Familia călătorește în timpul liber și preferă deplasările lungi, care durează câteva săptămâni.

Cu Max călătoresc de când era foarte mic. Recent s-au întors dintr-o călătorie care a durat o lună și jumătate, în care s-au preumblat prin Columbia, Ecuador și Panama.

Le-am urmărit călătoria pe Facebook și abia așteptam să revină, ca să îi iau la întrebări

Ligia mi-a acordat un interviu în care povestește foarte frumos despre:

• modul în care călătorește familia lor
• impactul educațional al călătoriilor asupra copiilor
• ce poți face cu copilul în America Latină
• cum se organizează astfel încât să poată sta plecați cât mai mult timp.

Interviul este unul lung, dar vă asigur că merită parcurs cu atenție, pentru că oferă multe informații valoroase și captivante. Vă doresc lectură plăcută!

Spune-mi, te rog, câteva cuvinte despre voi și felul în care călătoriți.

Max, Ligia şi Mihai. Călători pasionaţi spre obsesivi, ne tratăm cu drumuri prin lume de opt ani împreună (vîrsta lui Max de acum), iar din 2003 în formula Ligia-Mihai.

În doi am început destul de abrupt, cu un lung autostop prin Benelux, apoi n-am stat prea mult pe gînduri pînă să trecem Atlanticul ca să dăm iarna bucureşteană pe cea mexicană, iar de atunci am tot traversat mări şi oceane împreună.

Ne place lumea latino-americană, acolo am ajuns cel mai des şi tot acolo ne-am duce mereu cu cel mai mare drag – amintirile cele mai frumoase le avem din Argentina, din Nicaragua, din Guatemala, din Mexic.

Cred că am dezvoltat de-a lungul anilor o mică obsesie a insulelor, începută în 2006, cînd am fost în Capul Verde, apoi am iubit multe ţări insulare, de la Sri Lanka la Mauritius, Malta, Cuba (pe cea pomenită în urmă, cu patima cea mai mare).

Cam de fiecare dată plecăm low budget, cu rucsacul în spate şi cu toate aranjamentele făcute de noi, de la biletele de avion la cazare, vizite, drumurile interne odată ajunşi acolo. Adică totul.

Sîntem călători cu normă întreagă, nu stăm foarte mult în acelaşi loc, ne plac drumurile lungi, zilele pline, experienţele cît mai diverse, vacanţele active, batem ţările în lung şi-n lat.

Vorbind de timp, nu e cel mai mare obstacol cînd vrem să plecăm de acasă, pentru că avem norocul unor perioade din an cînd putem lucra mai puţin sau de la distanţă: eu sunt traducătoare freelance, el face film şi festivaluri de film, iar de 13 ani suntem organizatorii unui festival, împreună cu buni prieteni. Max e în clasa I.

Ligia şi Mihai în Argentina – Ushuaia, Ţara de Foc, martie 2009

Pe unde a călătorit fiul vostru, Max, până acum?

Pe Max l-am luat cu noi de la bun început, de când era foarte mic.

I-a plăcut atît de mult, că ne-a dat curaj să nu ne oprim din călătorit şi să nu ne limităm planurile la excursii aproape de casă sau în locuri clasice pentru familiile cu copii, ci să continuăm să călătorim în acelaşi fel ca şi înainte de el, oriunde ne poartă inima sau întîmplarea şi unde ne permite timpul.

Primul drum cu copil mic mai departe de casă a fost în Cipru, cînd Max încă nu împlinise un an.

Primul drum cu el peste ocean a fost în Republica Dominicană la patru ani.

Cu tot stresul unui zbor de peste zece ore, totul s-a dovedit mult mai simplu decât presupunerile noastre, deşi zborul a început cu o defecţiune tehnică şi o întârziere de nouă ore, după ce petrecusem o noapte pe drum pînă la un aeroport din Londra.

În Cipru, abia sosiţi în Larnaca – în ianuarie 2011.

Am tot mers prin Europa, ne-am făcut o obişnuinţă din a merge vara cu maşina la un festival de film şi la unul de muzică.

Am fost cîţiva ani la rînd la festivalul Pohoda din Slovacia, foarte child-friendly şi cu line-up pe gustul nostru, apoi de fiecare dată am sfîrşit în cîte un road trip de câteva săptămîni.

Vara trecută, după cîteva zile la Gărâna şi un festival de film la Poznań, am continuat prin Polonia – prin Toruń, Sopot, dunele de lîngă Łeba, peninsula Hel, înapoi spre casă prin Cracovia şi Zakopane.

La festivalul Pohoda, din Sovacia – iulie 2013

Iarna ne place să fugim cît mai departe de frig şi de griul din Bucureşti, iar în ultimii trei ani am tot schimbat continentele – Republica Dominicană, Sri Lanka, Mauritius, Columbia/Ecuador.

Cum destinaţiile astea sînt destul de departe şi cum iarna românească ni se pare mereu prea lungă, profităm de vacanţele de sărbători şi de volumul de lucru mai mic, ca să stăm plecaţi măcar o lună.

De Crăciun în Sri Lanka – Negombo, decembrie 2015

Ce țară vi s-a părut cel mai child friendly?

Ne-a surprins foarte plăcut Sri Lanka, pe care cred că am fi văzut-o cu totul altfel dacă n-am fi călătorit cu copilul. Ei sînt foarte atenţi faţă de copii, îi favorizează de multe ori, sînt răbdători, empatici.

Max a primit o mulţime de daruri, au avut răbdare cu toanele lui la masă, i-au oferit loc pe scaun în autobuzele sau trenurile foarte aglomerate.

Experienţa culinară a fost una fascinantă, o explozie de gusturi noi, de arome noi, de fructe noi.

Sîntem toţi trei mari amatori de pieţe locale, în plus preţurile sînt suficient de mici încît să poţi încerca mai multe feluri de mîncare chiar şi la restaurant. Cînd ai la masă un mare mofturos, ăsta e ditamai avantajul!

Cu copiii localnicilor, pe plajă la Hikkaduwa, Sri Lanka, decembrie 2015

Galle, Sri Lanka, decembrie 2015

Care sunt beneficiile călătoriilor cu copii?

Beneficiile sînt infinite. N-aş şti să spun ce anume nu îţi foloseşte dintr-o călătorie, de orice fel ar fi ea, oriunde, oricît de scurtă sau de lungă.

În primul rînd, e o ocazie de a fi împreună ca familie 24 de ore din 24, ceea ce nu se întîmplă nici cînd eşti acasă. Nu e mereu uşor, pentru că, totuşi, trei oameni la drum poate însemna des trei păreri și așteptări diferite.

Fiecare şi-ar dori poate să petreacă mai mult timp într-un loc sau să nu fi mers în alt loc. Și atunci e o permanentă negociere, dar hotărîrile le luăm împreună.

Se întîmplă des ca unul dintre noi să vrea o pauză şi atunci ne facem planuri separat. E mai greu cînd vrea copilul o pauză de noi!

La gară în Sri Lanka.

În iarna asta, de exemplu, am mers în cea mai mare parte a timpului cu două prietene foarte bune şi au fost zile în care Max a preferat compania lor mai mult decît pe a noastră.

Sau zile în care el şi Mihai au făcut turul graffiti-urilor dintr-un oraş, iar eu am mers la un atelier despre cafea.

Apoi, fiecare nouă călătorie înseamnă o imersiune într-o lume altfel decît a ta.

E o provocare, pentru că te trezeşti deodată într-un loc care miroase altfel, are alt ritm, în care mîncarea nu mai are acelaşi gust cu cea de acasă, oamenii nu înţeleg limba ta, aerul e mai umed poate, lumea poartă alte haine decît eşti obişnuit să vezi, şi tot aşa.

Cu copilul în America Latină – Columbia, decembrie 2017

Pentru un copil, mie asta mi se pare cel mai mare dar pe care i l-ai putea face, să-i arăţi lumea diversă, de la culoarea pielii la felul în care mănîncă sau îşi construieşte casa, de la limba pe care o vorbeşte la modul în care călătoreşte la serviciu sau stă la coadă la piaţă.

Cred că e cea mai bună lecţie despre diversitate şi toleranţă pe care i-o poţi da unui copil. Şi cred că e mai uşor să începi devreme, cînd stereotipurile şi asocierile negative încă nu i s-au instalat în minte.

Iar discuţiile pe care le-am purtat cu Max pornind de la lumea altfel pe care am văzut-o pe drum au fost fiecare o ocazie unică, de la femeile cu hijab sau niqab din aeroporturile din Istanbul sau Abu Dhabi, la emigranţii venezueleni de la cozile de 5-6 ore dintre Ecuador şi Colombia, la bărbaţii cu părul foarte lung dintr-un sat din Anzi, de exemplu.

Apoi, mai mult decît într-o zi obişnuită petrecută acasă, fiecare experienţă în altă parte ne-a îmbogăţit şi cunoştinţele de geografie, de istorie, de zoologie.

Cu copilul în America Latină – asortaţi cu oraşul cel mai colorat din Columbia, Guatapé – ianuarie 2018

A fost foarte uşor pentru Max să înţeleagă că locul unui animal sălbatic e în natură, atunci cînd, pentru a vedea elefanţi în mediul lor, am mers în safari în Sri Lanka şi nu am călărit elefanţi bătuţi ca să poarte turiştii prin păduri tropicale, nici nu am mîngîiat tigri sedaţi ca să-şi facă turiştii poză de Instagram.

Pentru a vedea ţestoase centenare, am mers într-un parc natural din Mauritius. Balenele şi delfinii i-am văzut în Oceanul Indian, cu nişte marinari foarte atenţi cu viaţa din oceane.

Parcul Natural La Vanille-Crocodile din Mauritius – decembrie 2016

A văzut mări şi plaje poluate şi, deşi nu cu mare entuziasm de la început, a acceptat să culegem plasticul şi pungile de pe nisipul dintr-un sat din deşert, în nordul Columbiei şi dintr-un sat ecuadorian de la Pacific.

Apoi de fiecare dată i-au atras atenţia resturile lăsate de oameni pe plajă sau gunoaiele pe care le aruncau pe trotuar.

Există nişte experienţe utile pe care copilul le are mai ales călătorind.

De exemplu, învaţă să se orienteze pe hartă, să socotească în bani străini, să se descurce să ceară ceea ce doreşte într-o limbă pe care o cunoaşte puţin sau deloc (limbajul semnelor e şi el o achiziţie, care te poate scoate din impas cînd n-ai gîndi).

Sri Lanka, decembrie 2015

Înainte de călătoria din iarnă, Max a început cursuri de spaniolă.

Nu ştia prea multe cînd am ajuns în Columbia, dar i s-a deschis încet-încet un orizont nou în momentul în care, cu expresiile de bază şi cu cele cîteva învăţate acolo, a fost în stare să ceară singur ce vrea de mîncare sau să întrebe preţurile într-un magazin sau să îi spună unui localnic de unde e, cîţi ani are.

Probabil acum i-ar fi mai uşor dacă s-ar mai pierde într-un supermarket din Santo Domingo, aşa cum s-a întîmplat cînd avea patru ani.

Sigur, nu e o experienţă pe care să ţi-o doreşti sau de care să aibă nevoie un copil în dezvoltarea sau educaţia lui, e una pe care noi, ca părinţi, o regretăm teribil, dar e o experienţă-limită pentru care ar fi bine ca un copil să fie pregătit cumva dinainte.

Apoi, drumurile lungi pot fi o lecţie despre răbdare. Să petreci trei ore în căldură sufocantă, într-un tren foarte aglomerat din Asia, printre bagaje amestecate şi oameni care vorbesc o limbă din care nu înţelegi nimic, asta e o provocare nu doar pentru un copil.

Sau patru ore în picioare, la coadă la vamă în America de Sud, cînd într-o singură oră treci de la soarele puternic, care-ţi arde faţa, la vînt rece, apoi la ploaie torenţială. Sau 21 de ore într-un autocar care străbate Anzii şi opreşte o singură dată, pentru masă.

Într-un tren foarte aglomerat din Sri Lanka, împreună cu nişte doamne foarte amabile, care l-au ţinut pe Max în braţe tot drumul – decembrie 2015

Călătoriile prin lumi felurite sînt fiecare în parte experienţe care te modelează.

Nu e totul lapte şi miere cînd eşti copil şi pleci o lună cu rucsacul în spate.

Uneori plîngi sau te plîngi, te plictiseşti, eşti furios, ţi-e dor de jucăriile de acasă, îţi lipseşte pilaful bunicii, ţi-e prea cald sau prea frig, îţi faci prieteni de o vîrstă cu tine pe care ţi-ai dori să-i revezi, dar eşti deja la 1000 de kilometri distanţă.

Trecînd prin toate acestea, îţi creşte un corn magic, care are puterea să te facă să ştii cum să reacţionezi, să dezvolţi tot felul de strategii pe care ai ocazia să ţi le îmbunătăţeşti de-a lungul anilor şi al drumurilor.

Din fericire, cred că un corn din acesta le poate creşte şi părinţilor, cu aceeaşi ocazie.

Cu copilul în America Latină – Medellin, Columbia

Recent, v-ați întors dintr-o călătorie cu copilul în America Latină. Cum a fost și ce ați văzut?

Iarna asta am petrecut şase săptămâni în Panama, Columbia şi Ecuador.

În Panama au mers doar Mihai şi o bună prietenă de-a noastră, mare amatoare de călătorii şi ea.

Au pornit de la un plan mai vechi de-a lor de acum cinci ani, cînd ne terminasem călătoria prin America Centrală în Panama şi cînd i-a atras foarte tare posibilitatea de a ajunge în Columbia cu o barcă de „piraţi”.

E vorba de nişte bărci care parcurg drumul Panama-Columbia, pe care nu-l face niciun vapor oficial şi care pe uscat nu se poate face din cauza lipsei şoselei, pentru ca Panamericana e întreruptă brusc aici de jungla Darién.

Pentru ei, a fost prilej de a revizita Panama City şi insulele San Blas, prilej de a petrece o săptămînă pe vas, cu opriri în arhipelag la snorkeling.

Apoi prilej de peripeţii din care n-am să pomenesc acum decît atît: motor defect, vînt inexistent, barcă de pescari şi valuri uriaşe, intrat clandestin în Columbia.

Eu şi Max ne-am început călătoria în Bogotá, unde ne-a întîlnit cu o altă prietenă, cu care am continuat vacanţa pînă la final de ianuarie.

Ne-am reunit toţi cinci peste zece zile în preajma Crăciunului, la Cartagena de Indias (unul dintre cele mai frumoase oraşe pe care le-am văzut în viaţa asta).

Am rămas de Crăciun la Cartagena, iar finalul lui decembrie a fost un mare du-te vino prin nordul şi nord-estul Columbiei. Ne-am ales ca punct zero Taganga, un sat pescăresc, din care am plecat în excursii de cîteva zile.

Jungla Tayrona ne-a plăcut mult, pentru că alternezi plimbările prin pădure cu plajele, cu traversatul rîurilor, căţăratul pe rădăcini de copaci ca să-ţi croieşti drum mai departe, ceaiul de coca, dormitul la cort, lupta cu ţînţarii, micul dejun cu vedere la crocodili.

Cu copilul în America Latină – Jungla Tayrona, un parc natural din nordul Columbiei – decembrie 2017

Sfîrşitul de an ne-a prins în Guajira, o peninsulă deşertică puţin vizitată, cu dormit în hamac sub cerul liber, cu cina de Revelion pe plajă oferită în dar de gazdele noastre.

În ordinea servirii, am avut: ciorbă de burtă de vită, creveţi, pepene roşu, carne de capră, flan, apoi iar capră, apoi pupături de „Feliz Año” cu fiecare de la masă: gazde, rude, vecini, angajați, turiști, apoi cu polițiștii de serviciu invitați și ei la masă.

Cu copilul în America Latină – Chinchorros, hamacele tipice din zonă, în care am dormit în Cabo de la Vela, peninsula Guajira

Ne-am oprit apoi tocmai la Medellín, unde, dincolo de zecile de statui ale lui Botero, de plimbarea cu metroul-teleferic şi de pieţele cu produse locale, cred că cel mai mult ne-a rămas în minte şi-n vene plimbarea prin Comuna 13, un cartier care acum 15-20 de ani era cel mai periculos cartier din Columbia.

Ne-a fost ghid o fată născută chiar acolo, care ne-a spus povestea graffiti-urilor, a străzilor recent pavate, a scărilor rulante cu care urci de pe o stradă pe alta, a copiilor care coboară pe tobogan de la casa lor la casa prietenilor de joacă.

Cu copilul în America Latină – în Comuna 13, Medellín, cu copiii din cartier – ianuarie 2018

Ne-am oprit doar o săptamână în Zona Cafetera, care ni s-a părut cea mai prosperă zonă din Columbia. Satele din Anzi au ceva special.

Am întîlnit pe drum călători care, odată ajunşi în Jardín, satul pe care mulţi îl numesc cel mai frumos din Columbia, nu s-au mai dat duşi de acolo o lună întreagă.

Ne-a plăcut şi în Guatapé, un orăşel foarte colorat, aproape de o zonă ca din cărţi poştale perfecte, lacul El Peñol.

În Manizales, un oraş universitar destul de aşezat din Zona Cafetera, am ajuns în Feria de Manizales, cea mai mare sărbătoare.

Seara era magie pe străzi, erau concerte, se găteau minuni de la porumb la urechi de porc, se cînta şi se dansa în toate cafenelele. În apropiere, sînt băi termale şi multe plantaţii de cafea, unele primesc vizitatori.

La Cali am ajuns oarecum cu alte aşteptări, probabil alături de localnici ne-ar fi plăcut mai mult. A fost primul loc în care ni s-a atras atenţia că nu e bine să zăbovim prin anumite zone.

A fost ceva asemănător în Bogotá, cînd am traversat pe jos nişte cartiere care seara deveneau mai suspicioase, iar la întoarcere, şoferul de Uber nu s-a liniştit pînă nu l-am asigurat că ştim bine cartierul în care mergem.

Cu copilul în America Latină – Plaza de Bolívar, Bogotá – ianuarie 2018

Totuşi, e atît de multă poliţie în Columbia, inclusiv în locuri în care nu te aştepţi, încît nu ne-am simţit nici un moment în pericol.

Nici nu avem un trecut de călători exclusiv prin ţări liniştite, e de ajuns să zicem că am fost în El Salvador şi-n Honduras şi deja localnicii ne vorbesc mai relaxaţi.

Pe la mijlocul lui ianuarie am trecut în Ecuador, unde am stat destul de puţin, cît să mergem la un tîrg de produse artizanale în Otavalo, un oraş din Anzi cu populaţie majoritar indigenă, cît să petrecem cîteva zile în Quito şi să stăm alte cîteva zile într-un sat de la Pacific.

Quito ne-a plăcut foarte tare, deşi ne-a întîmpinat cu cea mai ploioasă vreme şi cu temperaturi extreme la cîteva ore distanţă.

Suficient de aproape şi ca să ajungem o jumătate de zi pe Cotopaxi (unul dintre cei mai înalţi vulcani activi din lume), singurul loc în care am văzut zăpadă în toată călătoria şi altitudinea cea mai mare la care am ajuns, la 4500 de metri.

Despre Canoa, sătucul cu plajă la Pacific, numai de bine! Atît de bine, că, după primele minute acolo, copilul ne-a întrebat cu sinceră speranţă în glas dacă n-am putea rămîne o lună!

Cu copilul în America Latină – Canoa, un sat pescăresc din Ecuador – ianuarie 2018

Momente dificile? Dacă au fost, le-am uitat destul de repede, deci nimic foarte serios.

Ştiu că ne-a fost lungă aşteptarea la graniţe, care se trec doar pe jos, că la ultima trecere am prins în ultimul minut autobuzul care ne-a dus în Bogotá în 21 de ore.

Am avut emoţii mari şi la una dintre plecările cu autobuzul de noapte în Ecuador, rătăcind pe străzile din Quito. Plus cîteva experienţe mai colorate (enervante) cu taximetriştii locali.

Mîncare bună? Da. Nu cele mai rafinate feluri, dar nişte arome pe care ne-am dori să le mai savurăm.

Fructele sunt probabil experienţa cea mai autentică acolo. La un moment dat, mi se părea că toate postările noastre din vacanţă sînt despre fructe exotice.

Pe unele le ştiam şi abia aşteptam să le găsim din nou – pitaya, guanabana, zapote, granadilla, mangostino – pe altele le-am descoperit pe stradă – guaba, lulo, curuba, chontaduro.

Wood apple, un fruct tare ciudat, pe care l-am văzut şi gustat într-o piaţă din Colombo, Sri Lanka – ianuarie 2016

Ce avantaje ai atunci când alegi să alegi în locuri puțin turistice?

În Columbia şi Ecuador nu e deloc uşor să ajungi în locuri neturistice.

Ţările astea nu au magneţi care să atragă mii sau sute de mii de turişti cum au Peru, Brazilia, Argentina. În afară de zona de la Caraibe şi cîteva cartiere din Medellín, vezi puţini turişti străini în Columbia, iar Ecuadorul e şi mai low-key.

În general, cînd alegi un loc mai puţin vizitat, ai şansa să descoperi ceva mai autentic. Avalanşa de străini aduce inevitabil o adaptare care poate şterge din culoarea locală.

În plus, asta vine la pachet cu preţuri mai mari, cu aglomeraţie, cazare mai proastă şi mai greu de găsit în perioada sărbătorilor sau a vacanţelor.

Noi nu ocolim locurile frumoase pentru că ar fi prea turistice, dar ne place să ascultăm sfaturile localnicilor sau ale altor călători pe care-i cunoaştem pe drum.

Pe stradă în Puerto Plata, Republica Dominicană – decembrie 2014

Mie-mi place să citesc destul de mult înainte despre locurile în care vom merge. Cum îmi doream de aproape zece ani să merg în Columbia, de-a lungul timpului mi-am aşezat nişte toponime pe o hartă mentală.

Aşa a ajuns să mi se fixeze în minte Peninsula Guajira, care e punctul cel mai nordic al Americii de Sud.

Şi a fost locul cel mai neturistic din cîte am vizitat iarna asta. Se ajunge greu, trebuie o sincronizare bună între autobuze, taxiuri, 4×4, maşini de ocazie, un pic de noroc.

Cred că e zona cea mai săracă a Columbiei şi cea mai uitată de autorităţi. Au nişte tradiţii artizanale extraordinar de frumoase, dar, din cauza izolării şi a sărăciei, e o lume care moare lent.

Dacă nu s-ar fi descoperit acolo un loc foarte bun pentru kitesurfing, probabil ar ajunge rar turiştii.

Cu copilul în America Latină – în peninsula Guajira, în ultima zi a lui 2017

Recomandări, tips and tricks, sfaturi pentru părinții care vor să călătorească cu copilul în America Latină.

Să nu mai stea pe gînduri! E o zonă cu oameni foarte primitori, e atît de diversă şi oferă atît de multe pentru toate gusturile, că ar fi imposibil să nu găsescă ceva care să li se potrivească.

Să citească mult despre locurile astea dacă au dubii. Știrile rele circulă oricum mai repede, iar realitatea de acolo e destul de diferită de ceea ce ni se arată în Europa.

Sînt pe net oameni generoşi care-şi pun pe tavă poveştile recente de călătorii şi cred că ei sînt sursa cea mai sigură.

Altfel, n-o să te duci în Mexic cu copilul pentru că o să-ţi fie frică să nu te trezeşti cu un glonţ în cap, n-o să te duci în Nicaragua pentru că ţii tu minte de nişte probleme cu arme de foc, în Columbia sigur îţi vînd droguri.

Uită toate poveștile, citește din surse sigure, vezi ce spun blogurile de travel, pune întrebări pe forumurile de călătorii!

Fiecare îşi cunoaşte propriul copil şi ştie cam la ce să fie atent indiferent de locul în care merge.

Nu ştiu cît e de pregătită zona asta de lume pentru copiii cu nevoi speciale, de exemplu, pentru că din păcate nu am fost suficient de atentă să observ şi nici nu aş şti prea bine la ce să mă uit.

În mod sigur, orice copil iubitor de fructe ar fi acolo în rai, pentru că varietatea e incredibilă. N-am întîlnit niciun loc din cele vizitate pînă acum în America Latină în care să nu fi găsit mîncare cît de cît pe gustul copilului (iarăşi, nu am experienţa să pot spune cît de uşor i-ar fi acolo cuiva cu intoleranţe sau vegan).

În Columbia, pentru că mi-e cea mai la îndemînă să o pomenesc acum, vegetarienii nu se vor bucura de aceleaşi favoruri ca ceilalţi, dar, pe de altă parte, cine iubeşte peştele şi fructele de mare e chiar răsfăţat.

Pitaya, frunctul lui preferat din vacanţa în Columbia – ianuarie 2018

Venind din România, în cele mai multe ţări nu este nevoie de vaccin obligatoriu la călătorie. Totuși, verificați ultimele epidemii sau zone pe care unii părinţi probabil le-ar evita decît să rişte.

Nici de viză nu e nevoie pentru călătorii cu paşaport românesc. Recomand verificare obligatorie pe site-ul MAE, pentru orice update.

Procedura pentru părintele singur care intră în ţară nu e deloc complicată. În Columbia am intrat doar eu cu copilul, n-a fost nevoie de nicio procură, nici de explicaţii de vreun fel.

Înainte de plecare, trimisesem un mail către Consulatul din Varşovia, pentru că nu există ambasadă în România, mi-au răspuns prompt şi am plecat la drum cu informaţia sigură.

Distanţele în America de Sud sînt lungi. Variantele de zboruri low cost nu sînt un paradis, ca în Europa, dar autocarele sînt destul de confortabile. În Mexic, mi-amintesc că unele au chiar stewardesă, în Argentina şi în Chile primeşti şi masa.

În America Centrală autocarele sînt inevitabile, mai ales dacă nu ai un plan de călătorie bine fixat din vreme.

Pînă la destinaţie, însă, rămîne distanţa de parcurs cu avionul, din Europa. Din experienţa personală, zic că nu e nici pe departe balaurul care credeam că va fi.

Pentru copil, au trecut mai uşor decît pentru noi cele 14 ore la dus şi la 17 la întors. Am văzut la drum lung copii foarte mici.

Cu sugarii e mai uşor, dorm mai mult şi nu au nevoie de atîta spaţiu de joacă. Rar am auzit experienţe negative sau de speriat.

Cu copilul în America Latină – pe stradă în Puerto Plata, Republica Dominicană – decembrie 2014

Pe lîngă listele lungi de cele necesare, ce să iei în avion, ce să nu iei, ce să faci etc, singurul sfat cu adevărat util pe care l-am citit legat de călătoria cu avionul a fost să am în geanta de mînă haine de schimb pentru mine şi pentru copil.

Niciunui părinte nu i-ar plăcea să continue drumul cu un tricou murdărit de vomă.

Înainte de orice plan, mai ales pentru partea insulară a Americii Latine, e musai să se verifice vremea, ce şanse de uragane există, cît e de periculos să fii acolo în perioada în care vrei să mergi, pentru că, adesea, tocmai pentru acele perioade se găsesc bilete de avion mai ieftine.

Vârsta copiilor e relevantă cumva cînd alegi destinaţia din America Latină, ca în orice alt colţ din lumea asta. Cu Max mic ne-a fost mai bine în oraşe sau în sate nu departe de oraş, unde ne-a fost mai uşor să găsim diversitate mai mare de mîncare sau să găsim o farmacie deschisă.

În Columbia, Ecuador, Bolivia şi Peru, e de văzut cu pediatrul dacă ar trebui precauţii legate de altitudine. La 2600, respectiv 2850 de metri în capitalele în care am ajuns, noi n-am avut bătăi de cap. Alta a fost povestea pe Cotopaxi, la 4500 de metri.

Cu un copil de 2-3 ani, cînd vrea să se mişte tot timpul şi îi e greu să înţeleagă că sînt momente în care nu o poate face, mai bine nu planifici drumuri de zece ore cu autobuzul.

Sincer, aş evita să străbat America Centrală ţară cu ţară cu un copil mai mic de zece ani.

Aş alege o singură ţară, ca să nu am de trecut multe graniţe (printre cele mai ciudate şi mai imprevizibile, asta dacă nu s-au schimbat foarte mult în cinci ani, de cînd am mers noi) şi ca să nu am de schimbat autobuze la ore imposibile, cărînd bagaje grele.

După ce am stat acolo aproape două luni şi am traversat fiecare graniţă din Mexic pînă în Panama, am rămas cu impresia că ţări mulţumitor de child-friendly ar fi Nicaragua, Costa Rica şi Panama.

Pentru cineva care şi-ar dori temperatură ca acasă, locuri europene, mîncare europeană, oameni cam cu acelaşi stil de viaţă, recomandarea e sigură: Argentina şi Chile.

Nu în ultimul rînd, pentru că e o întrebare pe care o primim destul de des, cum ne permitem să plecăm sau să stăm atît de mult plecaţi?

E, ca mai mereu în ceea ce faci, o chestiune de priorităţi. Şi de noroc, pentru că noi putem lucra de la distanţă sau ne putem stabili singuri perioadele de pauză.

Iar copilul, de-acum şcolar, are o învăţătoare luminată care sprijină educaţia sub diversele ei forme şi s-a bucurat să ştie că Max va petrece timp de calitate cu familia, că pe drum va învăţa multe şi va veni mai bogat sufleteşte.

Legat de costuri, regula cea mai importantă, ceva ce ni s-a confirmat de fiecare dată şi am învăţat făcînd sau auzind poveştile celor pe care i-am cunoscut prin lume: fiecare vacanţă sau călătorie costă fix cît îţi permiţi.

E de ajuns să-ţi planifici puţin, cu cît mai devreme, cu atît mai bine, şi să pui în balanţă dorinţa de a pleca şi ceea ce consideri absolut necesar cînd e vorba de confortul tău.

Familia călătoare

Cînd pleci în America de Sud o lună-două, dacă nu te deplasezi foarte mult şi poţi închiria un apartament undeva, vei cheltui la fel ca acasă.

Dacă preferi, ca noi, să vezi cît mai multe, dar şi să socializezi, alegi camerele duble de la hosteluri sau case particulare, mănînci unde mănîncă localnicii şi nu uiţi că un copil se adaptează foarte uşor şi că, oricum, el vede fiecare loc cu alţi ochi şi ceea ce pe tine te deranjează e posibil ca el nici să nu fi sesizat.

Iar tonul la optimism şi la acceptare pe care-l dă părintele devine contagios.

Încă un adevăr confirmat de fiecare dată: în plecările cu buget redus, cu cît ai rucsacul mai plin, cu atît scad cheltuielile imprevizibile, de la haine la medicamente sau jucării.

America Latină e departe, ofertele convenabile sînt mult limitate faţă de Europa sau Asia, îţi va fi greu să găseşti bilete de avion pentru toţi la un preţ care să nu te sperie, aşa că acum e un moment taman bun să-ţi faci planuri pentru iarna viitoare. :).

Pe Ligia, Mihai și Max îi puteți urmări pe pagina lor de Facebook – Tripspotting și pe Instagram (@triphopspotting).

Puteți citi și alte interviuri cu părinți călători aici și aici.

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, educație, explorare urbană, comunități și stiluri alternative de viață.

Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. 

Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

The post Cu copilul în America Latină și alte povești din călătorii appeared first on Kinder Trips.

Ruxandra se află în concediu de maternitate pe care îl trăiește într-un mod inteligent, după cum rezultă din interviul de mai jos, iar soțul ei, Ioan, lucrează de la depărtare pentru o companie de telefonie din UK, job pe care l-a avut și în timpul călătoriei lor de câteva luni. După încheierea călătoriilor descrise mai jos, cei trei s-au mutat în Barcelona, unde pun la cale noi incursiuni.

1. Spune-mi, te rog, câteva cuvinte despre voi.

Mă bucur de concediul de maternitate, așadar îmi ocup timpul cu…parenting-ul. Acum doi ani, cam pe vremea asta, am aflat că vom deveni părinți. Suntem Ruxandra (32 de ani) și Ioan (32 de ani), două persoane pasionate de călătorii și cățărat. Ne dorim mult să putem continua să ne urmăm pasiunile împreună cu fiul nostru, Alexandru (1 an si 4 luni) și cățelușa noatră, Mira (2 ani). Sperăm că Alexandru va prinde gustul și se va bucura și el de diversitate, explorare, noutate și tot ce mai aduce călătoria cu sine.

Am călătorit de prin adolescență amândoi, iar împreună, de când formăm un cuplu (aproape 5 ani). Preferăm călătoriile în zone mai puțin turistice și aglomerate, călătorii active, ca să zic așa, în care să nu stăm prea mult timp în același loc și/sau să putem combina călătoria cu pasiunea noastră, cățăratul (escaladă, bouldering).

Călătorii cu copii – 3 zâmbete în deplasare.

2. Unde și cum a fost prima călătorie cu bebe?

Prima călătorie cu bebe a fost de la Cluj la Alba-Iulia (la socri). Ca să fiu sinceră, în primele trei luni nu am făcut drumuri prea lungi cu mașina, pentru că nu am găsit un scaun de mașină în care să punem un bebe așa mic. În scoică nu îmi plăcea deloc poziția copilului, iar cu landoul nu se punea problema să pornim la drum mai lung. Apoi am continuat să facem drumuri de 2-3 ore (pe la munte) pentru a vedea cam cum reacționează Alexandru. A fost încurajator, drept urmare, am continuat cu planuri mai mărețe.

Prima călătorie cu avionul a fost în Cipru și a decurs, din nou, mai bine decât ne așteptam. Mai greu a fost zborul de întoarcere…dar a trecut și el și au urmat altele și altele, unele mai ușoare, altele mai dificile. În timp, ne-am obișnuit cu ideea că modul în care decurge un zbor sau un drum cu mașina atunci când călătorești cu copii nu e o regulă, pentru că depinde și de factori externi, care sunt în afara controlului nostru.

De la călătorii scurte la călătorii intercontinentale lungi

3. Știu că în vara anului 2017 ați călătorit circa 3 luni și jumătate la rând. Pe unde ați mers și cum a fost?

Am pornit în 25 iunie din Cluj, cu mașina, într-un mic tur al Europei. Am explorat mai ales sudul continentului și am mers mult pe lângă mare, pe Coasta de Azur, cu destinația Barcelona, unde am rămas timp de o săptămână. Înainte de Barcelona ne-am oprit la munte, în Pujalt, o zonă minunată, unde doi prieteni buni s-au hotărât să facă o nuntă mai aparte și unde am mers și la primul festival de muzică cu Alexandru (Maldaltura Festival).

Ne-am întors prin centrul Europei, mai mult pe la munte: Montpellier, Grenoble, Chamonix, Bern, Zürich, Gottmadingen, Singen, Rhine Waterfalls, München, St. Wolfgang, Hallstatt, Bratislava, Debrecen, Cluj.

Am revenit la Cluj pentru câteva zile, iar apoi am zburat spre Asia, unde am stat o lună în Bali, în principal pentru cursuri de scuba diving, de unde ne-am întors în 30 septembrie. Ne-a dus fratele meu cu mașina la Budapesta, am dormit acolo o noapte, iar dimineață am zburat la Köln.

Chamonix, Franța – călătorii cu copii.

După excursia prin Europa, am învățat că, cel mai bine, atât pentru Alexandru, cât și pentru noi, este să stăm măcar două nopți într-un loc, chiar dacă e doar loc de tranziție spre altă destinație, așa că o zi am explorat și prin Köln. Apoi am luat trenul spre Luxembourg, de unde urma să zburăm spre Asia și am profitat de ocazie pentru a ne da întâlnire cu niște prieteni buni și fetița lor, veniți din Bruxelles.

Zborurile lungi spre Asia au început în ziua următoare: Luxembourg – Milan – Oman – Kuala Lumpur. Greu. Dar, dintre noi toți (am zburat cu alți șase prieteni), cred că Alexandru a fost cel mai ok și s-a adaptat cel mai repede inclusiv diferenței de fus orar.

Am stat două nopți în Kuala Lumpur, apoi am zburat spre Bali, unde ne-am petrecut următoarea lună, în Tulamben, pentru cursuri de scuba diving. Ionuț a făcut curs de Dive Master, iar eu Open Water Diver. Alexandru a împlinit un an în Bali :).

Peste tot ne-am simțit bine și nu am căutat neapărat spații destinate în special copiilor, ci în primul rând am stat cât mai mult afară, în natură, respectând în același timp nevoia copilului de odihnă și hrană. Poate Chamonix, Barcelona si Bern ar putea fi considerate cele mai child friendly.

Călătoria noastră a costat circa 12 000 euro (toate costurile din Europa și din Asia, timp de peste 3 luni). Acești bani au fost, practic, cam toate economiile noastre pe care am vrut sa le cheltuim astfel.

Călătorii cu copii – Bratislava, Slovacia.

4. Care au fost cele mai reusite momente din călătoria voastră?

Faptul că Alexandru s-a adaptat repede și natural la călătorie, la diferențe de mediu, temperatură, limbă, fus orar, mirosuri și orice altceva. Deși nu e ușor să călătorești cu un copil mic, timing-ul a fost perfect. Am ajuns la concluzia că vârsta lui Alexandru pe tipul călătoriei (între 9 luni jumate și 12 luni jumate) a fost ideală, pentru că am putut să îl purtăm pe durate mai lungi în sistem de purtare, în care să și doarmă (uneori), ceea ce ne-a oferit mai multă libertate de mișcare.

De când el a început să umble are propriile planurile în ceea ce privește destinațiile și locurile pe care vrea să le exploreze Deplasarea cu el e mult mai interactivă în momentul de față.

În fiecare loc vizitat am avut cel puțin un moment reușit: de la luat prânzul la fântâna muzicală de pe Margaret Island din Budapesta, la descoperirea Ljubljanei (unul din orașele care mie mi-au plăcut cel mai mult), la plimbări pe plajele de pe Coasta de Azur, la festivalul de muzică din munții Spaniei, la leneveala din Barcelona, la traseele pe care am reușit să le facem în Chamonix, la savurarea orașului Bern, la relaxarea totală și oaza de bine pe care am găsit-o la Airbnb-ul din Gottmadingen sau locurile minunate pe care le-am descoperit în acea zonă, la momentele dintre zborurile lungi spre Asia când toți eram rupți de oboseală, dar Alex se plimba printre oameni, le căuta privirile și îi făcea să zâmbească, la petrecerea de ziua lui Alexandru pe care au organizat-o prietenii din Bali (cu artificii și tot tacâmul), la scufundările din Bali, la faptul ca Alexandru a început sa umble în Bali…și aș putea să continui mult și bine.

Întâlniri interculturale – călătorii cu copii.

De ziua lui Alexandru, în Bali.

Călătorii cu copii, Cinque Terre, Italia.

Un mic exemplu mai detaliat: în Gottmadingen, care este în Germania, ne-am dat seama că suntem foarte aproape de cascada Rinului și am decis într-o zi să mergem să o vizităm. Cascada se află în Elveția, trebuia să trecem granița. Noi începuserăm să ne simțim ca acasă acolo și am plecat cu palma în fund, cum se zice, fără acte, fără nimic. Am ajuns la graniță, ne-a oprit un nene simpatic, ne-a întrebat unde mergem, i-am răspuns.

Ne-a întrebat de acte pentru noi, pentru copil, pentru cățel…noi am ridicat din umeri…având doar buletinele noastre. A mers să discute cu un coleg, ne-a rugat să deschidem portbagajul. Noi deja ne făceam diverse filme. Apoi ne-a zâmbit și ne-a lăsat să trecem. Nici până azi nu ne vine să credem.

Călătorii cu copii – pe lângă Rin.

Iar când am zburat spre Bali, cred că în aeroportul din Luxembourg, s-a așezat lângă noi o mămică cu un băiețel de vârstă apropiată de-a lui Alexandru (părea un pic mai mare, dar nu cu mult). Copilul plângea tare și era de neconsolat.

Alexandru a lăsat mâncarea, se uita doar la băiețel și îi căuta privirea. Când s-au intersectat, a început să îi zâmbească și să se tragă spre el, cumva încerca să îl ajute pe copilul supărat să se liniștească. Ceea ce s-a și întâmplat, în scurt timp. S-a oprit din plâns și a zâmbit înapoi – tot un moment reușit, aș spune.

5. Când vine vorba de călătorii cu copii, știm cu toții că lucrurile nu sunt doar lapte și miere. Care au fost dificultatile din calatoria voastră?

La întoarcerea din Bali, Alex a cules un rotavirus dintr-un aeroport. Începuse să umble și a mișunat prin toate locurile, degeaba l-am tot șters și spălat pe mâini. Așadar, după ce timp de 3 luni nu am avut nici o problemă de sănătate, când ne-am întors în Cluj am stat o săptămână în spital ca să scăpăm de problemele de burtică (și el, și eu). Acum fac haz de necaz, dar nu a fost distractiv deloc.

Alt moment dificil a fost când vulcanul Agung din Bali a hotărât să se înfoaie cât timp am fost noi pe insulă și am trecut prin două evacuări nocturne, prima din Tulamben în Amed, a doua din Amed în Denpasar. Nu a fost nimic periculos și nici nu am scurtat șederea în Bali, dar puteam să ne lipsim de evacuări.

Călătorii cu copii – Bali.

Dificile au fost primele zile de după plecare, atât în turul prin Europa, cât și în Bali. Pentru mine a fost mai greu până când m-am obișnuit, adaptat și convins că Alexandru e bine, iar dacă mă relaxez eu, e chiar și mai bine. Și zborurilelungi spre și dinspre Asia…am crezut că nu se mai termină.

Înainte de toată călătoria noastră lungă, am mai avut o vacanță în Cipru, unde Alexandru a făcut o reacție urâtă pe piele de la soare, cu toate cremele de protecție, pălăriile și feritul de soare la orele de vârf. M-am speriat la început și a fost un pic de panică, dar ne-am calmat relativ rapid. A trecut alergia asta cam după 2-3 săptămâni, eram deja porniți în turul prin Europa, dar nu i-a mai revenit de atunci. “Tratamentul” aplicat a fost o cremă de bebe din unt de shea, deci hidratare, în primul rând, extern și intern.

Ideea este că vacanța asta în Cipru a fost un fel de preview, să vedem ce se poate întâmpla pe drum, departe de casă. Ne-am făcut o idee și despre cum ar fi mai bine să ne învârtim în jurul programului de somn și masă al copilului, ca să ne putem bucura cu toții de călătorie. Și ne-am făcut așteptări realiste de la ce am putea apuca să vedem și să vizităm pe parcursul călătoriilor.

Budapesta – călătorii cu copii.

Chamonix, Franța – călătorii cu copii

6. Cum consideri ca au contribuit calatoriile la dezvoltarea copilului?

Din punctul nostru de vedere, tot ceea ce a fost nou pentru Alexandru, situațiile, locurile și oamenii, au contribuit în cel mai bun mod la dezvoltarea lui armonioasă, naturală, i-au sporit curiozitatea și dorința de a explora, a atinge, a mirosi, a vedea, a simți. Călătoria te pune în atâtea contexte diferite de ceea ce ai avea parte acasă, într-un loc stabil. Și, inevitabil, te solicită să reacționezi și să găsești o soluție. Iar copilul s-a descurcat minunat în toate momentele. Cu toată modestia, suntem extrem de mândri să îi fim părinți.

Bali – călătorii cu copii.

7. Ce lecții are o familie de învățat din călătoriile cu copii?

Din perspectiva mea, călătoriile sunt unul dintre cei mai buni învățători, experiențele din călătorii intră la categoria școala vieții. Chiar dacă nu a fost ceva nou, ne-am reamintit că cel mai important e să comunicăm între noi, mereu, și să avem încredere în noi înșine și unul în altul, mereu.

Lecția cea mai importantă (deși, în mare, și pe asta o știam/simțeam) a fost să avem încredere în Alexandru, mereu. Și în instinctele noastre în ceea ce îl privește pe Alexandru, căci el ne comunică tot timpul ce simte, sau dacă ceva nu e în regulă. Consider că am crescut mult împreună pe durata călătoriilor noastre, care ne-au unit mai mult și ne-au dat încredere în noi, că împreună putem trece peste orice.

Călătorii cu copii – Bali

8. Unde ați mâncat cea mai buna mâncare în călătoriile voastre?

Înghețată în Bologna și cheesecake în Chamonix, la poalele ghețarului :). Dar, la drept vorbind, nu am prea mâncat la restaurante, prin Europa ne-am ales mereu cazări prin Airbnb și am gătit noi. Am ales să gătim noi pentru Alexandru, ca să putem controla diversificarea dietei și modul în care a fost preparată hrana.

Cineva poftește la înghețată.

9. Care sunt obiectele cele mai importante pe care le luați la voi în timpul călătoriilor?

• Sistem ergonomic de purtare bebe;
• Jucării pentru mașină/avion;
• Creme și accesorii de protecție solară;
• 1-2 cearceafuri spălate cu detergentul nostru de bebe;
• Detergent de bebe;
• Detergentul nostru de vase (și eu am pielea sensibilă);
• Oale și alte instrumente de gătit, pentru că nu toate cazările sunt echipate corespunzător la acest capitol;
• O mini-farmacie, just in case (ceva pentru febră, ceva pentru tuse, ceva pentru burtică, pansamente, rivanol etc).

Chamonix – călătorii cu copii.

10. Ce călătorii plănuiți în viitor și cum le veți finanța?

După întoarcerea din Bali, am rămas câteva săptămâni în România (la Cluj și la Alba), apoi ne-am mutat în Barcelona. Ăsta era planul, să călătorim toată vara iar apoi să ne relocăm. Așadar, vom încerca să vedem cât mai mult din Spania și Portugalia. Ne dorim să ajungem și în tările din nordul Europei, pe unde nu am fost încă (Norvegia, Suedia, Finlanda). Cum le vom finanța? Păi încercăm să punem cât mai mulți bănuți de-o parte, în principiu banii de concediu de maternitate au mers la șosetă, ca să zic așa, și încercăm să ne folosim doar de salariul lui Ionuț.

Bern.

Chamonix – călătorii cu copii.

11. Recomandări și sfaturi pentru părinții care vor să călătorească?

Cel mai important sfat la care pot să mă gândesc este să nu vă fie frică de călătoritul cu bebe sau cu copii mici și să aveți încredere în voi înșivă și în copilul/copiii voștri! Puteți să începeți cu călătorii pe distanțe scurte, ca să testați terenul, dar luați-vă inima în dinți și începeți. E un sentiment aparte să observi cum, la finalul călătoriei, ai un copil mai fericit, mai încrezător în sine și în puterile sale, mai curios și mai entuziasmat de mediul înconjurător.

Asemenea altor părinți care călătoresc mai mult cu copiii, recomand o planificare cât mai bună înainte de plecare. Informați-vă, citiți experiențele altor călători în zona unde vreți să mergeți, încercați să preveniți posibile probleme ce ar putea să apară sau măcar să vă asigurați că sunteți pregătiți, în caz că ar apărea.

Bali – călătorii cu copii.

În plus, părerea mea e că ar fi de preferat să alegeți locuri de cazare unde să vă puteți simți în largul vostru, fără a vă crea un stres în plus din cauză că e prea gălăgie, sunt mirosuri neplăcute sau zona e nesigură pentru copil etc. Prioritizați și decideți voi, pentru familia vostră, ce e mai important pentru a vă face călătoria cât mai plăcută (poate veți hotarî să alocați mai mulți bani în direcția hranei sănătoase și mai puțini în direcția suvenirurilor, sau în direcția mai multor intrări în diverse parcuri/muzee/grădini șamd).

Pe Ruxandra, Ioan și Alexandru îi puteți urmări pe pagina lor de Facebook, de care urmează să se ocupe mai intens în viitor. În spiritul sfaturilor oferite de Ruxandra, puteți arunca un ochi și pe acest articol, în care vă oferim ponturile noastre pentru organizarea unor călătorii cu copii cât mai reușite.

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, metode inovatoare de educație, spații de joacă, antropologie și explorare urbană.  Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

The post Călătorii cu copii – 3 luni prin Europa și Asia cu un bebe de 9 luni appeared first on Kinder Trips.

Acest vis al copilăriei a devenit o promisiune la venirea Mayei pe lume și un plan pentru care Cezarina s-a dedicat carierei de director de marketing în turism, timp de 4 ani.

Absolventă a Facultății de Limbi Străine a Universității București, secția Arabă-Engleză, Cezarina a petrecut mai bine de 11 ani în lumea arabă, mai întâi ca bursieră la Damasc și apoi ca marketer în turism în Egipt și Maroc.

Când Maya avea numai 2 ani și jumătate, a acceptat ultimul său proiect în Maroc din două motive: pe de o parte să asigure bugetul necesar acestei călătorii, iar pe de alta parte să-i ofere Mayei șansa de a se adapta și integra unui mediu cosmopolit atât de diferit de cel de acasă.

Zis și făcut. În octombrie 2016, când bugetul fusese atins iar Maya împlinise 6 ani, nimic nu le mai impiedica să pornească în aventura vieții lor, nici măcar gurile rele care credeau că totul nu va fi decât o risipă de bani și energie.

Cezarina și-a ținut promisiunea fără să ezite, și i-a oferit Mayei o experiență la care mulți copii doar visează.

Între timp, fetele au revenit la București, unde Maya a început să meargă la școală.

Pentru că îmi plac părinții călători dar mai ales pentru că visez și eu adeseori la o astfel de călătorie, mi-am dorit să o cunosc pe Cezarina, așadar i-am propus să ne întâlnim, ocazie cu care i-am luat un interviu, pe care vă las să îl savurați mai jos.

Puteți parcurge alte interviuri cu părinți care călătoresc în mod frecvent cu copiii lor accesând următoarele linkuri:

CU COPILUL ÎN AMERICA LATINĂ ȘI ALTE POVEȘTI DIN CĂLĂTORII

3 LUNI PRIN EUROPA ȘI ASIA CU UN BEBE DE 9 LUNI

PĂRINȚI NOMAZI

1. Pe unde v-ați plimbat, care a fost itinerariul, cât ați stat în fiecare loc?

Am fost pe 3 continente și am încercat să mergem în sezon, astfel încât vremea să fie cu noi și să ne permită să explorăm în voie. Călătoria a început pe 1 noiembrie 2016 în Nepal și a continuat cu India, Malaezia, Vietnam.

După o scurtă escală la București în februarie 2017, unde am venit special ca să participăm la proteste, am plecat în America de Sud, unde am hoinărit prin Argentina, Chile, Bolivia și Peru.

A urmat Africa, cu Etiopia și Tanzania. Am stat între 3 săptămâni și o lună în fiecare țară. Suficient cât să ne impregnăm de cultura și gastronomia locală.

Bugetul a fost de aproximativ 3300 Euro/lună, în condiții confortabile, aș zice.

Ideea de călătorie în jurul lumii este un vis de-al meu pe care l-am proiectat pe Maya. Pur și simplu, am vrut să îi dau o baie de diversitate umană înainte să intre la școală. Am vrut să îi deschid mintea și spiritul, să fie un impact educațional foarte mare.

Pe de altă parte, am vrut să recuperăm tot timpul pe care nu l-am petrecut împreună: am fost foarte prinsă în activitățile mele profesionale și nu i-am acordat Mayei suficient timp.

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Dallol, depresiunea Afar, Etiopia

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Muntele Fitz Roy, Patagonia, Argentina

2. Cum ați stat la capitolul sănătate? Ce măsuri de precauție v-ați luat?

Sănătatea m-a preocupat și pe mine foarte mult. Am încercat să previn anumite maladii prin vaccinări sau medicație. Judecând retrospectiv, aș face lucrurile altfel.

Ne-am vaccinat împotriva hepatitei A (Maya), hepatita B (eu), febra galbenă, febra tifoidă, antirabic. Am luat Malarone în sudul Etiopiei și în Tanzania. Cel mai tare regret medicamentul Malarone, care nu a fost deloc necesar, riscul fiind minim.

Ne-am făcut asigurare de călătorie la True Traveller. Din fericire, nu am avut nevoie de ea. Maya a fost perfect sănătoasa pe tot parcursul călătoriei. Zero reacții adverse. Asta a fost o fericire.

Eu am avut o ușoară enterocolită în Lima după o cheviche suspectă (fel de mâncare bazat pe pește crud). Nimic grav.

În timpul călătoriei am mâncat atât pe stradă cât și în restaurante, urmându-mi instinctul. Am avut grijă să bem numai apă îmbuteliată și să ne spălăm mâinile frecvent.

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Tribul Mursi in Valea Omo, Etiopia

3. Care este cea mai frumoasă amintire cu care ați rămas din această călătorie?

Of, mi se pare nedrept să aleg o amintire în defavoarea alteia. Nu avem decât amintiri minunate. Cert este că cele mai frumoase amintiri sunt legate mai mult de oameni decât de locuri.

Ne-am facut prieteni pe viață în toate colțurile lumii și recunosc că Maya a avut un rol important aici, fiind un copil foarte deschis care emană energie pozitiva oriunde și oricând. Nu s-a dat în lături de la nici o provocare oricât de mare sau disproportionată cu vârsta ei era, atragând astfel simpatia tuturor celor din jur.

În același timp putea să fie și foarte posesivă. Uneori exista un fel de competiție mamă-fiică la socializare. Atunci când ne înrolam la o excursie în grup, viza cuplul din grup care avea o simpatie deosebită pentru copii și îmi zicea: ”mami, ei sunt prietenii mei, te rog să nu vorbești cu ei!”. Voia cumva să fie doar prada ei de socializare. Cred ca erau sursa ei de alintare, răsfăț.

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Femeie Mursi, Valea Omo, Etiopia

Călătorie cu copilul în jurul lumii – In drum spre Vulcanul Erta Ale, Etiopia

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Hoi an, Vietnam

4. Cu toții știm că nu este ușor să organizezi călătorii cu copii care să mai iasă și perfecte. Care au fost cele mai dificile momente din călătoria voastră?

În afara perioadei de adaptare la “mamă cu normă întreagă”, după câțiva ani în care petrecusem foarte puțin timp cu Maya (1-2 ore înainte de culcare), totul a mers șnur. Maya s-a adaptat la orice condiții fără să crâcnească.

În concluzie, eu am fost cea care a avut câteva săptămâni dificile la început, când simțeam că luasem o supradoză de Maya și că îmi crăpa capul :). Dar apoi m-am reglat și totul a mers bine.

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Parcul National Phong Nha-Kẻ Bàn, Vietnam

5. Unde ați mâncat cea mai bună mâncare?

Ne-am întoarce oricând în Vietnam pentru un Pho Bo, Banh Cuon, Che Troi Nuoc. Vietnam a fost raiul pentru două intolerante la gluten

6. Care a fost țara preferată a Mayei și ce i-a plăcut ei cel mai mult în călătorii?

Ea zice mereu că Nepalul, dar nu știu dacă nu cumva a devenit un automatism. Maya parcă este născută în natură, într-o haită de lupi. Nu degeaba o numesc Mowgli când o vad cățărându-se ca o maimuță prin copaci.

Este cea mai fericită dacă e înconjurată de animale, insecte și alte vietăți. Uite așa, din capră-n reptilă și din tarantulă în macaw, mergea câte 20 de km pe zi fără probleme.

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Plaja Nungwi, Zanzibar

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Rezervatia naturala El Cani, Pucon, Chile

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Ghorepani, Nepal

7. Cum a evoluat Maya, ce lucruri noi a învățat, ce impact general a avut această călătorie asupra ei?

E greu de apreciat, Maya fiind dintotdeauna o fire foarte deschisă și pozitivă. Cert este că această călătorie i-a deschis apetitul pentru cunoaștere.

Acum privește cu mare interes documentare pe diverse canale de specialitate și retrăiește momente din călătoria noastră.

Cea mai mare temere a mea era că acest periplu accelerat o va lecui de călătorii pe viitor. Tare m-am bucurat când după vreo lună de la revenirea în țară îmi spunea: ”mami, când mai facem și noi o călătorie așa… mai lungă?”.

Deși am ales destinații cu un standard de viață mai precar pentru a o scoate din zona de comfort și a o confrunta cu realitatea nefiltrată, Maya a apreciat fiecare experiență și a trait-o în mod natural și necondiționat.

A învățat foarte multe despre natură, oameni și diversitatea lor. A înțeles cât de limitate sunt resursele naturale și cu câte sacrificii se obțin unele lucruri pe care noi le considerăm din oficiu.

În acest sens, cred ca Etiopia a fost destinația care ne-a impresionat cel mai mult.

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Depresiunea Danakil, Etiopia

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Femei Daasanach, Etiopia

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Muntii Semien, Etiopia

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Lacul Toticaca, Copacabana, Bolivia

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Insula Martillo, Ushuaia, Argentina

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Depresiunea Dallol, Etiopia

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Vulcanul Erta Ale, Etiopia

8. Au existat situații în care v-a fost frică de ceva?

N-am întâmpinat astfel de situații. Nimic și nimeni nu ne-a dat motive de îndoială, și nu cred că a fost o chestiune de noroc. Pur și simplu trăim într-o lume mult mai sigură decât suntem lăsați să credem.

9. Tips and tricks pentru parintii care vor să plece într-o călătorie cu copilul în jurul lumii.

Recomand cu căldură aceste experiențe, aceste imersiuni culturale care deschid mintea și sufletul. Impactul este inimaginabil și reprezintă un pas către o lume mai bună și mai tolerantă.

Îmi place să îl numesc ‘my butterfly effect” și să cred că prin el Maya și generația ei vor produce prin gândirea și simțirea lor schimbarea pe care ne-o dorim cu toții.

Pe 9 iunie, Cezarina și Maya vor relua șirul călătoriilor timp de 3 luni, atât cât le permite vacanța de vară. Așadar, le puteți urmări pe www.facebook.com/mayainwanderland. Prima oprire: Iordania.

Totodată, puteți afla detalii despre afacerea în domeniul turismului pe care a lansat-o Cezarina, Boots and Roses.

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Cusco, Peru

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Desertul de sare Uyuni, Bolivia

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Copacabana, Bolivia

Călătorie cu copilul în jurul lumii -Desertul Thar, India

Călătorie cu copilul în jurul lumii – La Paz, Bolivia

Călătorie cu copilul în jurul lumii – Glaciarul Perito Moreno, Argentina

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, educație, explorare urbană, comunități și stiluri alternative de viață.

Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. 

Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

Citește și:

The post Călătorie cu copilul în jurul lumii – Maya in Wanderland appeared first on Kinder Trips.