În august 2024 am plecat în cel de-al doilea road trip al verii, la câteva săptămâni după periplul de la Marea Neagră și Mareea Egee, în Grecia și Bulgaria.

Pentru început, urma să lăsăm copila în tabără pentru 5 zile, în timp ce noi rămâneam în satul nostru montan de suflet, adică la Șirnea.

Una dintre cele mai frumoase regiuni din România – zona satelor de la poalele Munților Piatra Craiului

Așa arată mașina noastră pregătită pentru o tură de 3 săptămâni prin România :))

Picnic la sat

În drum spre Șirnea, am aterizat întâmplător la un eveniment comunitar numit ”Picnic la sat”, organizat undeva pe un islaz din Stoenești (jud. Argeș).

Pur și simplu treceam pe acolo și am scanat rapid din mersul mașinii evenimentul. Mi-a plăcut energia care se simțea, am trecut mai departe și după alte 5 minute de condus am decis să ne întoarcem la fața locului și să coborâm.

Părea prea interesant și nu putea ex-antropologul din mine să meargă mai departe așa pe ignore :)). Trebuia să știu ce se întâmpla!

La eveniment se adunaseră oameni din Câmpulung și din împrejurimi. În afară de picnicul colectiv, mai aveau loc tot felul de ateliere creative pentru copii. Era o atmosferă foarte faină și ne-a părut rău că nu am putut sta mai mult.

Ne-a plăcut să poposim în această „Românie paralela” cum îmi place mie să-i spun, unde e plin de inițiative grassroots și proiecte care aduc valoare societății.

Dar mai greu e să le vezi și să le auzi pe fondul vacarmului general și al vrajbei sociale care se aprinde la cea mai mică scânteie…

Șirnea, printre creste de munți scăldate în Perseide

După popasul la Stoenești, ne-am văzut de drum mai departe și am ajuns la Șirnea, unde ne-am cazat în casa unei cunoștințe din sat.

A dormit și fetița noastră o noapte aici, după care am dus-o a doua zi în tabără la Peștera, un alt sat montan din regiune.

Șirnea este primul sat turistic din România și totodată satul nostru montan de suflet, în care venim de 9 ani, de când copila avea doar câteva luni.

Căsuța unde stăm când venim la Șirnea – jos într-o vale înconjurată de munți

Oriunde se duce găsește o pasăre de salvat :))

Ce puteți face la Șirnea:

• Odihnă și relaxare la aer curat de munte.
• Plimbări pe traseele marcate din jurul satului. Dar nu e musai să urmați trasee, puteți să vă bucurați de frumusețea locului pur și simplu dând roată satului pe dealuri.
• Cules plante medicinale.
• Explorat alte obiective sau trasee din proximitate.

Culori de Șirnea

Înainte de furtună

Plimbarea de seară, pe dealuri

Noi am vizitat:

• Cheile Dambovicioarei
• Cheile Brustureț (cu explorarea parțială a unui traseu montan din Piatra Craiului, care începe de la cabana Brustureț)
• Peștera Dâmbovicioara
• Moeciu de Sus și pădurea de unde încep traseele prin Bucegi.

Ceva mai departe de Șirnea se află Râșnov, Brașov, Zărnești și traseele montane din Piatra Craiului, cu plecare din Zărnești.

Moeciu de Sus

Cheile Brustureț

Din nou Șirnea. Se plimbă pe potecile acestea de când a învățat să meargă

Așa cum vă spuneam, ne-am cazat în locuința unei cunoștințe care închiriază cu circuit închis.

Dar aveți la dispoziție Ursa Mică Glamping cu corturi, bungalouri și restaurant.

La restaurant se poate merge și dacă nu ești cazat la ei, cu rezervare prealabilă, ceea ce am făcut și noi, profitând din plin de posibilitatea de a bea o bere și a servi o cină la câțiva pași de casă.

Terasa de la Ursa Mica Glamping (are și o parte înăuntru).

Acest lucru nu era posibil acum câțiva ani, când mereu eram nevoiți să ne urcăm în mașină dacă voiam să mâncăm în altă parte decât la cazare.

Mai sunt și alte cazări prin sat dar nu le cunoaștem, așa că nu ne putem pronunța în acest sens.

Ursa Mică Glamping văzut din depărtare

Am petrecut cu totul 10 zile la Șirnea, timp în care ne-am bucurat de natură, plimbări în aer liber, liniște, Perseide (pe care le-am mai văzut la Șirnea și în alți ani) și nu în ultimul rând de culesul plantelor medicinale.

Tot la Șirnea mi-am petrecut și ziua de naștere.

Avem și 2 filmulețe simpatice cu șederea la Șirnea. Le găsiți aici și aici. Am mai scris pe blog despre Șirnea aici.

Un ghid mai amplu despre satele din regiunea ecoturistică Poarta Carpaților am scris aici.

Șirnea – satul nostru de suflet

Șirnea cea magică

La cules de plante medicinale de pe dealuri. Cele mai bune ceaiuri!

Măgura și festivalul de ”Artă Sacră”

După ce am lăsat copila în tabără la Peștera, am aterizat întâmplător la Festival de Artă Sacră, organizat în satul montan Măgura, unde am petrecut o după-masă magică.

Drumul până la festival a fost alambicat, cumva parcă inițiatic. Cert e că nu s-a lăsat găsit ușor :)). Festivalul era compus din micro-evenimente care aveau loc în mai multe locuri din sat.

Pe dealurile minunate din Măgura

Ce mă interesa pe mine era concertul cu Miruna și Radu Nagy, muzicieni și „profesori” de șamanism. Dar nu găseam nicidecum Casa Artiștilor din Măgura, unde urma să aibă loc concertul.

Ne-am tot învârtit cu mașina pe culmile din Măgura, ne-am întâlnit cu o bătrână-culegătoare de plante în vârstă de 92 de ani (una dintre cele mai frumoase întâlniri din vacanță această), am făcut drum întors cu ea să o aducem acasă, am intrat în vorba cu 2 fete din Brașov care se plimbau pe poteci după ce și ele căutaseră festivalul, parcaseră mașină și abandonaseră ideea că l-ar putea găsi.

Deci ne plimbam de colo cam fără sens :)) Dar măcar peisajul era sublim!

Din nou o secvență din Măgura cea de poveste

Până când în cele din urmă am văzut un domn în vârstă la volan și am știut că el ne va duce acolo. „Știți cumva unde are loc Festivalul de Artă Sacră”?

„Cum să nu!”, a răspuns cu cel mai larg și mai blând zâmbet. „Urmați-mă cu mașină!”

Le-am luat în mașină și pe cele 2 fete (a lor era parcată prea departe) și ne-am pornit din nou la drum, de data asta cu ghizi de nădejde.

Până când am găsit în sfârșit Casa Artiștilor din Măgura, amplasată într-un set up cu priveliști de vis.

Ce mi-a transmis mie festivalul: ideea de diversitate, „eclectism” spiritual și pace care derivă de aici.

Spre exemplu, am văzut reunite în același spațiu următoarele: o superbă capela construită în stil tradițional montan (în care o fată se reculegea), o expoziție de sculptură cu tematici creștine, o tarabă cu literatură mistică, un concert de muzică clasică oferit de 2 muzicieni care practică și o formă de șamanism (Roata Medicinei).

Capela montană

Concertul celor 2 muzicieni (harpă și violoncel) pe fundal de copaci care se legănau și foșneau de la vânt a fost ceva deosebit. Deși ei se îngrijorau că le zboară vântul notele, mie mi se părea că îi acompaniază.

Apoi a urcat pe scenă mezzo-soprana Ruxandra Donose venită de la San Francisco, care a cântat intens și minunat (inclusiv o balada românească), iar totul în jur părea o celebrare a spiritului puternic al munților.

Se adunau nori și chiar a tunat, dar nimeni nu părea să se sperie.

Miruna și Radu Nagy

Au mai urcat apoi pe scenă și alți artiști, dar cel mai mult am rezonat cu cei de care v-am povestit mai sus. Am filmat un cântec din recitalul sopranei – îl găsiți aici.

Nuanțele festivalulul mergeau și mai în profunzime decât ce am apucat să observ în cele câteva ore petrecute acolo. Din păcate am prins doar ultima seară dintr-un program de 3 zile.

La anul dacă se mai face clar am veni în mai multe zile. Ne-au plăcut locul, atmosfera, oamenii care urcau până acolo, energia, muzică și felul în care creastă Pietrei Craiului veghea impunătoare totul de la distanță.

Festival de Artă Sacră – Măgura

La întoarcere din toată aventura am mai cules de pe drum 2 autostopisti. El și ea, oameni de munte cu experiență, care făcuseră ceva creste prin Piatră Craiului, cu dormit peste noapte în refugiu. Erau rupți de oboseală și i-am dus la gară în Zărnești.

Oameni simpli cu joburi average (casieră la supermarket și lucrător într-un depozit de materiale), dar care arătau că în timpul liber care îți rămâne poți avea o viață conectată la natură, plină de spirit și de aventuri.

O interacțiune frumoasă la finalul unei zile pline, cu multă hrană pentru suflet. Recunoștință!

Bye, bye Festival de Artă Sacră

Brașov – explorări urbane și concerte

După zilele petrecute la Șirnea și prin alte sate montane din împrejurimi, a sosit timpul să ridicăm ancora și să plecăm spre următoarea destinație: Brașov – o alegere cu care niciodată nu poți da greș.

Ne-am cazat într-un apartament foarte fain din cartierul nostru preferat (Șchei), unde am avut tot confortul necesar (Casa Alemar se numește, dacă vă interesează).

Casa Alemar, Brașov – un apartament în care ne-am simțit foarte bine

După ce ne-am cazat, am pornit imediat în explorare pe jos spre centrul vechi – un traseu urban fluid și plăcut, fără a fi presărat cu obstacole gen gropi, mașini parcate pe trotuar sau alte inconveniente.

Am admirat străduțele din centrul istoric al Brașovului, am dat obișnuita tură în Piața Sfatului, apoi ne-am oprit pe strada Sforii, unde am venit înarmați cu markere Posca, pentru a contribui la arta colectivă de pe pereții celei mai înguste străzi din Europa de Est.

Strada Sforii

Strada Sforii – un mesaj bun pentru noi

În zilele următoare am vizitat:

• Sinagoga din Brașov
• Biserica Neagră
• Pasajul După Ziduri
• Turnul Alb (cel mai înalt punct defensiv al cetății Brașovului)
• Parcul Aleea de sub Tâmpa

Sinagoga din Brașov

Biserica Neagră

Zona ”După Ziduri”

Ne-am bucurat de concerte în Piața Sfatului, în cadrul festivalului Vibes Fest organizat de Agenția Metropolitană Brașov.

Ne-a plăcut mult concertul lui Argatu, pe când Lupii lui Calancea și Surorile Oșoianu nu ne-au dat pe spate. Câteva instantanee video de la aceste concerte găsiți aici și aici.

Vibes Fest

Secvență urbană din Brașov

Un alt loc pe care l-am vizitat a fost Planetariul Brașov, unde am văzut show-ul multimedia ”Dark side of the moon”, organizat de trupa Pink Floyd în diverse planetarii din lume, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la lansarea albumului „The Dark Side Of The Moon”.

Show-ul redă cele 10 piese ale albumului ilustrate prin diferite teme vizuale. Din punct de vedere vizual, show-ul era bine realizat și captivant.

Din păcate nu am stat până la final, spațiul era mic iar imaginile prea amețitoare raportat la dimensiunea redusă a spațiului.

Una peste alta, precum vedeți am petrecut ”urban” prin Brașov și nu am profitat de natura din preajma acestuia, întrucât după aproape 2 săptămâni de stat pe coclauri la Șirnea și în alte sate montane, ne-am dorit puțină agitație de oraș.

Brașov văzut de sus, de la Turnul Alb

Recomandări de locuri bune de mâncat

• Restaurant ”Sub tâmpa” (în parcul Aleea de sub Tâmpa – aveți de urcat niște scări până la el)
• Restaurant vietnamez ”Little Hanoi” (lângă Piața Sfatului)
• Pizzeria della Nonna
• Gelato Mania – înghețată artizanală italiană (puțin mai departe de centrul vechi, pe drumul spre Schei)

Restaurant vietnamez ”Little Hanoi”

Restaurant ”Sub tâmpa”

Păstrăv cu mămăligă servit la ”Sub Tâmpa”

Waha Festival – 4 zile cu cortul într-o pădure magică

Cireașa de pe tortul acestui road trip prin România a fost ultima ediție a Festivalului Waha. Mergem de câțiva ani la acest festival, de pe vremea când N. era toddler.

La 1 an și câteva luni a fost prima ei ediție de Waha, a noastră ca părinți de toddler și primul meu festival ca mamă care alăpta, văleu ce vremuri :)). Am clipit și au trecut anii…

La ediția din 2024 am bătut recordul de stat în pădure la cort, fără semnal la telefon: 4 zile (până acum stătusem maxim 3 nopți la Waha).

Imagini din tabara de la Waha

A fost cu ploaie, caniculă, somn pe apucate, curcubeu, interacțiuni sociale frumoase, multă artă și creativitate, culoare, concerte, focuri de tabără, dans și natură superbă.

Am avut parte de vecini super nice, alături de care am construit o tabără reușită.

Pentru copila noastră a fost o distracție pe cinste, ca de fiecare dată, că doar este festivalul la care participă de când umbla în scutec :)).

Waha – colorat si creativ!

Ce păcat ca a fost ultima ediție Waha!

Un festival care niciodată nu a fost axat pe hiperprofit si hipercapitalism agresiv, derulat mai mereu fără sponsori (sponsorizat de „mama natură”, cum spun inițiatorii), organizat cu multă muncă și dăruire.

Am scris mai multe despre Waha aici și aici.

Gânduri de final

După Waha am ridicat din nou ancora și am decis să mergem spre casă. Eram cam obosiți, umblam deja de 3 săptămâni pe drumuri și mai aveam ceva treburi profesionale care se cereau rezolvate de acasă, în liniște și pace.

Deși inițial aveam în plan să mai explorăm locuri noi prin județul Harghita, unde ne place mult să călătorim (am scris aici pe larg despre Harghita) am decis să o lăsăm pentru septembrie.

În septembrie aveam planificată colaborarea cu Dimineți în Cerdac, în Piatra Neamț și urma să plecăm într-un nou road trip prin țară, ultimul înainte de începerea școlii, dar unul mai scurt.

Cam aceasta a fost povestea celui de-al doilea road trip al verii 2024 și o las aici în jurnalul nostru de familie, ca să ne amintim cu drag în viitor cum ne petreceam timpul împreună  și să vă inspirăm și pe voi.

One to remember! And many more to come!

Așa cum am mai scris și în alte articole, călătoriile rămân pentru noi un stil de viață și totodată cea mai bună investiție în educația și evoluția noastră ca familie.

Muncim mult ca să ni le permitem, dar măcar știm pentru ce muncim: pentru a vedea lumea, pentru a ne lărgi orizonturile, pentru a înțelege mai bine complexitatea socio-culturală care ne înconjoară, pentru a evolua și pentru a aduna amintiri de neprețuit  în micul nostru nucleu de familie, acestea fiind momentan unele dintre din scopurile noastre principale în viață.

Dacă ai ajuns până la final, îți mulțumim că ne citești și te mai așteptăm pe blog!

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Ecoturism și călătorii în familie
• Turism cultural
• Educație prin călătorii
• Educație în natură

Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole. 

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în Natură și Călătorii cu Copii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber.

The post Road trip de vară prin România: Șirnea, Măgura, Waha Festival și Brașov appeared first on Kinder Trips.

Sunt destule festivaluri alternative în România, iar preferatul nostru este de departe Waha, la care mergem deja de câțiva ani alături de copila noastră, încă de când avea doar 1 an și câteva luni.

Festivalul se desfășoară într-un loc de poveste, în inima naturii (jud. Covasna, comuna Bățanii Mari). Din păcate, anul acesta va avea loc ultima ediție a festivalului, în perioada 15-20 august.

Așadar, dacă ați tot auzit de festival și nu ați apucat să mergeți până acum, aceasta ar fi ultima ocazie de a trăi experiența Waha.

Waha este un festival care niciodată nu a fost axat pe hiperprofit si hipercapitalism agresiv, derulat mai mereu fara sponsori (sponsorizat de „mama natură”, cum spun inițiatorii), organizat cu multă muncă și dăruire.

Am povestit de fiecare dată pe blog cum a fost experiența noastră, iar mai jos găsiți toată seria de articole despre Waha.

• Waha 2023, în pădure, sub Perseide
• Al doilea an în pădure la Waha (2017)
• Waha 2016
• Părinți despre experiențe la festival alături de copiii lor
• Recomandări pentru părinții care vor să meargă la festival cu copiii

De ce mergem în familie la Waha

Un singur an i-am dat țeapă celei mici :))) și am lăsat-o acasă cu bunicii ca să ne distrăm noi mai cu spor :))).

Dar Waha fără copil parcă nu are farmec pentru noi, pentru că așa ne-am obișnuit: prima dată când am mers la acest festival a fost și prima dată cu copilul la un festival, moment în care ne-am depășit destule frici și limite.

Prima dată cu N. la un festival, la vârsta de 1 an și câteva luni

Pentru noi, Waha este despre timp de calitate petrecut în familie, conectare cu natura și deconectare de la telefoane și ecrane, campare sub cerul înstelat, socializare și reîntânire anuală cu mulți cunoscuți, muzică, distracție și voie bună.

Un mare plus al acestui festival este faptul ca nu există semnal în zonă sau se prinde foarte greu. Prin urmare, vrei nu vrei faci detox digital, care în fiecare an s-a dovedit excelent pentru psihic și pentru conectare cu oamenii.

Waha a început ca un festival de muzică electronică, dar în timp a adunat la un loc mai multe genuri muzicale.

Anul trecut, spre exemplu, ne-am bucurat la scena live de concerte cu veterani din generația noastră de babalâci :)), cum ar fi Partizan, Norzeatic sau El Negro.

Pe termen mai lung, sperăm ca fetița noastră să fie suficient de expusă la gatheringuri alternative, să fie familiarizata cu atmosfera unui festival în natură, unde participanții formează timp de câteva zile o comunitate bazată pe valori comune, să știe că are de unde să aleagă atunci când vine vorba de festivaluri.

În felul acesta mai sperăm că poate la 15-16 ani nu va rupe ușa de acasă fugind pe negândite la chestii ultra comerciale, unde puștimea devine masă de manevră pentru făcut profit (și unde mai urcă și infractori în aplauze pe scenă).

Și să conștientizeze că lumea nu începe și nu se termină cu tot ce e mainstream și comercial (valabil și pentru alte chestii, nu doar pentru festivaluri).

Doamne ajută, ce să zic :))).

Cât de child friendly este Waha

Un alt plus al festivalului este faptul că are o zonă dedicată copiilor (Kids Area) foarte bine organizată – un adevărat playground, cu diverse ateliere și activități dedicate celor mici.

Vin multe familii cu copii, iar zona dedicată copiilor este mai mereu animată.

Am întrebat-o pe fetița noastră ce îi place la Waha cel mai mult, iar mai jos puteți citi răspunsurile ei (necosmetizate!).

”Îmi place că nu am semnal, că stau cu cortul, că mă întâlnesc cu oameni cunoscuți, că sunt multe scene pentru toate gusturile.”

”Eu cred că pentru copiii cărora le plac aventura, distracția și natura Waha e cel mai bun loc.”

”Acolo, dacă ești copil te poți distra foarte mult, îți faci prieteni noi și poți încerca lucruri cu care nu ești obișnuit.”

”Nu-ți face griji că vei fi singur. Probabil va veni și un prieten de-al tău. Și dacă nu, fii deschis și fă-ți alții noi”.

”Eu ca un copil merg la Waha pentru că acolo e o mare diversitate de oameni. Acolo poți să explorezi prin natură, să te joci și să faci multe alte lucruri”.

”Muzica e pentru mai multe gusturi. Mie mi-a plăcut mult concertul cu handpan. Le recomand copiilor să vină și ei acolo să ne distrăm cu toții împreună”.

”Mi-a plăcut foarte mult că am stat cu cortul, că părinții s-au conectat cu mine și n-au avut semnal pe telefon. Waha e locul potrivit dacă vrei ca părinții tăi să se conecteze mai mult cu tine și să nu mai stea pe telefon”.

Treaba e clară, copilei îi place maxim la Waha, iar acest lucru se poate vedea și din răspunsul pe care l-a dat anul trecut într-un caiet la școală :))) – vedeți mai jos ce si cum.

Tips and tricks și informații logistice

• Nu există semnal la telefon sau se prinde foarte greu. Luați în calcul să aveți o stație pentru comunicare, dacă vi se pare musai sa comunicați între voi la fața locului.
• Dacă vreți mai multă liniște, campați în zona parcării (așa am procedat noi anul trecut și a fost perfect, am avut mașina aproape, am scăpat de cărat chestii și ne-am bucurat și de liniște).
• Există destulă varietate gastronomică la festival- pot fi cozi, uneori, dar rezonabile. Aveți voie cu
  mâncare și băuturi (dar nu alcoolice) – un alt mare plus al festivalului.
• Să fiți echipați și pentru ploaie! Uneori nopțile pot fi friguroase la cort – ideal de avut pentru somn un prim strat de merinos.

• Sunt distanțe destul de lungi între punctele de interes de la festival, iar uneori se merge prin soare – e bine să aveți chestii de pus pe cap, termosuri pentru apă și rucsac mic pentru transportat lucruri uzuale.
• Obiecte care ni s-au părut foarte folositoare: o pătură impemeabilă, izopren pentru stat la scene și hamac.
• Scenele Waha: Beech Stage (Techno, House, Electro, Breakbeat, Detroit and Minimal), Oonda Stage (Jazz, Hip
  Hop, Balkan and Indie, Fusion), Aural Stage (Ambient, Experimental, Downtempo and Electronica), Treep Stage (Psytrance, Psytech), Agora stage (scena liberă, de improvizații), Luminish (zonă de ateliere și healing), Kids Area (zona dedicată copiilor), scena din vale de lângă pîrâu (un loc foarte fain, gestionat de un grup din Rep. Moldova, de neratat!)
• Programul de la Waha Kids – aici.

• Concerte pe lista noastră de interes la Waha 2024 : Balkan Taksim, Basska, Gaudi, Lăutăresele & Special Guest Caliu, Mădălina Paval Orchestra, Zeyla Tomlyn & Artur Pasecinic. Astea ar fi pentru mers cu copilul, după care mami și tati poate vor avea și alte ture nocturne cu rândul :))
• Detalii despre bilete (care mult timp au fost la presale, la jumătate de preț) și Waha Bus, aici
• Detalii despre campania Save Waha Trees – copaci pe care minunații proprietari doresc să îi taie :(, aici

În concluzie, abia așteptăm să mergem la Waha 2024, chiar dacă și cu tristețe pentru că va fi ultima ediție și va trebui să ne găsim alt festival de suflet.

Ne vedem acolo!

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Ecoturism și family travel
• Educație prin călătorii
• Educație în natură

Ne poți urmări pe Instagram și pe Facebook

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în natură și explorări outdoor cu copiii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber.

CITEȘTE ȘI:

The post În familie la ultima ediție a festivalului Waha – 15-20 august appeared first on Kinder Trips.

Vă prezentăm o sugestie de traseu montan: cu copiii la Stâna Regală, o drumeție lejeră, cu plecare din Sinaia.

Este un traseu destul de cunoscut, pe care îl puteți parcurge fără probleme alături de cei mici (doar să știți că la dus este urcuș încontinuu).

Cam așa arată drumul spre Stâna Regală

De unde începe traseul

Sunt mai multe căi de acces pe traseu. O rută populară este din spatele Castelului Peleș, cu intrare pe Poteca Regala și apoi pe traseu spre Poiana Stânii.

Noi am ales altă variantă: am urcat spre Cota 1400 și am parcat undeva după Cabana Schiori, acolo unde am văzut indicator spre Poiana Stânii.

După care am urmat marcajul cu bandă albastră. Am fost 3 adulți, împreună cu un copil de 7 ani.

Pe aici am intrat noi

Durata și descriere traseu

La dus am făcut aproximativ 1 oră și jumătate, cu tot cu popasuri pentru poze și admirat natura. Drumul de dus este doar urcuș incontinuu (nu este dificil, dar nici foarte lejer). La întors am coborât în vreo 30 de minute.

Sus în poiana era ceva de vis, cu un soare blând, pădure colorată la început de octombrie și creste montane mângâiate de lumină.

În Poiana Stânii am stat aproape vreo 2 ore. Am făcut picnic, am cules coada șoricelului, am mers cu tălpile goale prin iarbă, ne-am plimbat prin poiană, ne-am odihnit și ne-am cocoțat pe niște stânci pentru o perspectivă de ansamblu.

Traseul este practic un drum pietruit, pe care l-am găsit mai solicitant la coborâre, decât la urcare. Drept pentru care am luat-o pe scurtături, pentru că ni se părea mai ușor să coborâm pe pământ decât pe piatră.

La Stâncile Franz Joseph nu am ajuns, întrucât ne-au spus niște drumeți că în zonă ar avea adăpost o ursoaică cu pui și este de evitat.

La cabana din poiană era totul închis (am înțeles că pe vremuri se putea mânca aici). Totuși nouă ne-au plăcut mult liniștea și sălbăticia din poiană.

Pe traseu a fost mereu lume, nu ne-am făcut probleme cu urșii (deși zona este frecventată și chiar noi am văzut mai demult o ursoaică cu 3 pui, la șosea, ceva mai sus de locul unde am parcat pentru a intra pe traseu).

Aveți grijă să nu coborâți prea târziu din poiană și încercați să mergeți în weekend, când traseul este frecventat de alți drumeți, ceea ce scade din riscul întâlnirilor cu animale sălbatice.

Tips and tricks

• Găsiți izvor cu apă potabilă pe drum, unde puteți realimenta
• Nu ratați panorama de pe stâncile care străjuiesc poiana (foto mai jos)
• Luați alimente la voi pentru un picnic în poiană – este locul perfect pentru așa ceva!
• În poiană fiți cu ochii în 4 după urs! Evitați marginile poienii, nu vă băgați prin pădure, stați mai spre mijlocul poienii (pentru a avea perspectivă spre toate laturile sale) sau cât mai aproape de drumul de plecare! Nu este ceva neobișnuit să apară ursul în poiană. Ni s-a întâmplat chiar nouă – nu în tura aceasta, ci în alta. Ursul a ieșit fix din pădurea spre care privim în poza de mai jos, dar eram aproape de drum și am plecat imediat. Erau pui + ursoaică, nu păreau interesați să vină spre oameni, dar e bine să fiți vigilenți și să nu vă aventurați spre marginile poienii, pentru că nu știi când poți da nas în nas cu ursul. Înainte să apară ursul, fix acolo unde a ieșit a stat cineva pe păturică și abia ce o strânsese – a avut noroc :))

Speram ca acest material să vă fie de folos!

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Ecoturism și family travel
• Educație prin călătorii
• Educație în natură

Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole. 

Dacă vrei să ne susții, distribuie articolele noastre sau cumpără produse din micul nostru Shop anexat blogului.

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în Natură și Călătorii cu Copii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber.

CITEȘTE ȘI:

The post Drumeție lejeră cu copiii la Stâna Regală, cu plecare din Sinaia appeared first on Kinder Trips.

Să organizezi un festival la care participă câteva mii de oameni, fără sprijinul ”bine intenționat” al vreunui brand care să te mângâie binevoitor pe cap :)) nu este puțin lucru.

Am mers pentru a patra oară la Waha, în formulă completă, alături de fetița noastră.

A fost a treia ediția Waha a Noriei, după „debutul” de la un 1 an și câteva luni din 2016, însă prima trăită de ea în mod conștient, de care s-a bucurat la maxim.

Festivalul a durat cu totul 5 zile, dar noi am reușit să ajungem doar 2 nopți, de sâmbătă până luni seara, interval în care am sărbătorit și ziua lui Silviu, bucuros că împlinește 39 de ani la Waha.

Birthday boy

Începem prin a vă spune că este ediția la care ne-am simțit cel mai bine de până acum. O fi fost ceva în aer, pentru că am auzit foarte multă lume spunând același lucru.

Și ce e drept, în zilele petrecute aici am avut parte de zâmbete și râsete fără număr, o sumedenie de întâlniri cu oameni pe care nu îi mai văzusem de câțiva ani, conectări și conversații plăcute cu persoane noi, focuri de tabară noaptea.

Plus muzică destul de diversă, inclusiv de la veterani dragi cu care am crescut, cum ar fi Partizan sau Norzeatic, un cer înstelat absolut minunat, Perseide și un vibe bun care ne-a însoțit pe toată durata șederii.

Sau poate că ne-am maturizat cu toții. Sau poate inimile sunt mai pline de recunoștință pentru lucrurile simple și pentru gathering-uri cum este Waha, după anii grei de pandemie și post-pandemie.

Oricum, cu siguranță a fost o ediție specială, cu o energie aparte, vindecătoare.

The 3 of us

Am urcat un album întreg de povești de la fața locului pe Instagram, cu multe momente video. Se numește Waha 2023 și îl găsiți aici.

Una dintre cele mai bune decizii luate a fost să campăm în parcare, spre deosebire de restul anilor când am stat în pădure destul de aproape de unele scene.

Prin urmare, am avut mașina lângă noi, am scăpat de cărat chestii în spate și am putut dormi în liniște. Mare lucru! În mod neașteptat, am plecat chiar odihniți de la festival. Că doar avem și noi o vârstă respectabilă, odihna se cere :)))

Greetings from the camp!

Cum ne-am petrecut timpul la Waha 2023

Am ajuns sâmbătă, pe 12 august, în jurul prânzului. Parcarea era destul de full, dar am găsit totuși loc ușor la umbra unor copaci.

Uitându-ne puțin în jur la stejarii fabuloși în aproprierea cărora parcasem, am decis că locul era perfect și pentru campat.

Nu ne-am înșelat, alegerea s-a dovedit ulterior a fi aproape perfectă: am avut noroc de vecini liniștiți, am avut umbră mereu, am dormit bine și ne-am delectat cu energia blândă a arborilor sub care am campat.

Singurul minus a fost că nu am găsit loc bun să punem și hamacul, dar aia e.

O plăcere să stai la umbra unui arbore maiestuos

Spre deosebire de alte ediții Waha, când am avut un cort mare family, care se instalează destul de greu, de data asta am decis să luăm 2 corturi mici: unul 2 Seconds Easy Fresh & Black, care se înalță cât ai zice pește, plus încă unul vechi, din tinerețea noastră boschetărească, puțin cam avariat, dar încă stabil.

Nici unul nu era de 3 persoane, de aceea am preferat să luăm 2, ca să nu ne îngrămădim.

Apropo, aici găsiți un articol detaliat despre lucrurile care vă pot face viața mai ușoară atunci când campați cu copiii.

După ce ne-am instalat tabăra, am început să facem turul festivalului. Prima oprire a fost, desigur, la Kids Area, care arăta chiar mai bine ca în alți ani, cu tot felul de instalații în care copiii se puteau urca.

Probabil este unul dintre cele mai reușite Kids Area de la festivalurile din România și acest spațiu contează foarte mult pentru familiile care decid să vină la Waha împreună cu cei mici.

În afară de playground, la Kids Area au loc diverse ateliere creative sau educative dedicate copiilor. Vă lăsăm mai jos programul din acest an, ca să vă faceți o idee.

Kids Area, Waha Festival

Instalații la Kids Area

O parte din programul de la Kids Area

După Kids Corner, am avut opriri la scena Fungee, la scena de live, la Aural stage și puțin la scena psy, unde surprinzător, muzica i-a plăcut fetiței noastre, dar mai ales faptul că oamenii ”dansau atât de liber”, cum s-a exprimat chiar ea.

Plimbarea a fost presărată cu dat în toate leagănele întâlnite pe traseu, cu admirat designul scenelor / instalațiile de artă și cu excelenta înghețată de la o gelaterie care am uitat cum se numea.

Popas de dat în leagăne – am avut cam câteva pe zi :))

Micuța pictoriță Noria Anastasia admiră operele altor artiști :). Pagina cu picturile și deseneșe Noriei o găsiți aici

Am coborât apoi în vale la zona Art Labyrinth, la fix pentru a prinde un frumos concert la flaut & handpan.

Am petrecut câteva ore la Art Labyrinth, am și mâncat aici. Mâncarea din zona Art Labyrinth este vegetariană, la fix pentru mine care nu consum carne (ci doar ocazional pește).

Noriei i-am luat un delicios porumb fiert, ceea ce a făcut-o fericită, iar pe drumul de întoarcere i-am mai luat un hot dog și cam asta a fost cina ei, alături de diverse rontăieli pe care le-am avut la noi.

Art Labyrinth

Art Labyrinth – un spațiu coerent, din toate punctele de vedere

Barul și bucătăria de la Art Labyrinth

Ne-am luat și noi un ocean drum de la Nazar Drums

După popasul îndelungat de la Art Labyrinth, ne-am îndreptat spre zona Luminish, unde știam că va avea loc Cacao Ceremony, urmată de o sesiune de Ecstatic Dance.

Fiindcă se suprapuneau, am avut de ales între aceste activități de la Luminish și concertul Pantam Dance & Zeyla Tomlyn.

Am ales Luminishul și sincer am regretat puțin, deoarece ceremonia cu cacao a fost cam dezlânată (bine, era și foarte multă lume), la fel și muzica de la ecstatic dance (o călătorie muzicală destul de puțin coerentă).

Este doar percepția noastră (fără supărare), poate alții au recepționat altfel.

Zona Luminish

Mai fusesem în 2017 la ecstatic dance la Luminish, iar atunci a ieșit ceva foarte reușit, cu muzică atent aleasă și succesiuni coerente de piese – mi-a plăcut mult experiența de atunci, însă acum nu am mai regăsit-o.

Nici Silviu și Noria nu au fost încântați, mă tot bodăgăneau că din cauza mea au ratat concertul Pantam Dance și că s-au plictisit :)))

Dar măcar la Luminish a fost cald și bine, am mai dansat, ne-am miscat pe lângă foc, pe când la scena de live urma să înghețăm de frig :)))

După ce am coborât de la Luminish ne-am îndreptat spre scena de live, în așteptarea concertului Partizan. Am reușit să prindem câteva piese, dar Noriei la un moment dat i se făcuse somn și frig, așa că am decis să nu forțăm nota și să ne îndreptăm spre cort.

Când vii cu copilul la festival totul se învârte în jurul nevoilor sale și ne-am asumat acest lucru de la bun început, din momentul în care am decis că va veni cu noi.

Am fost și singuri, la ediția din 2018, când ne-am făcut de cap, dar acum nu era cazul, așa că am acceptat din capul locului că ne vom retrage devreme la cort, ca moșii :))). Ceea ce am și făcut.

Prima noapte a fost neașteptat de friguroasă, dar am avut sfântul strat de lână merinos pe piele și am supraviețuit. A doua noapte a fost mult mai caldă.

A doua zi am luat-o de la capăt, more or less pe același traseu. Ca să ne conservăm energia, am început plimbările la festival târziu, undeva în jur de 5 pm.

Am petrecut toată ziua la cort, ne-am relaxat sub stejarii cei magici, am stat de vorbă cu vecinii sau cu diverse cunoștințe care ne-au vizitat, am gătit câte ceva și am fiert o mie de ceaiuri și cafele la primus.

Când am plecat am luat la rând Fungee, scena live, Aural și Psy, am admirat toate instalațiile și lucrările de artă de pe drum, apoi am stat până noaptea târziu la focul și la drumming-ul din vale de la Art Labyrinth, unde a fost excelent.

”Spiritul dintos” – așa l-a botezat Noria

Instalație care noaptea se lumina

Seara am reușit să ascultăm integral concertul El Negro (care i-a plăcut și Noriei), apoi o parte din Norzeatic, unde copila deja căzuse la datorie și dormea tolănită pe noi, pe păturică – inițierea next level în boschetărie :))).

Am încheiat din nou seara  destul de devreme, nu voiam să ținem copila dormind prea mult pe pătură, nici nu aveam chef să facem cu rândul la scene.

Am profitat și de ziua de luni, am plecat destul de târziu de la Waha, cândva în jur de 5-6 pm.

Waha by night

Noua ne-a plăcut foarte mult festivalul, chiar și așa cu retrageri devreme la cort, în primul rând pentru modul în care ne-am conectat în familie, apoi pentru bucuria fetiței care s-a simțit tare bine descoperind lucruri noi, apoi pentru toate întâlnirile cu oameni dragi, dar și pentru atmosfera plină de culoare / creativitate.

La anul ne gândeam să mai venim și singuri, ca să ne facem iar de cap ca în 2018, dar nu cred că avem vreo șansă, pentru că Noriei i-a plăcut atât de mult încât deja a planificat că în 2024 vom sta toate cele 5 zile :))).

Și vrea să ne luăm o stație mai bună de Walkie Talkie, ca să umble singură mai mult și să putem comunica. Știe clar ce vrea, ce să zic :)))).

Este Waha un festival family friendly?

Din punctul nostru de vedere da, absolut. În primul rând pentru faptul că ia în calcul nevoile copiilor și le amenajează un spațiu special, numit Kids Area, activat și prin diverse ateliere.

În afară de Kids Area, sunt și alte locuri / activități ofertante pentru copii. Spre exemplu, întreaga zonă din vale Art Labyrinth, unde poți petrece lejer câteva ore, inclusiv pentru a te conecta cu natura.

Sau workshop-urile de dans / drumming / improvizație de la diverse alte scene. Plus concertele de peste zi sau cele din prima parte a serii.

Din nou Kids Area

Fum albastru în vale la Art Labyrinth

Pentru fetița noastră (8 ani), pasionată de arte, arhitectură și construcții, au mai prezentat interes designul scenelor, cu materiale în general naturale și toate instalațiile artistice care ne-au ieșit în cale.

Așadar, cu un copil măricel (5+), chiar ai cu ce umple timpul, ba chiar ai de ales între chestii care se suprapun. Iar programul de anul acesta ni s-a părut foarte variat și foarte ofertant (dincolo de concerte).

Mereu mi-a plăcut designul spațiilor de relaxare și al scenelor la Waha. Multă creativitate și probabil și multă muncă în spate să construiești totul de la zero, apoi să lași pădurea lună.

Apoi desigur, depinde mult cum abordezi festivalul (ca familie) și cum îți creezi starea de bine.

Dacă îți consumi prea repede energia și nu o dozezi cum trebuie, dacă faci zeci de drumuri încolo și încoace, posibil să se termine bateria repede și să se instaleze oboseala, care nu te mai lasă apoi să te bucuri pe deplin de ceea ce e în jur.

Dacă vii centrat în primul rând pe distracție / bifat chestii, mai putin pe respectat nevoile / ritmul copilului, posibil să se instaleze curând frustrarea.

Dacă nu vii echipat corespunzător pentru dormit la cort, pentru nopți potential reci, cu ceva provizii disponibile oricând pentru cei mici, posibil să apară frigul și foamea.

Da, este mâncare din belșug la festival, dar poate copilului nu îi va plăcea orice de acolo și poate nu ai chef să sari de unde șezi de fiecare dată și să stai la cozi atunci când auzi ”mami, tati, mi-e foame”.

Recomandări pentru părinți

Noi am realizat deja un articol separat cu recomandări pentru părinții care vin cu copiii la festival. Îl găsiți aici.

Ca update pe 2023, am adăuga faptul că ni s-a părut mult mai bine să campăm în zona de parcare decât în pădure aproape de scene.

Ne-a schimbat cu totul experiența, ne-am simțit mult mai odihniți și prin urmare am avut mai multă energie să explorăm și să ne bucurăm de festival.

În rest, la fel de important ca în alți ani, când copila noastră era și mai mică, ni se par:

• Straturile de lână merinos pentru dormit noaptea în cort.
• Saltea sau izoprene care să izoleze bine în cort. Apropo, anul ăsta nu am mai cărat saltelele de camping, ci am avut 3 izoprene gonflabile, care și-au făcut treaba foarte bine. Au fost mult mai ușor de instalat!
• Lanternele pentru preumblări nocturne și pentru întors noaptea la cort. Plus o instalație tip ”fairy lights” pentru semnalizat cortul noaptea.
• O pătură impermeabilă pentru explorări și pentru stat pe jos la scene. A fost unul dintre cele mai utile obiecte!
• Primus și proviziile de la cort, care te ajută să servești micul dejun în tihnă și să îi prepari copilului ceva cald, pe gustul lui (în caz că nu se întelege cu mâncarea de la festival). Waha este un festival foarte permisiv din acest punct de vedere, pentru că la puține alte adunări de genul ți se permite să aduci propriile provizii.
• Suficientă apă la cort (pentru spălat pe față, băut, gătit, făcut ceai și cafea etc).
• O trusă de prim ajutor
• Suficiente haine de schimb pentru cei mici (am folosit marea parte din ce am adus).

Aici găsiți și arhiva noastră cu articole mai vechi despre Waha.

În rest good vibe, good spirit și cu puțină organizare puteți avea parte de relaxare alături de copii. Un festival care oferă atâta creativitate și magie la un loc, cum e Waha, te poate încărca pozitiv mult timp după încheierea lui.

Nu mai zic de natura minunată (păduri și pajiști cu stejari) și de sentimentul de acasă pe care îl ai după ce începi să vii mai multe ediții.

Credem cu tărie în continuare că lipsa semnalului la telefon reprezintă unul din ingredientele cheie ale acestui festival, care încurajează deconectarea de rețele sociale / ecrane și conectarea cu alți oameni / cu natura.

Lumea va merge înainte, se va schimba (poate radical) dar sperăm că Waha va rămâne același loc magic și peste 10-20-30 de ani de aici înainte, când vom fi cu toții niște bătrânei old school și ne vom plimba pe dealuri cu zâmbetul pe buze (doamne ajută), întâlnind mulți cunoscuți din generația noastră.

Aaa, și sperăm că la anul Waha va avea loc tot de Perseide, pentru că acest timing considerăm că a adus o energie de neegalat festivalului.

Să stai la concerte sub un cer fabulos înstelat, privind Calea Lactee și Perseidele călătoare, ei bine, asta e ceva ce nu vom uita prea curând!

Big up Waha și mulțumim pentru tot! See you next year!

PS – puteți urmări pagina de FB a festivalului aici, iar websiteul aici. 

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Ecoturism și family travel
• Educație prin călătorii
• Educație în natură

Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole. 

Dacă vrei să ne susții, distribuie articolele noastre sau cumpără produse din micul nostru Shop anexat blogului.

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în Natură și Călătorii cu Copii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber.

CITEȘTE ȘI:

The post Cum a fost cu copilul la festivalul Waha 2023, în pădure, sub Perseide appeared first on Kinder Trips.

Pe final de octombrie 2022 am reușit să ajungem la unul dintre cele mai frumoase proiecte de ecoturism pe care le-am văzut până acum în România: ferma de biodiversitate Cobor, aflată în comuna Ticușu Vechi, în județul Brașov.

Ferma este amplasata într-o zonă mult îndrăgită de noi, în destinația ecoturistică Colinele Transilvaniei, pe care o explorăm anual și o descoperim pas cu pas.

Pe dealurile din jurul fermei

Ce reprezintă proiectul Cobor

La Cobor am avut ocazia de a vedea pe viu ce înseamnă un model reușit de afacere verde și o inițiativă de revitalizare a unui sat prin ecoturism (făcut ca la carte), prin agricultura sustenabilă, conservarea biodiversității și managementul durabil al pășunilor.

Ferma Cobor este un proiect creat și gestionat de Fundația Conservation Carphatia – una dintre cele mai relevante și mai active organizații axate pe conservare și protecția mediului în România.

Bucătăria, sala de mese și o parte din zona de găzduit oaspeți

În afară de Cobor, cei de la Conservation Carpathia derulează o grămadă de alte inițiative de reconstrucție ecologică, conservare, educație și dezvoltare comunitară în perimetrul Munților Făgăraș, Piatra Craiului, Leaota și în localitățile din preajma lor.

Nu în ultimul rând, ferma a creat locuri de muncă pentru oamenii din sat. În prezent, 10% din sătenii care locuiesc în Cobor sunt angajați aici, ceea ce nu este puțin lucru.

În căsuța din stânga am stat noi

Intrarea de la bucătărie este bine păzită

Ce animale sunt la fermă

La fermă sunt găzduite diverse animale: cai (majoritatea în vârstă, care își petrec bătrânețea aici, Cobor fiind practic un loc de ”ieșit la pensie” pentru ei dar și un loc de reabilitare), vaci din specia numita sură de stepă și câini din rasa ciobănesc carpatin.

Cu surele de stepă este o treabă mai deosebită, ele fiind practic o specie semi-sălbatică de vaci, aproape dispărută de pe teritoriul României, reintrodusă cu succes în ferma la Cobor, unde în momentul de față se află cele mai multe exemplare din țară.

Cei de la Conservation Carphatia consideră că pășunatul cu vite este cel mai potrivit pentru menținerea biodiversității pajiștilor.

Ca fapt divers, aceste vaci cu coarne mari se găsesc în tabloul „Carul cu boi” pictat de Nicolae Grigorescu.

Pajiștea cu sure de stepă – cam la vreo 2 km de fermă

Ciobăneștii carpatini sunt la rândul lor o rasă specială de câini crescuți la Ferma Cobor. Acești ciobănești înfruntă animalele sălbatice dar cu oamenii sunt blânzi și jucăuși.

Prin urmare am putut să îi mângâiem fără griji și putem să vă spunem că pentru cei mici este o mare bucurie să îi atingă și să se joace cu ei.

Ciobăneștii carpatini sunt donați de către fundație ciobanilor de la stânele din zona Munților Făgăraș, cu scopul de a preveni pierderile cauzate de carnivorele mari, acesta fiind un alt program Conservation Carphatia (început în 2019).

Fotografie preluată de pe pagina de Facebook Ferma Cobor

Cum ajungeți la Cobor

Ferma este situată undeva în nord-vestul județului Brașov, la vreo 18 km de orașul Făgăraș. Sunt 2 variante principale de acces:

• Prin localitatea Ticușul Vechi, de unde sunt cam 5 km până la Cobor (drum cu cu pietriș dar cu mult praf, pe care se circulă bine, cu condiția mergeți încet).
• Prin localitatea Felmer, un drum care nouă toamna ni s-a părut magic, ca un fel de pregătire pentru ceea ce urmează, și anume faptul că ajungi într-un loc liniștit, deconectat și desprins dintr-o poveste. Din Felmer mai aveți până la Cobor cam 4 km, pe un drum de pământ și pietriș, care se poate parcurge cu orice mașină, încet și cu atenție.  Înainte de biserica fortificată din Felmer se face stânga și se merge tot înainte până la Cobor.

Pe drumurile acestea nu prea este semnal, de aceea e bine să cunoașteți în mare detaliile de mai sus.

Pe drum spre Cobor

În Felmer e și o biserică fortificată, nerenovată, care mi-a plăcut mult, pentru că arăta ca un decor de film și avea farmec, chiar dacă părea în stare de semi-abandon. Desigur, i-ar sta bine și renovată.

Vizavi de biserică locuiește un domn care deține cheile și vă poate descuia să o vizitați pe dinăuntru. Noi ne-am mulțumit cu explorarea exteriorului, nu prea ne-a inspirat încredere să intrăm cu copilul în interior.

Biserica fortificată din Felmer

Cam așa arată biața fortificație de la Felmer. La intrare Noria desena fețe de spiriduși pe pietre, ca să știe lumea că locul este bântuit 

Cum sunt spațiile de cazare la Cobor

Casele de oaspeți de la Cobor sunt foste locuințe ale sașilor care au populat cândva această regiune.

Au fost renovate impecabil de către un arhitect neamț în parteneriat cu meșteri de prin partea locului, prin păstrarea a numeroase elemente tradiționale.

Am fi stat cu orele să studiem diverse detalii arhitecturale sau îmbinări fantastice ale lemnului (fară cuie). Multe bucăți de lemn sunt recuperate și restaurate.

Pat realizat din lemn îmbinat fără cuie

Masă amenajată pe o fostă fântână

În orice caz, puteți fi siguri că fiecare colțișor și fiecare material natural utilizat are o poveste în spate, iar povestea respectivă este cea care dă farmec, autenticitate și o atmosferă deosebită spațiilor restaurate.

Sunt cu totul 12 camere, care pot găzdui undeva la 22 de persoane. Au camere duble, triple și single.

Cameră dublă la Cobor

Casele de oaspeți sunt amplasate în mai multe locuri din sat (în două părți, mai precis), aproape unele de altele.

Peste drum de căsuța în care am stat noi există și un spațiu de evenimente numit Sala Seminar, superb renovat și amenajat.

Noi am avut o camera triplă, cu vedere spre ulița din sat, în care am încăput perfect și ne-am simțit foarte bine, de parcă eram în vizită la bunici.

Camera în care am stat noi

În curtea de la Sala Seminar

O să vedeți că a sta într-o astfel de casă renovată cu măiestrie, care deține elemente moderne dar păstrează o energie străveche va fi în sine o experiență deosebită.

Seara dacă poposești în curte este o liniște binefăcătoare, miroase a natură și a tihnă, iar în nopțile senine cerul este plin de stele.

Când se lasă seara peste Ferma Cobor

Prin curte nu sunt foarte multe facilități pentru copii (o trambulină, un arc cu săgeți, niște palete de badminghton, un slackline) dar nici nu trebuie, după părerea mea.

La Cobor veniți cu cei mici ca să vă conectați cu natura, să explorați împrejurimile minunate, să mâncați curat și bun, să simțiți aerul de demult al așezărilor de sași (o regiune unică în România), să sprijiniți dezvoltarea unei comunități și  să susțineți o afacere verde.

Cu copilul la ferma de biodiversitate Cobor

Nu sunt nici televizoare în cameră. Pentru noi nu a fost nici cea mai mică problemă, având în vedere că nu mai avem televizor în casă de câțiva ani.

V-am scris toate detaliile de mai sus ca să vă ajustați corect așteptările. Cu siguranță Cobor nu e pentru toată lumea, dar toată lumea s-ar putea familiariza cu genul acesta de turism și ar putea învăța să îl aprecieze.

La cealaltă casă de oaspeți de la Cobor

Cum este mâncarea

Pe scurt: este foarte gustoasă. Mesele sunt preparate de 2 doamne bucătărese care locuiesc în sat, fiind bazate pe ingrediente naturale, alese cu atenție, multe fiind produse în zonă sau fiind culese direct din grădina / solarul fermei.

La plimbare prin solar ?

Prânzul constă într-un singur fel, iar cina conține felul 1, felul 2 și un desert. La micul dejun am avut ouă (ochiuri sau omletă), brânzeturi, zacuscă, unt, legume, mușchi file, lapte proaspăt, miere, cereale, fructe și legume, cafea, ceai.

Zona de luat masa

La prânz și la cină am servit mai multe feluri: ciorbe delicioase și supe cremă, ciulama de ciuperci din hribi, tocănițe, legume la cuptor, vinete prăjite, salate, murături, bulz, carne la graniță și cârnați de casă prăjiți (pentru partea non-vegetariană din familie), chec și clătite, sirop de casă.

Am încercat în premiera dulceață de porumbe, un fel de „afine de deal”, pe care până acum le gustasem doar în forma raw, adică direct din tufă.

Ora cinei

Dacă vă cazați la Cobor puteți opta pentru servirea tuturor meselor aici sau puteți alege varianta cu demipensiune (mic dejun și cină), potrivită în cazul în care vreți să mai explorați zona și să mâncați prin alte locuri.

Există și posibilitatea de a lua doar micul dejun (dar nu recomandăm, pentru că opțiunile de a mânca în zonă sunt limitate și ar trebui să alergați de colo colo pentru mese).

Ca fapt divers, e bine să știți că în sat există un magazin, însă nu e deschis chiar non-stop.

Tocănița de hribi culeși din zonă

Ce activități puteți face cu copiii la Ferma Cobor

Turul fermei

Cel mai bine este să începeți cu turul fermei, activitate care oricum este inclusă în costul cazării și care este potrivită atât pentru familiarizare cu locul, cât și pentru a înțelege cât de ample sunt domeniile acestei ferme, de fapt!

Vorbim de un spațiu întins pe 500 de ha, dar fiți fără grijă, turul este lejer!

Începe chiar din curtea casei de oaspeți unde am stat noi, apoi veți merge pe jos maxim 1 km pentru a vedea refugiul de căluți, ciobăneștii carpatini și…căprioare zburdând pe dealuri, dacă aveți noroc să le prindeți în acțiune, cum am avut noi.

Partea fermei care se află chiar în curtea cu casele de oaspeți

Spre pajiștile gestionate de Ferma Cobor

Nu a scăpat vreun gard la cocoțat 

În planul din spate a trecut la un moment dat o turmă de căprioare

Căluți la odihnă și refacere (Ferma Cobor este deopotrivă și o ”pensiune” pentru cai)

Plimbare cu căruța pe dealuri și admirat surele de stepă

Plimbarea se rezervă în prealabil și costă 50 Euro / căruță, indiferent de numărul de pasageri (dar totuși nu pot fi mai mult de 5 adulți). Noi am început plimbarea la ora 10 am și a durat undeva în jur de 2 ore și jumătate.

După tururi cu bicicleta și plimbări pe jos, realizate de-a lungul timpului, a fost pentru prima dată când am experimentat Colinele Transilvaniei cocoțați în căruța.

Popas pentru admirat surele de stepă

Vechile drumuri de căruțe ce legau satele săsești și secuiești medievale au devenit în prezent trasee pitorești de drumeție, ciclism sau plimbări cu căruță.

Este de fiecare data o mare bucurie să mai descoperim și să ne mai conectam cu cate o bucățică din Colinele Transilvaniei.

Explorata pe jos, cu bicicleta sau cu căruță, regiunea rămâne la fel de atractiva și frumoasa, cu o energie misterioasa, sălbatica și vie.

Ducem curcubeul printre coline ?

Cu căruța a fost funny, cu hăhăială, cu multiple opriri pentru a face tone de poze cu surele de stepă și pentru a admira natura în culori de toamnă.

Surele de stepă mi s-au părut foarte poetice, cum pășteau liniștite pe colinele încă verzi, mărginite de păduri în haine de toamnă, cu niște coarne impresionante (cred că le-aș fi pictat și eu dacă eram Nicolae Grigorescu :))).

Știu că motivul pentru care sunt crescute la Cobor este pentru a fi tăiate și comercializate sub formă de ”carne bio”, urmând ca în curând să se dezvolte o adevărată piață de desfacere în acest sens.

Dar nu a putut decât să îmi fie milă de ele (vegetariană fiind de peste 25 de ani, fix din motivul că nu doresc să mănânc animale).

Prin urmare nu am vrut să vizitez nici abatorul și nu am lăsat-o nici pe Noria să îl vadă, fiind singurul punct din turul fermei la care am dat skip.

Un mic co-locatar de la fermă. Sper să nu ajungă la abator 

Plimbări cu bicicleta

De data aceasta nu ne-am plimbat cu bicicleta, pentru că atunci cât a fost soare am făcut alte activități, iar când am fi avut timp de biciclete vremea devenise cam rece și bătea vântul, Noria era cam obosită, așa că am zis pas.

La fermă sunt biciclete care se închiriază, însă nu au și pentru copii, așadar va fi necesar să le aduceți de acasă.

Probabil vara, când pajiștile sunt pline de flori și plante medicinale, când diversitatea sunetelor de păsări atinge punctul maxim, este o nebunie să te plimbi pe 2 roți. Dar și toamna, cu condiția să fie o zi însorită.

Cei de la fermă vă pot pune la dispoziție și ghid care să vă însoțească pe bicicletă (dar trebuie să discutați și să aranjați cu câteva zile în avans).

Motiv pentru care ne-am propus să revenim în zonă, cu acest obiectiv clar trasat, de a explora pe biciclete.

Cost închiriere: 20 Euro / bicicletă

Un sat pe care l-am văzut în vale în timpul plimbării cu căruța

Vizită la pajiștea de arbori seculari de la Ticușu Vechi

Iubesc aceste pajiști cu arbori seculari, adevărate sit-uri de patrimoniu natural. Este a treia pajiște pe care o exploram în Colinele Transilvaniei, după Platoul Breite-Sighișoara și Mercheasa (despre care am scris pe larg aici).

Pășunile cu arbori seculari sunt specifice regiunii ecoturistice Colinele Transilvaniei, ele fiind rezervații naturale cu valoare culturală și istorică.

Sunt considerate sisteme ecologice unice, dar și extrem de rare la nivel European și mondial.

Pajiștea cu arbori seculari de la Ticușul Vechi

Un fel arbore – înger 

Noi avem aceste „perle” rare în patrimoniul natural din România și nu ne rămâne decât să le descoperim și să le apreciem la adevărată lor valoare!

Am ajuns la pajiște cu o mașină 4×4, însoțiți de ghidul nostru (mulțumim Nicu!) și highlight-ul ieșirii a fost un carpen cu vârsta de peste 700 de ani, aflat cumva ascuns într-o vale, mai departe de pajiștea propriu-zisă.

Dacă aveți mai mult timp, se pot face și drumeții ușoare în zonă, dacă vorbiți din timp și aranjați cu ghidul.

Carpen de 700+ ani și o specie de Amanita

O onoare să poți atinge un astfel de arbore!

Bătrân, dar susținător de viață!

Picnicuri pe deal și cină cu stil pe pajiștea cu arbori seculari

Nu am experimentat aceste activități, doar vă spunem despre ele și probabil că sunt foarte faine! Se pretează unor grupuri mai mari.

Pot doar să îmi imaginez cum este să ajungi pe pajiștea de arbori seculari și să găsești o masă frumos pusă, plină de bunătăți pe care să le încerci în compania copacilor misterioși.

Tururi botanice și bird watching

Dealurile din jurul satului Cobor sunt perfecte pentru a practica educația în natură alături de cei mici și cu siguranța aveți ce vedea, mai ales că parte din misiunea Fermei Cobor este să protejeze și să susțină biodiversitatea sau flora spontană de pe pajiștile și din pădurile aflate în împrejurimi.

Rezervările pentru acest tip de tururi pot fi făcute cu cel puțin 5 zile în avans. Preț: 70 €/tur.

Desen făcut de Noria pe durata șederii la Cobor, după ce a văzut căprioarele zburdând pe dealuri

Plimbare cu căruța cu coviltir și campare peste noapte

Nu am încercat, dar se poate. Activitatea aceasta este cu plimbare, foc de tabără, gătit, dormit la cort sub cerul liber.

Prețuri: 250 €/noapte/căruță, max. 5 pers./căruță (include căruța, căruțaș, cai, ghid, cort, sac de dormit și izopren, organizarea taberei – costurile pentru alimente nu sunt incluse, 20 €/pers./zi).

Cereți detalii suplimentare la telefon sau pe email, dacă vă interesează acest gen de activitate.

Plimbare prin sat

Iată o activitate la îndemâna tuturor, pe care o puteți realiza pe cont propriu. În sat aveți de vizitat o biserică fortificată (aflată în renovare) și de admirat căsuțele săsești.

La plimbare prin Cobor

Zile ale porților deschise

Dacă doar vreți să luați contact cu Ferma Cobor și să vedeți care este atmosfera de aici, urmăriți pagina lor de Facebook unde sunt anunțate evenimente de tip ”Ziua Porților Deschise”. Ultimul a avut loc în septembrie și a arătat așa.

În orice caz, rețineți că orice activitate alegeți, programul este flexibil și maleabil, cu condiția să vorbiți din timp cu ghizii, atunci când faceți rezervare.

Prin grădina de legume de la Ferma Cobor

Ce mai puteți vizita în zonă

Aveți multe obiective din Țara Făgărașului de vizitat în zonă – găsiți o parte din ele aici.

Apropo de asta, când am ajuns la fermă aveam o mică nedumerire cu privire la amplasament: credeam că ferma face parte din Țara Făgărașului, o altă regiune care se promovează ca fiind ecoturistică.

Apoi am realizat că există cumva o suprapunere de branding regional cu Colinele Transilvaniei. Deci nah, vă veți afla unde doriți voi :)).

Noi am reușit să vizităm misterioasele movile de la Șona și Cetatea Făgărașului (un super obiectiv, de neratat ca experiență educativă).

Movilele de la Șona, în Țara Făgărașului

Bineînțeles că ne-am cocoțat pe toate movilele :))

Pe listă pentru data viitoare avem: Mănăstirea Rupestră de la Șinca Veche (Templul Ursitelor), vâltorile de la Lisa, Muzeul de Pânze și Povești, Moara de la Ohaba, atelierul de fierărie de la Șona, satul Holbav.

Dar pentru aceste obiective ne-am propus să revenim în zonă și să ne cazăm în Șinca Veche.

În rest, puteți să vă mai plimbați printre coline și să explorați alte sate cum ar fi Saschiz, despre care am scris pe larg aici sau Viscri, unde sunt mai multe obiective de vizitat.

Să aveți în vedere că pentru relaxare la fermă și activitățile de acolo ar fi nevoie de vreo 2 zile, așa că dacă vreți să descoperiți mai mult din regiune ar trebui să alocați minim 3-4 zile.

Cetatea Făgărașului

Costuri și alte detalii utile (aferente anului 2022)

• 40 euro / persoana / zi (cu mic dejun)
• 61 euro / persoana / zi (full board)
• Copiii între 4-14 ani au discount  40 % din prețurile de mai sus
• Un prânz costă 7 Euro / persoană
• O cină costă 14 Euro / persoană
• Cost închiriere căruță – 50 Euro (indiferent de numărul de pasageri, dar cu maxim 5 adulți)
• Cost închiriere bicicletă – 20 Euro

Plata se poate face și cu cardul. Ora de intrare este 14, iar ora de ieșire 11. Există wifi la proprietate, merge bine, dar în rest nu prea aveți semnal pe dealuri.

Contact

Website Ferma Cobor: https://cobor-farm.ro/ro/
Email: reservation@cobor-farm.ro
Telefon: +40 770 963 238 / +40 754 227 763

Articole utile

• Turist în România – Cobor în Țara Făgărașului (articol scris de Laura Frunză)
• Weekend în Saschiz și în Colinele Transilvaniei
• În vizită la cel mai în vârstă arbore din Transilvania – Bătrânul din Mercheașa

Acest material a fost realizat în colaborare cu Ferma Cobor.

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Ecoturism și family travel
• Educație prin călătorii
• Educație în natură

Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole. 

Dacă vrei să ne susții, distribuie articolele noastre sau cumpără produse din micul nostru Shop anexat blogului.

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în Natură și Călătorii cu Copii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber. 

CITEȘTE ȘI:

The post Cum a fost cu copilul la ferma de biodiversitate Cobor (jud. Brașov) appeared first on Kinder Trips.

Aluniș se află în zona de munte a județului Buzău, fiind un sat frumos așezat pe dealuri subcarpatice, cu o energie bună, considerat a fi o poartă de intrare către rețeaua de schituri rupestre care pot fi găsite în adâncimile pădurilor din zonă.

La 4 ani după ce am vizitat pentru prima dată satul Aluniș din jud. Buzău și vestitul ansamblu rupestru, am revenit, de data aceasta pentru a cunoaște un frumos proiect de ecoturism care se dezvoltă aici, concentrat pe mai multe paliere:

• Aluniș Retreat și Casa Lila (unități de cazare)
• Centrul de Artă Aluniș
• Școala de Olărit de la Colți

Aluniș Retreat

Casa Lila

Toate cele 4 inițiative fac parte din aceeași strategie de dezvoltare rurală durabilă, demarată și coordonată de Iulia Sârbu, o persoană care a lăsat în urmă viața agitată de București și s-a mutat în zonă (unde de altfel are și origini).

Prin prisma faptului că drumul de acces spre Aluniș a fost recent asfaltat și prin intermediul acestor proiecte care se dezvoltă aici de peste 1 an, putem spune că zona s-a schimbat destul de mult în bine față de ce am văzut acum 4 ani.

Drumul de acces spre Ansamblul Rupestru de la Aluniș

Drumul de acces spre Aluniș Retreat – câteva zeci de metri de la asfalt, cu o urcare inițială pe un pietriș alunecos – dar mașina poate urca

Centrul de Artă Aluniș

Centrul de Artă Aluniș este o inițiativă superbă. Se află chiar lângă Ansamblul Rupestru, fiind localizat în fosta școală a satului, care a fost renovată sub coordonarea Iuliei Sârbu acum 2 ani (nu vrem să ne imaginăm cu ce eforturi și insistențe pentru a obține aprobarea autorităților locale).

Vara centrul este foarte animat, cu multe evenimente culturale, concerte cu trupe cunoscute, expoziții, ateliere, artiști care își expun operele.

Centrul de Artă Aluniș

Partea cea mai bună este că la aceste evenimente participă copii din sat și alți locuitori, proiectul fiind orientat în mod real pe a oferi acces la educație culturală și unor astfel de beneficiari.

Centrul de Artă Aluniș este deschis în permanență (marți – joi 10am – 6 pm, vineri 9am – 9 pm, sâmbăta și duminica 9 am – 7 pm, lunea închis).

Puteți vizita diverse expoziții și admira obiecte de ceramică realizată în zonă.

Din interiorul centrului

Mai puteți cumpăra produse din micul lor Shop, care este destul de divers și ofertant. Nu uitați că orice achiziție reprezintă o formă de susținere a proiectului!

Au și cafenea, plus un mic loc de relaxare.

La Școala de Olărit de la Colți și casa de oaspeți a acestuia (Casa Lila) nu am ajuns, dar știm că este de asemenea un spațiu multifuncțional, unde sunt găzduiți turiști și au loc rezidențe artistice, tabere de artă și tabere școlare.

Magazinul

Aluniș Retreat

Aluniș Retreat se află la doi pași de Centrul de Artă, fiind o căsuță tradițională la rândul ei renovată, construită din lemn și piatră, acoperită de șindrilă. Sunt cu totul 6 camere care pot găzdui oaspeții.

Staff-ul este format din persoane care locuiesc în zonă, acesta fiind un alt aspect care face din proiectul Aluniș unul cu adevărat orientat spre crearea de beneficii în comunitate.

Noi am avut o cameră micuță, care ne-a acomodat foarte bine. Însă am mers fără fetiță – în formula de 3 probabil am fi avut nevoie de un spațiu mai generos.

Designul camerelor este simplu, plăcut, având strictul necesare. Camera noastră avea ieșire pe o prispă, unde la un moment dat am simțit nevoia existenței unei băncuțe, unde să poți ședea cu un ceai fierbinte, la aer curat.

Camera în care am stat

Am avut cazarea cu demipensiune inclusă. Mesele care se servesc la Aluniș Retreat sunt bazate pe un meniu preponderent vegetarian (dar existau și ceva preparate cu carne).

Mie personal, care am de peste 25 de ani o dietă lacto-ovo-vegetariană, mi-a plăcut mult acest aspect, fiind una dintre puținele cazări din România în care am găsit un astfel de meniu.

Mâncarea este gătită de doamnele din staff, care lucrează în permanență la Aluniș Retreat și se ocupă de întreținerea întregului spațiu.

Spațiu multifuncțional: bar, zonă de gătit, zonă de luat masa, terasă

Detalii din zona barului

Preparatele au fost foarte gustoase. Nu vă așteptați, însă, la o mare varietate – e totuși un proiect de ecoturism și nu un hotel.

Un specific al locului este faptul că cina se servește începând cu ora 6pm. Noi am ajuns undeva pe la 7 pm, iar unele din felurile gătite nu mai erau chiar calde, deci puteți ține cont de acest lucru în planificarea orei de masă.

Mesele se servesc pe o terasă acoperită, dotată cu încălzitoare.

Dacă aveți copilași cu alergii alimentare, doamnele care gătesc vă pot pregăti preparate adaptate.

Micul dejun este de tip bufet, se servește între 8-10 am și se bazează pe produse tradiționale locale (ouă, legume, brânzeturi, iaurt, dulceață, fructe etc).

Cina și prânzul se servesc doar cu rezervare prealabilă sau ca parte dintr-un pachet achiziționat (cu mese, cazare, activități etc).

Preparate la cină: un fel de tartă quiche, mâncare de cartofi, salate, paste cu brânză, un platou cu diverse cărnuri, brânzeturi, prăjituri de casă, plus ciorbă de perișoare care nu se vede în imagine

Zona de luat masa

Curtea de la Aluniș Retreat este spațioasă, frumos așezată la marginea pădurii.

Nu abundă în locuri amenajate sau mobilier exterior (gen pavilioane, zone cu mese și bănci etc). Însă este perfect să îți pui o păturică pe iarbă și să te bucuri de natură și de aerul curat.

Curtea de la Aluniș Retreat

Vedere exterioară spre terasa unde se ia masa

Proiectul Aluniș este axat în primul rând pe zona de organizare de retreat-uri, tabere și teambuilding-uri, fiind des solicitat în acest sens.

Dar puteți merge și cu familia, pe cont propriu, fără a face parte dintr-un grup organizat sau dintr-un retreat, caz în care vă recomandăm să achiziționați un pachet cu diverse activități, care pot face diferența și vă pot completa frumos experiența.

Găsiți aici pachetele de experiențe pe care le puteți avea la Aluniș Retreat.

O latură a căsuței Aluniș Retreat

Împrejurimile căsuței și ale curții

Costuri

Costuri pentru serviciile de cazare și masă:

• 260 lei/noapte/cameră dublă cu mic dejun inclus – tarif valabil pentru luni-joi
• 380 lei/noapte/cameră dublă cu mic dejun inclus – tarif valabil pentru vineri-sâmbătă
• Pachet demipensiune: 290 lei/persoană/noapte/cazare în cameră dublă sau triplă cu mic dejun și cină incluse
• Copiii până la 5 ani beneficiază de gratuitate la toate serviciile de cazare și masă, iar pentru copiii între 6 și 14 ani se acordă 50% discount.
• Foc de tabără – 200 lei/seară
• Pachete de experiențe – găsiți aici costurile

Prispa unde au ieșire o parte din camere (inclusiv a noastră)

Ce puteți face sau vizita în zonă

• În primul rând, vizitați Ansamblul Rupestru de la Aluniș, aflat la 2 pași de cazare. Am scris pe larg despre el aici.
• Muzeul Chihlimbarului din Colți, aflat la apr. 5 km distanță, cu o expoziție modernă și unică de zăcăminte de chihlimbar din zona Buzăului. Am scris pe larg despre el aici.

O parte din Ansamblul Rupestru de la Aluniș

• Drumeție la Trovanții de la Ulmet. Aveți de condus 12 km, care se parcurg greuț, cam în 45 de minute (pentru că ultima parte a drumului este neasfaltată), dar traseul merită și este lejer de făcut cu copiii. Am scris aici pe larg despre Trovanți și despre cel mai simplu mod de acces (atenție că Waze poate să vă poarte și pe niște mega coclauri).

Trovanții de la Ulmet

• Drumeții ghidate de explorare a dealurilor din preajma Alunișului, aici intrând: traseul așezărilor Rupestre Nucu – Bozioru, căutarea de fosile și chihlimbar, culegerea de plante de medicinale. Costuri: 45 lei/adult; 30 lei/copil.
• Găsiți aici contactul Danielei, ghidul local care lucrează la Aluniș Art Center și care vă poate duce pe traseele de mai sus. Drumețiile se fac cu grupuri de minim 8 persoane. Alternativ, puteți achiziționa pachetele de experiențe la Aluniș Retreat, de care vă povesteam mai sus, care au incluse și astfel de drumeții.

Toamna pe dealurile din Buzău

• Atelier de ceramică și olărit la Școala de la Colți. Atelierul durează de 2 ore, timp în care alături de artistul ceramist, copiii și adulții își vor încerca mâna la roata olarului și vor experimenta câteva tehnici simple de modelat în lut; vasul brut, nears poate fi luat acasă după atelier. Costuri: 120 lei/adult; 70 lei/copil
• Plimbări cu bicicleta (se găsesc de închiriat și la Aluniș Art Center). Costuri: 70 lei/adult; 35 lei/copil/zi; 100 lei/zi/bicicletă electrică

• Atelier de țesut la război și tors lână cu bătrânele satului – 60 lei/adult; 50 lei/copil
• Cascada Casoca – se află la apr. 42km
• Tabăra de sculptură de la Măgura – la 48km, am scris aici despre acest loc.

Ținutul Buzăului în haine de toamnă

Articole utile

• 8 locuri de vizitat în județul Buzău cu copiii
• Drumeție ușoară la Trovanții de la Ulmet

Sperăm că v-a plăcut acest material și că o să fie de folos dacă planificați o ieșire în zona Alunișului, în Ținutul Buzăului.

O dată cu declararea Geoparcului ”Ținutul Buzăului” drept sit de patrimoniu UNESCO, probabil întreaga regiune se va dezvolta frumos în următorii ani. Sperăm!

Articol realizat în colaborare cu Aluniș Retreat

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Ecoturism și family travel
• Educație prin călătorii
• Educație în natură

Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole. 

Dacă vrei să ne susții, distribuie articolele noastre sau cumpără produse din micul nostru Shop anexat blogului.

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în Natură și Călătorii cu Copii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber.

CITEȘTE ȘI:

The post Aluniș Retreat – cazare și proiect ecoturistic din Ținutul Buzăului appeared first on Kinder Trips.

Noi suntem echipa Kinder Trips și scriem pe acest blog despre călătorii în familie, ecoturism și educație în / pentru natură. Puteți afla mai multe despre noi aici.

Am mai scris despre județul Buzău și obiective turistice ce pot fi vizitate aici în articolul de mai jos:

8 locuri de vizitat în județul Buzău, cu sau fără copii

Unde se află Trovanții și cum ajungi la ei

Trovanții de la Ulmet sunt cocoțați pe niște frumoase dealuri subcarpatice, în satul cu același nume, în comuna Bozioru.

Cel mai lejer drum de acces spre Ulmet este din direcția Măgura (localitate aflată pe DN10 Buzău-Brașov), apoi Pârscov, Cozieni, Izvoarele. Ultima parte a drumului este neasfaltată (o porțiune relativ mică, gestionabilă de către orice mașină).

Noi am venit pe alt drum, complet neasfaltat, de la Aluniș la Colți și apoi Bozioru, traversând o serie de dealuri subcarpatice izolate, de o frumusețe sălbatică.

Recomandăm să alegeți traseul nostru doar dacă aveți mașină rezistentă, chef de explorare și făcut poze, cum am avut noi (aștfel, 1 km se parcurge în circa 7-10 minute).

Prima formațiune văzută

Mașina se lasă într-o parcare, în Izvoarele, unde apare și indicatorul către Ulmet și Trovanți. Întreg traseul este foarte bine marcat, nu aveți cum să vă rătăciți.

Se urcă circa 1.5 km spre satul Ulmet, până ajungeți într-o poiană frumoasă, unde se achită taxa de vizitare a Trovanților. și unde începe traseul către ei. Urcați acești 1.5 km pe jos. Cu mașina au voie să urce doar localnicii din zonă.

Taxa este de 10 Ron / adulți, 5 Ron / copii și pensionari. Doar în weekend stă cineva să taie bilete, în timpul săptămânii am înțeles că nu.

Din poienița unde achitați taxa, începe urcușul spre Trovanti, care durează câteva minute.

Parcarea de jos, în Izvoarele

Marcajul spre Trovanți

Prima parte a drumului este asfaltată

Drumul rural din Ulmet

Ce sunt Trovanții și ce povești ascund

Trovanții mai sunt cunoscuți și sub numele de „Babele” de la Ulmet sau ”Copiii Pământului”.

Practic, vorbim de un microrelief format din stânci cu forme diverse, foarte atractive. Niște „pietre vii”, cum sunt cunoscute în mitologia locală.

Sau niște formațiuni numite și concrețiuni de gresie, create în straturi de nisipuri, legate între ele printr-un ciment carbonatic, datorită apelor calcaroase, cum sunt definiți în Wikipedia.

Drumeție la Trovanții de la Ulmet

Tot în mitologia populară se spune că ar avea puteri magice, de protecție, motiv pentru care sunt puși prin partea locului la intrarea în gospodării, ca un fel de talismane.

Întotdeauna în fata porții, la intrare, nu în curte, deoarece se crede că trovanții sunt locuiți de niște spirite jucăușe, mereu năstrușnice și puse pe șotii, care ar fi mai bine să nu fie lăsate să își facă de cap prin gospodarii.

Povestea aceasta am aflat-o de la Muzeul Formelor din Bozioru (aflat la scurtă distanță față de Trovanți).

Care apropo, merită vizitat înainte de drumeția la Trovanti. Este un muzeu mic și fain – un spatiu interactiv unde se folosesc tablete pentru a afla informații interesante legate de Trovanți.

”Muzeul Formelor” din Bozioru

În orice caz, ne gândeam că acesta ar trebui să fie genul de cultura populară locala, cu care să ia copiii contact în scoli, în loc de miorițe și ciobani ucigași .

Mitologie care apoi s-ar completa foarte bine cu alte discipline, cum ar fi geografia sau cu elementele legate de geologie.

Pentru că realist vorbind, Trovanții sunt niște depozite de nisip care în timp s-au cimentat și modelat, sub acțiunea vântului, a ploii și a apelor minerale.

Drumeție la Trovanții de la Ulmet – forme care de care mai interesante

Am găsit și întruparea perfectă a Trovanților cei năstrușnici, în fața portiței

Elemente de istorie geologică a Trovanților

Când vizităm Trovanții, e bine să știm că ne aflăm pe fundul unei mări preistorice care a dispărut acum 12 milioane de ani.

Mai precis, al unui fluviu preistoric care se vărsa în marea Paratethys, cărând aici nisipuri de pe continent și formând o deltă cu maluri nisipoase.

Trovanții cei misterioși

”Atunci când Munții Carpați s-au ridicat, aceste nisipuri au ajuns să formeze dealurile din jur. În ultimele sute de mii de ani, o parte din aceste nisipuri s-au întărit pe căi minerale.

Totul, sub efectul apelor minerale care s-au infiltrat în nisip și au depus un ciment mineral. Astăzi, vântul și ploaia curăță nisipul moale, scoțând la iveală sfere, cilindri, spirale și alte forme cimentate, dând naștere Copiilor Pământului” (informații de pe o plăcuță informativă).

La fața locului, îți poți imagina cum arătau nisipurile preistorice

Sus în platou, unde se afla Trovanții, este o energie frumoasă, pașnică și liniștită. Ne-a mers la suflet! Iar dealurile în culorile toamnei, scăldate în lumina de miere a lunii octombrie, au fost un spectacol vizual nemaipomenit.

Recomandăm cu tot dragul să ajungeți aici! O să vă placă aceste ”sculpturi naturale„ care sunt Trovanții și veți vedea că niște pietre pot fi mai mult decât ”plictisitoare”.

Culori de toamnă în Ținutul Buzăului

Tips and tricks

Din platoul cu primii Trovanți, mai urmează un mic urcuș de câteva sute de metri, prin pădure, până la niste bolovani mai bine ascunși, numiți: Balena, Delfinul și Coloana.

Pădurea cu pricina era superbă în octombrie, îmbrăcată în lumina strecurată printre copaci și culori de toamnă.

Pădurea pe unde urcați spre Coloană, Balenă și Delfin

Balena și Delfinul

Coloana

Nu strică să aveți ceva bani cash la voi. Pe drum sunt tot felul de mici comercianți (practic oameni de-ai locului) care vând diverse produse locale. De asemenea, taxa de intrare se achită doar cash.

Luați suficientă apă la voi (nu am văzut de vânzare, parcă) și încălțăminte adecvată de drumeție. Traseul nu echivalează cu o plimbare în parc.

Poienița unde se achită taxa de vizitare a Trovanților

Puteți aloca minim 3 ore pentru o drumeție fară grabă, cu popasuri tihnite, ba chiar mai mult daca vreți să faceți la final un picnic în poienița de jos.

Nu vă scrijeliți numele pe Trovanți și nu vă urcați pe ei (este și un indicator care precizează acest lucru).

Traseul este popular. Era destulă lume, dar totuși nu am avut senzația de îngrămădeală. În general era și curat, fară prea multe gunoaie, speram să rămână așa și chiar mai bine!

Urcușul spre Trovanți, din poienița de jos

Peisaje de toamnă

Vă încurajăm să fiți responsabili și să nu lăsați gunoaie în urma voastră (nici măcar șervețele folosite, omniprezente în natura României).

În județul Buzău există mai multe sit-uri cu microreliefuri compuse din trovanți, la Ulmet fiind cel mai cunoscut și mai popular.

Încercați să mergeți primăvara, toamna sau vara devreme să îi vizitați, pentru a nu fi nevoiți să vă confruntați cu o temperatură prea ridicată.

Cazări în Buzău și alte articole utile

• 8 locuri de vizitat cu sau fără copii în județul Buzău
• Cum a fost la Hanul Moare Veche, o cazare din județul Buzău
• Aluniș Retreat – cazare și proiect ecoturistic din Ținutul Buzăului
• Drumeții cu copiii – 7 trasee cu plecare din București

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Ecoturism și family travel
• Educație prin călătorii
• Educație în natură

Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole. 

Dacă vrei să ne susții, distribuie articolele noastre sau cumpără produse din micul nostru Shop anexat blogului.

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în Natură și Călătorii cu Copii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber. 

CITEȘTE ȘI:

The post Drumeție ușoară la Trovanții de la Ulmet, jud. Buzău appeared first on Kinder Trips.

Noi am mers cu mașina până la Cabana Diciu, cu bicicletele urcate pe ea.

Deși inițial am vrut să parcăm la Dichiu și să începem traseul de acolo, am hotărât la fața locului să mai înaintăm cu mașina câteva sute de metri.

Am procedat așa ca să scăpăm de primele pante abrupte care se arătau la orizont imediat după Dichiu (lepre fiind când vine vorba de urcat la deal ).

Cu bicicleta pe Transbucegi

Cum a fost traseul

Drumul de la Cabana Dichiu până la Piatra Arsă (în parcarea unde vine toată lumea care dorește să urce la Sfinx și Babe) este în general urcuș, cu unele porțiuni mai drepte.

Pe drum am întâlnit ciobani, câini și diverse stâne. Nu am avut probleme cu câinii, nici nu ne-au băgat în seamă.

Însă ciobanul de la una dintre stâne ne-a atras atenția că după căderea serii și lăsarea întunericului câinii pot deveni agresivi.

Lăsăm mai jos poză din apropierea stânei cu pricina, să vă ajute să o identificați și să evitați să pedalați noaptea pe acolo (se află cam cu 1km înainte de Piatra Arsă).

Stâna cu pricina se află puțin mai sus, la baza vârfului din fundal, cu apr. 1 km înainte de Piatra Arsă

A fost minunat să pedalăm seara, aproape de apus, în sunet de talăngi și în aer tare de munte!

După atâta urcuș de la Dichiu la Piatra Arsă, ”combinația” este să îți dai drumul liber la vale și să te răsplătești astfel pentru efortul de la dus.

La întoarcere, Silviu s-a oprit să preia mașina, în timp ce eu am profitat și am coborât cu bicicleta pe pantele abrupte pe care le evitasem la urcare.

Aglomerație pe coline, la ceas de seară

Am trecut pe lângă o zonă mai împădurită, unde mirosea frumos a conifere. Era liniște, nu prea mai treceau mașini, iar peste munți cădea o lumină blândă.

Iubesc senzația de libertate pe care o oferă bicicleta și pedalatul în natură!

Drumul asfaltat de la Cabana Dichiu la Piatra Arsă are doar câțiva kilometri. Nouă ne-a luat cu totul cam 3 ore, cu destule opriri pentru poze, admirat natura și chiar explorări ușoare.

În timpul turei, ieșind puțin de pe șosea, am descoperit un loc fain, cu apă care formează niște mini-ochiuri. Am revenit aici cu fetița, câteva zile mai târziu

Zona împădurită

Unde am mâncat

Am mâncat la Cabana Dichiu, unde nouă ne place, pentru că este un loc simplu și curat.

Ajungem destul de des la această cabană, când avem chef să mâncăm o ciorbă sau un bulz în vârf de munte (asta pentru că locuim aproape).

Bine de știut ar fi faptul că în timpul săptămânii cabana este deschisă până în jur de 7 pm, iar în weekend până la 8pm.

Cel mai bine ar fi să dați un telefon înainte, așa cum am făcut noi, la coborâre de la Piatra Arsă, ca să ne asigurăm că ne vor aștepta și vom avea unde să mâncăm ceva cald.

Apusul văzut de la Cabana Dichiu (uneori venim aici special să vedem apusul)

View din preajma cabanei Dichiu

Când recomandăm să mergeți

Este de preferat să mergeți într-o zi din timpul săptămânii, deoarece în weekend drumul este tranzitat de multe mașini (ceea ce va altera din frumusețea experienței).

Totuși dacă alegeți weekendul, să știți că duminică seara este mai puțin aglomerat și agitația de pe Transbucegi se liniștește.

Noi am ajuns într-o duminică după-masa pe la ora 5 (venind de aproape, de undeva din nordul județului Dâmbovița), am stat pe biciclete circa 3 ore, am mâncat și apoi am plecat spre casă.

Peisaje pe Transbucegi, la apus

În luna septembrie temperaturile sunt deja scăzute după-masa și seara, așa că este bine să vă echipați corespunzător, inclusiv cu ceva pe cap (la coborâre se simțea binișor frigul).

Cam așa a fost experiența noastră cu bicicleta pe Transbucegi. Când vom avea mai mult antrenament, poate vom găsi curajul de a urca de la baza drumului asfaltat. Dar cel mai probabil, ne vom aventura cu o bicicletă electrică .

Povestea video

Vă lăsăm mai jos și un scurt video-story din explorarea noastră cu bicicleta pe Transbucegi.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Kinder Trips (@kinder_trips)

Articole utile

• Cu bicicleta în Piatra Craiului, pe drumul asfaltat dintre Zărnești și Plaiul Foii
• Locuri de vizitat în nordul județului Dâmbovița
• Trasee în Bucegi, cu copiii
• Plimbare cu bicicleta în Pădurea Bucșani, la 80 km de București

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Ecoturism și family travel
• Educație prin călătorii
• Educație în natură

Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole. 

Dacă vrei să ne susții, distribuie articolele noastre sau cumpără produse din micul nostru Shop anexat blogului.

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în Natură și Călătorii cu Copii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber.

CITEȘTE ȘI:

The post Cu bicicleta pe Transbucegi, segmentul Cabana Dichiu – Piatra Arsă appeared first on Kinder Trips.

Noi suntem Kinder Trips, un blog unde promovăm ecoturismul, călătoriile cu familia, natura și beneficiile acesteia pentru copii. Puteți afla mai multe despre noi aici.

 Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole.

Iată mai jos sugestiile noastre cu locuri unde putem să ne bucurăm de spectacolul naturii toamna.

Satele de la poalele Munților Piatra Craiului, jud. Brașov

Primul în top este Măgura, deoarece se află cel mai aproape de masivul Piatra Craiului și prin urmare este cel mai spectaculos din șirul de localități agro-pastorale care formează un fel de ”Mică Elveție a României”.

Găsiți aici un articol detaliat despre destinația ecoturistică Zărnești – Piatra Craiului, cu mai multe poze din Măgura și din satele vecine, dar și cu alte locuri care pot fi explorate în zonă.

Toamna în România – satul Măgura

Drumul dintre Zărnești și Plaiul Foii, jud. Brașov

Am parcurs de mai multe ori acest drum, dar cel mai frumos a fost cu bicicleta, pe la poalele masivului Piatra Craiului, sub etajele subalpine colorate în culori de toamnă și scăldate în lumina de miere a lunii octombrie.

Găsiți aici un articol detaliat despre acest traseu și mai multe poze cu peisaje fermecătoare de toamnă.

Toamna în România – drumul dintre Zărneși și Plaiui Foii, în destinația ecoturistică Zărnești – Piatra Craiului

Barajul Pecineagu, jud. Argeș

Barajul Pecineagu se află în apropierea localităților Săticul de Jos și Săticul de Sus. Aceste sate sunt situate în preajma munților Piatra Craiului, fiind însă mai puțin cunoscute și populare.

La baraj te poți bucur de o panoramă deosebită asupra pădurilor colorate de toamnă, cu vedere dublă înspre 2 creste montane: Piatra Craiului și Iezer Păpușa.

Găsiți aici un articol detaliat despre cum se ajunge la baraj și o relatare completă a experienței noastre acolo.

Toamna în România – Barajul Pecineagu

Cătunul Muscel din nordul județului Dâmbovița

Cătunul Muscel este un sat izolat, aflat undeva în nordul județului Dâmbovița. Aici există circa 25 de locuințe, aflate într-un peisaj de vis, pe dealuri și coline subcarpatice.

Cătunul Muscel pare un loc încremenit în timp, cu o energie pașnică și liniștitoare. Este unul dintre locurile noastre preferate din județul Dâmbovița, iar dacă ajungeți acolo vă garantăm că va deveni la fel și pentru voi.

Aici găsiți articolul detaliat despre cătunul Muscel, cu tot felul de informații utile.

Toamna în România – un loc superb și foarte puțin cunoscut: cătunul Muscel

Sinaia și traseul Stâna Regală

Sinaia e o destinație clasică, arhicunoscută, dar ofertantă și atractivă. În haine de toamnă este absolut superbă, mai ales dacă vă aventurați pe trasee montane.

Recomandarea noastră de traseu este Stâna Regală (Poiana Stânii), pentru că este accesibil inclusiv pentru familiile cu copii mici, frecventat regulat de drumeți, ceea ce scade din riscul întâlnirilor cu animale sălbatice.

Am fost recent pe traseu, am admirat pădurea care deja se colorase bine și am povestit pe larg despre experiență, aici.

Toamna în România – Stâna Regală pe 1 octombrie 2022

Sus în Poiana Stânii

Pe unii îi prinzi mai greu în poză

Pădurea și Mănăstirea din Vulcana Băi, jud. Dâmbovița

Comuna Vulcana – Băi se află în județul Dâmbovița, la circa 100 km de București, fiind o localitate minunat așezată pe dealuri subcarpatice

Pădurea pe care o recomandăm înconjoară Schitul Bunea, o mănăstire aflată în vârf de deal, care se poate vizita.

Toamna în România – pădurea din Vulcana – Băi și Schitul Bunea

Puteți parca mașina la baza dealului și urca pe jos. Drumul este destul de abrupt, dar asfaltat. Mașina se poate parca și în fața mănăstirii, dar multă lume alege traseul per pedes, care durează undeva la 20-30 de minute.

Faceți un popas în Poiana Bucuriei, unde sunt amplasate niște băncuțe. Acolo vă puteți bucura și de o frumoasă panoramă spre Munții Leaota (masivul care se vede în stânga) și Bucegi.

După ce se termină asfaltul, sus la mănăstire, începe un drum foarte frumos prin pădure, pe care îl puteți explora cu copiii. Mai multe poze și detalii găsiți aici.

Dacă vreți să explorați mai mult prin zonă, cu mașina, alegeți traseul Vulcana Băi – Pietrari, până la interesecția cu drumul 72A, care duce la Voinești.

Pe drumul din pădure care începe puțin mai încolo de mănăstire (după ce treceți de o zonă cu chiuvete și toalete)

Râul Alb, jud. Dâmbovița

Tot în aceeași zonă cu Vulcana Băi, se află și localitatea Râul Alb, unde noi mergem anual la cules de cătină și admirat Munții Leaota din perspectivă.

Alternativ, se poate ajunge în Râul Alb pe traseul Târgoviște – Pucioasa – Fieni. În vreme ce comuna Râul Alb este destul de no name și puțin cunoscută, un reper popular din zonă este Pensiunea Potcoava din satul Brebu.

Toamna în România – la cules de cătină pe dealurile din Râul Alb, jud. Dâmbovița

Munții Leaota în fundal

Tabăra de sculptură de la Măgura, jud. Buzău

Este vorba de un muzeu în aer liber, aflat în jud. Buzău, presărat cu sculpturi realizate între 1970 și 1985, vara de vară, de artiști și studenți, sub coordonarea unui sculptor numit Gheorghe Coman, cu materiale extrase de la carierele de piatră din zonă (Năeni, Pietroasele etc).

Toamna în România – tabăra de sculptură de la Măgura, jud. Buzău

Pădurea din zonă

Ce se poate face în zonă:

• Vizitați Mănăstirea Ciolanu, aflată exact lângă tabără.
• Faceți o drumeție prin pădure până la Schitul Cetățuia (30 de minute).
• Explorați pădurea care începe în spatele sculpturilor (cele aflate pe partea dreaptă, cum vii dinspre Berca)

Drumul spre Măgura

Parcurile din București și Parcul Natural Văcărești

Deși la prima vedere parcurile din București nu par atât de ofertante pentru admirat natura toamna, noi vă asigurăm că nu este așa.

Pe vremea când locuiam în București ne bucuram în fiecare an de explozia urbană de culori, iar parcul nostru preferat a fost mereu Carol.

Parcul Carol, București

Avem aici un articol detaliat despre Parcul Carol îmbrăcat în haine de toamnă. Iar aici un articol despre Parcul Natural București (cu mențiunea că ultima dată am fost acolo acum câțiva ani și nu știm în ce stare mai este).

Parcul Natural Văcărești

Pădurile din jurul Bucureștiului

Dacă locuiți în București și nu aveți timp de o deplasare mai lungă, există întotdeauna varianta mai accesibilă a pădurilor din jurul orașului.

Împrejurimile Bucureștiului au un mare potențial. Sunt multe locuri frumoase și ecosisteme de explorat!

Majoritatea acestor locuri sunt rămășițe din vechii Codrii ai Vlăsiei, păduri vaste care se întindeau cândva pe o regiune enormă din sudul României, inclusiv pe teritoriul unde se află azi Bucureștiul.

Aici găsiți articol detaliat cu o selecție de păduri pe care recomandăm să le descoperiți în jurul Bucureștiului.

Pădurea Pustnicu, pe lângă București

Urmează 3 recomandări de zone în care noi am ajuns doar primăvara și vara, însă cu siguranță ele arată fabulos toamna.

Județul Harghita

Harghita este probabil cel mai verde județ din țară, cu un bogat patrimoniu natural și cultural, cu zeci de păduri sau drumeții care pot fi făcute în zonă.

Noi am explorat mai în profunzime micro-regiunea din jurul orașului Odorheiu Secuiesc. Am scris pe larg despre tot ce a am vizitat și am adunat o întreagă arhivă de articole, aici.

Tinovul de la Fântâna Brazilor

Vârful Harghita Mădăraș (unde se poate ajunge cu mașina)

Pădurea Craiului, destinație ecoturistică din jud. Bihor

Pădurea Craiului este o destinație ecoturistică pe care noi o descoperim de câțiva ani, pătrunzând tot mai mult în adâncimea zonei, la propriu și la figurat .

Spre exemplu, ultima dată când am mers în zonă, am făcut speoturism și am explorat cu ajutorul unui ghid o superbă peșteră neamenajată, experiență despre care am scris pe larg aici.

Pădurea Craiului reprezintă o grupă montană ce ocupă partea de nord-vest a Munților Apuseni din Carpații Occidentali. Din punct de vedere administrativ se încadrează în județul Bihor.

Pădurea Craiului – intrarea spre Peștera Unguru Mare

Cascada Boiului, Pădurea Craiului

Drumeție prin pădure

În această destinație ecoturistică aveți o sumedenie de locuri de vizitat: peșteri, trasee montane (multe dintre ele accesibile și copiilor), cascade, peisaje carstice, ateliere de olărit.

Totodată, Pădurea Craiului reprezintă probabil destinația de ecoturism cu probabil cea mai diversificată ofertă de experiențe și turism de aventură. Aici poți practica speoturism, cățărare pe via ferrata, rafting pe Crișul Repede, drumeții, ciclism, călărie etc.

Aici găsiți arhiva noastră de articole despre Pădurea Craiului. Vă lăsăm mai jos și un filmuleț cu frumusețile zonei.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Kinder Trips (@kinder_trips)

Colinele Transilvaniei

O altă regiune ecoturistică pe care ne place să o descoperim anual este cea numită ”Colinele Transilvaniei”, unde există un extraordinar patrimoniu cultural și natural.

Locul în care am avut de fiecare dată baza este Saschiz, o localitate aflată nu departe de Sighișoara.

În afară de faptul că reprezintă o bună bază pentru descoperirea zonei, aveți destule lucruri de explorat și în Saschiz. Am scris pe larg despre această localitate și despre locurile vizitate de noi în Colinele Transilvaniei, în articolul de mai jos:

Weekend în Saschiz și în Colinele Transilvaniei – ce vizităm și unde ne cazăm

Alte sugestii

• Culoarul Rucăr – Bran
• Valea Doftanei
• Cascada Lotrișor (Parcul Natural Cozia) – recomandare de la cititori
• Banatul Montan – recomandare de la colegii bloggeri FAM la pas turistic
• Apuseni – recomandare de la colegii bloggeri FAM la pas turistic

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Ecoturism și family travel
• Educație prin călătorii
• Educație în natură

Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole. 

Dacă vrei să ne susții, distribuie articolele noastre sau cumpără produse din micul nostru Shop anexat blogului.

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în Natură și Călătorii cu Copii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber.

CITEȘTE ȘI:

The post 12+ locuri de poveste unde putem admira toamna în România appeared first on Kinder Trips.

Aceste sate sunt situate în preajma munților Piatra Craiului, fiind însă mai puțin cunoscute și populare.

Săticul de Jos

Unde se află barajul

Știam de baraj de mai mult timp, dar abia în toamna lui 2021 am reușit să îl explorăm.

Lacul Pecineagu se află într-o depresiune dintre munții Piatra Craiului și muntii Iezer-Papușa, pe cursul superior al râului Dambovița.

Este un lac de acumulare cu diverse roluri tehnice: producere de energie hidroelectrică, alimentare sau irigații.

Nu este chiar foarte simplu de ajuns aici (dar nici foarte dificil). Drumul merită din plin!

Noi am ajuns aici în octombrie 2021 pe drumul de întoarcere spre casă, după un weekend prelungit în destinația ecoturistică Zărnești – Piatra Craiului, unde am făcut o tură de biciclete și un traseu montan, la Cabana Curmătura.

Așadar, locul este potrivit ca oprire de vreo 2-3 ore într-o ieșire mai lungă, dar puteți să vă și cazați în zonă pentru a petrece mai mult timp (am văzut destule pensiuni în Saticu de Jos și în Săticu de Sus).

La baraj ne-am bucurat de o panoramă deosebită asupra pădurilor colorate de toamnă, cu vedere dublă înspre 2 creste montane: Piatra Craiului și Iezer Păpușa.

Priveliște la Barajul Pecineagu

Spectacol de toamnă

Drumul până la baraj

Accesul spre comuna Sătic se face din DN73, din localitatea Podu Dâmboviței. Se merge câțiva km pe asfalt până în localitatea Săticul de Jos.

Aici există un baraj mai mic, cu un lac pe malul căruia merită să faceți un scurt popas, pentru admirat și făcut poze.

Barajul mic

Pe drum spre Săticul de Jos veți trece prin Cheile Damboviței, mai puțin cunoscute decât Cheile Dâmbovicioarei aflate nu departe.

Există și o peșteră pe drum (neamenajată), la care accesul se face pe niște scări de beton, vizibile din șosea. Noi nu am vizitat-o.

Se continuă condusul pe asfalt până în localitatea Săticul de Sus. Drumul are perspective frumoase înspre Piatra Craiului. Apropo, a fost interesant să descoperim cum se vede Piatra Craiului din județul Argeș, noi fiind obișnuiți cu panoramele văzute din jud. Brașov.

Piatra Craiului în fundal

În Saticul de Sus se termină asfaltul și începe un drum forestier care atunci când nu plouă este în stare bună. Totuși am înțeles că se cam strică pe ploaie sau imediat după ce plouă, deci atenție la acest aspect.

După circa 45 de minute de condus ajungeți la baraj, care la mijlocul toamnei vă întâmpină cu peisaje superbe: păduri în haine de toamnă care se oglindesc în apă și creste montane care veghează din depărtare.

Pe drum spre baraj

Alte informații

Chiar a fost o plimbare foarte reușită și ne-am propus să revenim aici pe biciclete sau să facem trasee montane.

Am remarcat faptul că sunt destule unități de cazare în zona (în Saticul de Jos și de Sus), dar nu am testat nici una ca să vă putem povesti ce și cum.

Dacă aveți voi recomandări de cazare, le primim cu drag!

La baraj

Sunt și trasee montane care pornesc din zonă, spre Piatra Craiului sau spre Iezer-Păpușa. Spre exemplu, am văzut un traseu de 9 ore spre cabana Cuca.

Pe drumul spre baraj am descoperit și Centrul de Activități și Explorarea Naturii Richita (pe care l-am găsit închis).

Cam aceasta ar fi povestea descoperii și admirării Barajului Pecineagu, un loc care ne-a lăsat o impresie plăcute, cu împrejurimi pe care ne-ar plăcea să le explorăm mai profund.

Centrul de Activități și Explorarea Naturii Richita

Articole utile

• Cum a fost la pensiunea Cetatea Carului
• Cu bicicleta în Piatra Craiului, pe drumul asfaltat dintre Zărnești și Plaiul Foii
• Iarna cu autorulota în Zărnești-Piatra Craiului
• Cu copilul la Sanctuarul de urși LIBEARty
• Cum a fost la pensiunea Hora cu Brazi
• Ghid de călătorie în destinația ecoturistică Zărnești – Piatra Craiului

Explorările noastre au loc în cadrul proiectului de călătorie numit Romania Slow Travel.

Îl derulam din 2018, iar prin intermediul său promovăm ecoturismul, destinații child friendly, explorări în natură cu familia și educația prin călătorii. Mai multe detalii despre proiect găsiți aici.

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Ecoturism și family travel
• Educație prin călătorii
• Educație în natură

Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole. 

Dacă vrei să ne susții, distribuie articolele noastre sau cumpără produse din micul nostru Shop anexat blogului.

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în Natură și Călătorii cu Copii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber. 

CITEȘTE ȘI:

The post Un loc minunat pentru admirat culorile toamnei: Barajul Pecineagu (Rucăr, jud. Argeș) appeared first on Kinder Trips.