La finalul lunii mai 2017, cu aproximativ un an în urmă, am lansat blogul Kinder Trips. Timpul a trecut mult mai rapid decât mi-am imaginat și iată că am împlinit 1 an de blogging. Întâmplător, a fost și unul dintre cei mai dificili ani pe care i-am trăit.

Blogul a fost un fel de gură de aer proaspăt, pe care l-am respirat când și cum am putut, printre picături. În paralel am avut mai multe joburi suprapuse, plus un copil de crescut și îngrijit, doar cu partenerul, fără ajutor extern, 24 din 24.

Am așteptat ca fetița să împlinească 3 ani și a intrat la grădiniță, în sfârșit, ceea ce sper că îmi va aduce mai mult timp pentru blog și luxul de a scrie/lucra în tihnă.

Acest lux, pe care nu l-am apreciat la adevărata valoare atunci când am beneficiat din plin de el, și pe care vă încurajez din suflet să îl folosiți cum trebuie, dacă îl aveți!

Condiții aprige de lucru :)). Doar ca să vă faceți o mică idee despre lucrul acasă, cu copil.

Deși pe blog am scris doar pe apucate și mereu a fost ultimul pe lista lucrurilor de făcut, sunt tare mulțumită de ceea ce am reușit să realizez în acest an.

Am crescut organic și cu investiții finaciare minime, iar în prezent am ajuns la cifra de aproximativ 10 000 de vizitatori unici, lunar. 

Numărul total al vizitatorilor care mi-au călcat pragul în primul an de blogging este de peste 56 000 de persoane. Un număr nu foarte mare, dar care reprezintă publicul meu, căreia îi sunt recunoscătoare că există și că ne citește!

În rețelele sociale am crescut de asemenea organic, ajungând la un număr de aproape 6000 de followers pe Facebook și aproximativ 4300 pe Instagram.

View this post on Instagram

Picking herbs for tea, in a magical place from Romania: Sirnea. – #familytravelling #familytravelblog #familytraveltribe #travelromania #travelerphoto #igersromania #ig_romania #romaniawow #outdooreducation #toddlertales #ig_toddlers #ig_toddlerhood #ig_kidsgram #ig_kidsphoto #ig_child #ig_childhood #happytoddlerplaytime #happytoddlers #happytoddlerhappylife #childhoodmagic #toddlergirls #magicforest #momblogging #traveldiary2017 #travellingwithchildren #travellingwithtoddlers #travellingfamily #calatoriicucopii #kindertrips #travellingtime

A post shared by Travelling with kids (@miruna_kindertrips) on Aug 17, 2017 at 6:32am PDT

Pentru mine personal, acest lucru este foarte empowering și încurajator, având în vedere că, deși am fost pasionată de scris de când eram mică, mi-a luat mult timp până să mă decid să am o ”căsuță” virtuală doar a mea, unde să îmi adun măcar o parte din idei, cunoștințe, sugestii și resurse.

În acest sens, îi sunt recunoscătoare bloggeriței Ioana Marinescu, aka Pisica pe sârmă, care într-o discuție privată pe Facebook m-a încurajat în ceea ce privește creșterea numărului de cititori și mi-a spus că o să reușesc, atunci când eu îi mărturiseam că nu îndrăznesc încă să visez la cifre de mii sau zeci de mii de vizitatori.

La scurt timp după această discuție a sosit într-adevăr și ziua în care mi-au intrat peste 1000 de cititori pe blog, într-o singură zi. 

Atunci am înțeles că se poate, că am capacitatea să dezvolt cum trebuie acest blog, am prins curaj și am mers cu încredere mai departe.

Ziua în care mi-au intrat 1000 de vizitatori pe blog a fost un moment cheie, în care am simțit că se deblochează ceva și în care mi-am asumat cu adevărat faptul că am pornit pe un drum profesional nou, în paralel cu cele pe care deja mergeam de ani buni.

Growing into a full moon

ARTICOLE POPULARE

Am publicat circa 100 de articole în decursul unui an: interviuri, articole și ghiduri de călătorie, review-uri, jurnale.

Tot în acest prim an, am pus bazele primelor colaborări ale blogului: cu unități de cazare, cu branduri, cu festivaluri de muzică și arte, cu ONGuri.

Detalii despre colaborările și aparițiile media ale blogului Kinder Trips se pot citi aici.

Printre cele mai populare articole de pe blogul Kinder Trips se numără:

100 DE ZILE DE CĂLĂTORII CU COPII ȘI 7 LUNI DE BLOGGING – BILANȚ 2017

LOCURI DE VIZITAT CU COPIII PE LÂNGĂ BUCUREȘTI: SNAGOV ȘI CĂLDĂRUȘANI

VACANȚĂ ÎN THAILANDA, CU FAMILIA – GHID DE CĂLĂTORIE

SUGESTII DE VACANȚĂ CU COPIII ÎN 2018

CĂLĂTORII CU COPII – 3 LUNI PRIN EUROPA ȘI ASIA CU UN BEBE DE 9 LUNI

Vă las să vă delectați cu ele și să îmi spuneți care v-a plăcut cel mai mult :).

View this post on Instagram

Soap ballooning on the beach. – #kindertribe #kindertrips #fantastic_earth #discoverglobe #theglobewanderer #wonderful_places #discoverearth #greece #igersgreece #travelgreece #greecegirl #fatheranddaughtertime #fatheranddaughter #beachliving #beachlove #littlegirls #vibes #vibes #beachview #beachvibes #happytoddler #toddlerfun #parenthoodlife #fatherhood #travellingwithkids #travellingwithchildren #calatoriicucopii #toddlertravel #travellingwithfamily

A post shared by Travelling with kids (@miruna_kindertrips) on Jun 24, 2017 at 11:26am PDT

View this post on Instagram

It is not a piece of cake to travel with kids, but it totally worths, as they get so many chances to eXplore and grow ! Here, our daughter Noria is playing a #traditional #indonezian #instrument in #NusaLembongan #island #islandsofadventure #islands #blogger #bloggerlife #travellinggram #travellingindonesia #travelblogging #travelblogger #travelbloggers #ig_toddler #girlslovetravel #ig_myshot #igtravel #ig_myshot #ig_world #ig_baby #travelling #travellingwithbaby #travellingfamily #travellingwithtoddler #travellingtoddler #travellingkid #kindertrips #parinticalatori #calatoriicucopii #explore #ig_toddler

A post shared by Travelling with kids (@miruna_kindertrips) on Feb 19, 2017 at 8:57pm PST

DE UNDE AM ÎNVĂȚAT ȘI CUM AM PRIMIT AJUTOR

Sunt 3 întâlniri cheie care mi-au dat instrumentele necesare, m-au făcut să înțeleg câte ceva din domeniul bloggingului și m-au sprijinit să îl cresc.

1. La început, am urmat un curs online de travel writing cu Ioana Budeanu. Acel curs a fost o introducere binevenită în domeniu, care mi-a dat un prim imbold necesar și m-a pus pe treabă.

Iar odată ce s-a pornit treaba (partea cea mai dificilă), nu s-a mai oprit :).

Un birou mai vechi de-al meu

2. Am intrat în comunitatea online Digital Parents Talk, inițiată de Ana Nicolescu, care scrie pe blogul Mămica Urbană și se ocupă, totodată, de o mulțime de alte proiecte frumoase.

Ana și colegele ei din agenția de comunicare Parenting PR organizează lunar întâlniri offline ale părinților digitali (părinți care au un blog), unde invită tot felul de persoane resursă de la care afli multe informații utile. Aceste întâlniri lunare sunt gratuite și funcționează, practic, ca o școală de blogging.

Din lipsă acută de timp, nu am participat la foarte multe întâlniri DPT, dar oricum am învățat foarte multe din această comunitate, urmărind discuții online, citindu-i pe alți bloggeri din zona de parenting, intrând în contact cu ei și comunicând în mod constant cu aceștia.

Aici am conștientizat cât de multe lucruri am de învățat și mi-am făcut un plan pe termen lung, cu obiective de învățare în ceea ce privește această nouă meserie: blogging.

Ca în orice comunitate, nu toate aspectele sunt roz, dar cu siguranță este una dintre cele mai unite comunități digitale din România și mă bucur că am ocazia să fac parte din ea.

1 an de blogging – întâlnire Digital Parents Talks – din nou la școală :).

3. Tot în această comunitate am cunoscut-o pe Ioana Chicet Macoveiciuc, autoarea celui mai cunoscut blog de parenting din România, aka Prințesa Urbană.

Ioana mi-a găzduit un articol pe blogul ei, moment în care am constatat o creștere semnificativă a numărului meu de cititori.

Atunci am avut și punctul maxim de trafic, cu 5100 de persoane care mi-au intrat pe blog, într-o singură zi. Din aceștia, cu siguranță o parte mi-au rămas alături până în prezent.

Articolul, numit 8 motive pentru care Bucureștiul este un oraș mișto, a fost destul de controversat, dar fix de asta l-am și scris, pentru că am vrut să creeze dezbatere și am bănuit din capul locului ce reacții o să stârnească.

Pentru tot acest sprijin primit, le adresez un mare mulțumesc tuturor persoanelor menționate mai sus.

Toate femei, desigur, că doar între femei facem cea mai bună treabă (no offence, guys, please :)).

1 an de blogging – nouă tot ni se pare cool Bucureștiul, cum ziceam și în articol

LECȚII ÎNVĂȚATE DUPĂ 1 AN DE BLOGGING

1. Dacă simți că ai ceva de spus, spune! Fă un blog, compune o piesă, scrie o carte, orice. Nu lasa timpul să treacă, nu te teme să te exprimi și mai ales nu amâna acest lucru!

Eu, de exemplu, am acumulat foarte multe experiențe de-a lungul vieții și am gestionat zeci de proiecte care au generat, direct sau indirect, interacțiuni / influențe în rândul a mii de persoane.

Niciodată nu am coagulat toate cunoștințele și perspectivele dobâdite într-o chestie care să fie doar a mea, un spațiu în care să mă exprim, să mă afirm și pe care să îl gestionez în mod constant.

Acum sunt peste 50 000 de persoane care m-au citit, în decursul primului an de blogging și sper că acest număr se va dubla sau chiar tripla în al doilea an.

Singurul regret? Că nu am transpus mai devreme într-un spațiu online de comunicare experiența acumulată și în alte domenii, care nu au neapărat legătură cu călătoriile sau activitățile pentru copii: design social, dezvoltare comunitară, educație nonformală, artă participativă, antropologie urbană etc.

Din teamă sau din lipsă de încredere în sine nu am știut cum să îmi comunic, centralizez și să revendic toate ideile lansate, adeseori în pionierat, în diverse domenii.

De aceea, multă lume nici nu asociază cu mine sau cu munca mea anumite idei, metodologii de lucru sau tipuri de proiecte din domeniile menționate mai sus. Detaliile nici nu mai contează.

Totodată, acum realizez că un astfel de spațiu de comunicare m-ar fi ajutat mult să-mi iau un răgaz pentru a reflecta asupra muncii depuse, a internaliza informațiile rezultate și a teoretiza pe marginea a tot ceea ce făceam.

Dar avem timp să o luăm de la capăt oricând, cu altceva, sau să îmbinăm experiențele vechi cu interesele noi, dacă ne focusăm cu adevărat, iar aceasta este o altă lecție pe care am învățat-o.

Are cineva chef de scris?

2. Atunci când gestionezi în mod curent și consistent un blog, ți se dezvoltă multe abilități, pe care ulterior le poți folosi în diverse alte contexte.

Înveți să comunici, să folosești rețele sociale, să faci planuri de promovare, să sintetizezi și să centralizezi informații, să fotografiezi, să editezi materiale vizuale, să gândești strategic, să dezvolți parteneriate, să faci networking, să înțelegi diverse detalii tehnice, să propui proiecte, să cauți sponsori etc.

Am descoperit că îmi place să fac toate aceste lucruri și chiar mă relaxează. Când lucrez la blog, niciodată nu mă simt obosită și nu îmi vine să mă opresc din lucru!

3. Totodată, blogul poate fi o bază foarte bună pentru diverse proiecte offline pe care le poți dezvolta în jurul său.

Un blog cu o strategie online și offline în spate poate deveni, cu siguranță, o sursă de venit din care să te întreții 100%, la un moment dat, dar și un pașaport spre o viață cu o libertate de mișcare mai mare, în care să poți lucra oriunde te-ai afla. Adică ceea ce îmi doresc cel mai mult :).

Apropo, noi pregătim câteva chestii mișto în offline, pe care le vom anunța la momentul potrivit. Stay tuned!

Unul dintre proiectele noastre offline – o mică zonă pentru copii, la festivalul de reggae și dub ”One Love Gathering”.

4. Dacă pe termen îți propui să trăiești din blog, așteaptă-te la minim 1-2 ani de muncă, în mare parte voluntară, până când îl ridici și îl faci vizibil.

Munca aceasta trebuie făcută în paralel cu joburile din care supraviețuiești, creșterea copiilor și alte componente ale vieții :). Deci trebuie să îi faci loc, cumva.

Iar în spatele unui blog este mult mai multă muncă decât mi-am imaginat. Nu e vorba doar despre a avea inspirație și a scrie, ci trebuie să ai sau să îți dezvolți pe parcurs diverse abilități (o parte le-am înșirat mai sus).

Practic, un blog este ca și cum ai avea o revistă cu un singur om în echipă, adică tu, care faci de toate. Iar dacă nu știi cum să faci, înveți (sau plătești pe cineva să te ajute).

Doar cu creativitate și talent la scris, fără planificare, organizare, gândire strategică, viziune pe termen lung, capacitate de a învăța din mers, nu prea faci mare lucru, din păcate.

Desigur, pentru cine își permite, întotdeauna rămâne varianta de a externaliza o parte dintre sarcini către o echipă.

Însă de cele mai multe ori nu o sa ai o echipă în primii ani de blogging. Așadar nu îți rămâne decât să înveți și să practici ceea ce ai învățat.

Mai jos, vă arăt un birou de lucru pe gustul meu, numai bun pentru blogging :).

View this post on Instagram

Do you like my spring view from Bucharest city? – #kindertrips #calatoriiurbane #calatoriiurbanebucuresti #bucurestirealist #bucurestiulmeu #discoverbucharest #experiencebucharest #bucurestimyhome #bucurestirealist #bucurestistagram #ig_bucuresti #igersbucuresti #urbanscapes2018 #cityscapes_unlimited #citygrammer #citygrams #citygrams #citywatching #citywatch #urbansunsets #ig_sunsetshot #vibesurreal

A post shared by Travelling with kids (@miruna_kindertrips) on Mar 9, 2018 at 11:46am PST

5. Last but not least, blogul rămâne un jurnal online al lucrurilor care te-au interesat, care te-au pasionat sau pe care le-ai făcut împreună cu familia.

Avem nevoie să ne păstrăm măcar unele amintiri, și altundeva decât în suflet, mai ales în contextul societății contemporane unde puțină lume mai scrie jurnale de mână sau printează poze pentru albume foto. Nu?

Iar acum, dacă ați parcurs articolul până la capăt, m-ar ajuta tare mult dacă mi-ați lăsa un comentariu în care să îmi spuneți ce vă place la acest blog, de ce îl citiți și ce altceva v-ați dori să mai găsiți aici!

Vă multumesc tare mult, vouă, cititorilor!

The post Ce lecții am învățat după 1 an de blogging appeared first on Kinder Trips.

Noi am fost până acum la ambele ediții și le așteptăm cu nerăbdare pe următoarele. Evenimentele sunt cu acces gratuit și înscriere prealabilă. Iata și pagina de Facebook unde sunt anunțate:
https://www.facebook.com/ModernDadsChallenges/

Credit: Creative Energy Corner

La ultima ediție, care a avut loc pe 5 iulie, tema întâlnirii a fost una dragă nouă: călătoriile cu copii și siguranța copilului în mașină.

Ca orice părinți, și noi am avut emoții intense la început de drum, când abia învățam cum să ne purtăm și să ne acomodăm cu noua ființă din viața noastră, iar călătoriile reprezentau un gând îndepărtat și nu foarte realizabil. Când am plecat din maternitate nu aveam nici măcar o scoică în mașină, atât de puțin apucase să ne informăm. Am venit cu copilul într-un fel de landou, și abia după 2-3 săptămâni ne-am achiziționat și noi, în sfârșit, o scoică adecvată. La 6 săptămâni de la naștere, cu inima cât un purice, am realizat prima noastră deplasare mai lungă (la 100 de km de București). Am avut noroc că fetița a dormit marea parte din traseu, dar în drumurile ulterioare parcurse a stat mai mult în brațele mele, pentru că nu mă înduram să o las să plângă din toți rărunchii acolo în scoică. Pur și simplu nu puteam, deși știam că este profund greșit ceea ce fac. Prima vacanță cu bebe la 4 luni a fost în satul 2 mai, apoi am mai făcut diverse excursii cu mașina. Când avea 1 an și o lună, am făcut prima călătorie lungă, un road trip prin Transilvania, despre care am scris aici.

Între timp, trecusem de la scoică la scaunul de mașină. Așa cum am scris și în acel articol, cu ocazia călătoriei în Transilvania, luasem decizia fermă de a nu mai ceda sub nici o formă plânsetelor și de a nu mai călători cu Noria în brațe, pentru că o expuneam la riscuri mult prea mari. Până în acel moment evitasem din răsputeri să aplicăm în vreun fel ”învățămintele” metodei ”cry-out”, care practic te sfătuiesc să lași copilul să plângă până nu mai poate, pentru a-l dresa, astfel, să ”se învețe” cu diverse lucruri, cum ar fi, spre exemplu, dormitul singur în pătuț.

Însă cu ocazia acelei călătorii, am decis împreună cu prietenul meu că voi călători și eu în față cu el, iar Noria va rămâne în spate, bine fixată în centurile scaunului. Ne-am gândit că dacă nu o să mă mai vadă lângă ea nu va mai începe să plângă pentru a fi ridicată de acolo, și se pare că trickul acesta a funcționat, în cele din urmă. Am rezistat eroic la toate plânsetele inevitabile care au avut loc și nu am mai luat-o din scaun. Oricum, nu mai stăteam în spate.

Am avut în cap riscurile mari și impactul groaznic pe care și cel mai mic accident îl poate avea asupra unui copil mic care nu e protejat de scaunul de mașină. Așa cum s-a punctat și în cadrul evenimentului, copilul nu trebuie să stea nici măcar 2 minute în afara scaunului, chiar dacă e vorba de un simplu drum cu mașina, până la colțul străzii.

Dar oricum plânsetele nu au curs așa mult precum ne așteptam, pentru că Noria a înțeles destul de rapid că nu e rost de plâns și că nu va mai fi luată din scaun. În schimb, opream destul de des pentru pauze de joacă și de alăptat. Încet, încet, în timpul acelui road trip prin Transilvania care a durat aproape 2 săptămâni, am început să ne formăm un ritm și o disciplină de mers cu mașină. Desigur că urletele din spate nu s-au potolit așa cu una cu două, dar în timp ele s-au rărit considerabil. Am continuat să expunem fetița la drumuri cu mașina, iar câteva luni mai târziu am îndrăznit să organizăm și primul road trip în afara țării, până în Grecia. Detalii aici. 

Dacă am fi avut ocazia să participăm înainte de toate aceste încercări la un eveniment precum cel din seria Modern Dads Challenge, cu siguranță ne-ar fi ajutat mult toate informațiile și sfaturile oferite acolo de diverși invitați.

La drum!

Iată și o mică sinteză a acestor informații legate de mersul cu mașina, alături de un copil mic:

** Până la 2 ani (cel puțin) este recomandat sa aveți un scaun care să se monteze cu spatele la sensul drumului. Greutatea capului unui copil reprezintă apr. 25% din greutatea corpului, coloana nu este osificată, iar la un accident auto șansele sunt foarte mari că acesta sa își rupă gâtul.

** Scaunul auto nu trebuie să se miste mai mult de 2’5 cm în stânga sau în dreapta. Distanța dintre centurile scaunului și toracele copilului trebuie să fie de două degete, nu mai mult, nici mai puțin.

** Centura autovehiculului trebuie montată peste coapsele copilului, nu peste abdomen.

**Citiți cu atenția maximă și respectați instrucțiunile pentru montarea / demontarea scaunului auto.

** În toată Europa, numărul de urgență este 112. Când plecați în călătorie, partenerul din partea dreaptă trebuie să știe unde se află în momentul deplasării. În cazul unui accident cel din partea dreaptă trebuie să sune la un 112 și să spună unde se află. De exemplu, dacă este pe autostradă, trebuie să știe să spună la ce kilometru vă aflați.

**Dacă în timpul mersului vă intră o albină sau o viespe în mașină primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să opriți pe partea dreaptă și să puneți semnalul de avarii. În mod similar, trageti pe partea dreaptă în cazul în care copilul se îneacă în timpul deplasării.

** Evitați să cumpărați scaunul de mașină second hand, pentru că nu știți exact ce istoric are, dacă de exemplu a mai fost implicat în vreun accident (caz în care siguranța copilului nu mai este garantată).

**Accidentele auto sunt principala cauza de deces și rănire în rândul copiilor, iar leziunile produse în cazul unei viteze de 50 km/h sunt similare cu cele produse de căderea în gol de la 10 m.

**Statisticile indică faptul ca peste 80% dintre părinți instalează greșit scaunul auto!

Iată și un grup de Facebook care promovează mersul prelungit al copilului cu spatele la sensul de mers:
Rear face prelungit în România

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este inițiat de Frunzaresc.eu  și implementat cu agenția de publicitate Creative Energy Corner.

Stați cu ochii pe ei!

Credit: Creative Energy Corner

Citește și:

The post Întruniri pentru tați – Modern Dad’s Challenges appeared first on Kinder Trips.