupa o noapte dormită prost. Am ieșit în părculeț, unde aerul și soarele plăpând de iarna ne-au ajutat rapid să ne revenim.
În zona de deal, unde ne aflam noi, era atmosferă de primavară, cu smocuri de iarba ieșind din pământ și urme de zăpadă din loc în loc.
Noria a interacționat cu statuile din parc: pe unele le gâdila la tălpi, la altele a remarcat cu încântare că au ”țiți”. Apoi s-a jucat „de-a frigiderul” cu o deschizatură descoperită într-un zid de piatră.
Apoi „frigiderul” s-a transformat într-un adăpost pentru veverițe. A găsit și o gărgărița vie, pe care a băgat-o în buzunar.
Noria vă prezintă adăpostul. A revenit la el pe parcursul zilelor următoare și l-a îmbunătățit.
Și-a adus unchiul, să îi prezinte și lui opera 🙂
Aici eram cu o zi înainte, pe baraj, unde observam un fel de spiriduș format pe gheață. Voi îl vedeți?
Zărind în depărtare munții cu vârfurile încărcate de zăpadă, ne-a venit brusc pofta să mergem la munte. Am sunat-o pe mama să ne pregătească ceva rapid de mâncare.
Am mâncat pe grabă, am pus în mașină salopeta de zăpada a Noriei și bocancii noștri.
Ne-am îndreptat încet încet spre munte. După ce am trecut de comuna Moroeni și de satul Glod, a început să ningă ușor, cu fulgi mărunți, ca în povești.
Brazii pareau decorați cu dantelă, zăpada se așternea frumos peste pădure iar soarele strălucea peste ea.
Zahăr pudră pe copaci ❄️❄️❄️
Brazii dantelați.
Aspect de sărbătoare în pădure.
Pe pârtie, fără săniuță
Am ajuns apoi curând la cabana Cuibul Dorului, unde știam că este o pârtie mică, perfectă pentru săniuș și pentru copii. Mai erau și alte familii acolo, nu am fost singuri cuc, cum ne așteptam.
Doar că noi nu aveam săniuță, din păcate. Am vrut să împrumutăm una de la cei prezenți, însă nu a fost nevoie, pentru că Noria a găsit imediat o idee mai distractivă: să facă ea însăși pe săniuța, dându-se de-a rostogolul la vale, pe zăpadă.
A făcut câteva ture la rând, râzând cu gura până la urechi, până când paltonașul de lână fiartă s-a înzăpezit de-a binelea.
Noria pe cale să devină și ea un om de zăpadă ☃️⛄️
Eu am intrat puțin în pădure, ca să mă bucur de liniște și de copaci.
Pădure din munții Bucegi.
Liniște și reculegere.
Mai târziu, ne-am luat inima în dinți și am urcat mai sus, spre munte. Drumul arăta bine, fiind curățat de un utilaj, însă înaintarea a fost destul de dificilă, în special atunci când te întâlneai cu mașini care veneau din sens opus.
Pe TransBucegi.
În vârf de munte
Am poposit la punctul de belvedere, aflat la granița județelor Dâmbovița și Prahova. Acolo ne aștepta un peisaj de vis: un soare cu iz arctic care lumina peste crestele înzăpezite.
Am fost recunoscători pentru toate aceste frumuseți cu care ne-am intersectat și bucuroși că am reușit să petrecem câteva momente deosebite în natură, în ziua de Crăciun.
Ninsoarea măruntă și tihnită, zăpada pufoasă în care s-a tăvălit Noria și lumina crepusculară care învăluia crestele împodobite ale munților au fost cadoul perfect de Crăciun, în 2018.
Am văzut acest peisaj în ziua de Crăciun, 2018. Cred că nu ne puteam dori mai mult decât atât ?.
Mogâldeață + tată în vârf de munte.
Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, educație, explorare urbană, comunități și stiluri alternative de viață. Urmărește-ne pagina de Facebook și contul de Instagram.
Te invităm să te înscrii mai jos, dacă vrei să primești pe email:
- articole de la noi
- recomandări pe care nu le publicăm pe blog
- coduri de discount la cazări
- materiale educaționale printabile
- resurse utile călătorilor
CITEȘTE ȘI:
