Urmăriți-ne pe Instagram și pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole.

La fel ca pentru mulți oameni, ultimul an a fost plin de provocări și pentru noi, pe diverse planuri.

Planuri înainte de pandemie

Partea bună este că toată nebunia ne-a prins cumva pe picior bun: eram deja mutați din București într-un mic orășel înconjurat de natură, cu job-uri exclusiv digitale și remote, pe care le-am construit pas cu pas înainte de mutare, timp de câțiva ani (nu a fost un proces care s-a întâmplat peste noapte).

La capitolul ”educația copilului” ne-am împotmolit puțin, dar am găsit din mers soluții.

Plănuiam să călătorim și să muncim în paralel, pentru perioade mai lungi de timp, folosind ”travelschooling” ca formă de educație pentru fetița noastră care la momentul mutării avea 5 ani.

Prin ”travelschooling” noi înțelegem chestii de genul: vizite la muzee, explorări urbane, drumeții și sporturi în natură, exersare de limbi străine, interacțiuni interculturale, locuit în comunități alternative, învățat elemente de geografie, istorie, geologie, biologie direct la fața locului etc.

Aici studiam cum arată fundul oceanului după maree și purtam discuții despre flux / reflux și influența lunii asupra apelor

Nu a fost să fie, pentru că pandemia ne-a dat planurile peste cap și în loc de ”slow travel” am avut parte de ”slow living„, renovări ale cuibului, plus alte munci gospodărești care ne-au umplut absolut tot timpul liber și ne-au ținut locului.

În primele luni a fost frustrant, dar mai apoi am descoperit gustul traiului fără grabă și am început să apreciem cu adevărat ceea ce aveam.

Cu câteva luni înainte de lock down-ul din martie 2020, o înscrisesem pe N. la niște cursuri pentru copii (balet, pictură, pian, modelaj, teatru), pe care urma să le frecventeze atunci când stăteam pe loc și nu călătoream.

Avea 5 cursuri pe săptămână, își făcuse prieteni și socializa – aceste întâlniri erau extrem de binevenite și acoperau la fix nevoia de socializare.

Am rămas și fără ele. S-au suspendat o dată cu lock down-ul și așa se mențin până în ziua de azi.

Cu tot haosul închiderii și deschiderii unităților de învățământ, nici măcar nu am mai luat în calcul ideea de grădiniță. Și oricum eram deja antrenați să jonglăm cu munca și crescutul copilului acasă.

Cum ne-am descurcat cu partea de educație

Natura

Am stat mult în aer liber și am folosit natura ca sală de clasă. Am practicat învățarea în natură. Ne-am documentat mult pentru a reuși să îi oferim acest lucru copilului nostru (și încă o facem).

Am urmat niște cursuri online, am citit, am studiat diverse conturi de Instagram / Facebook / Pinterest axate pe filozofia pedagogică Reggio Emilia, pe Waldorf și pe Forest Schooling.

Împărtășim o parte din cunoștințele acumulate și resursele descoperite  pe blog sau în grupul de Facebook Educație în Natură și Călătorii cu Copii.

Ateliere online și cod de reducere

Am înscris-o pe Noria la câteva ateliere online. Din noiembrie participă săptămânal la un atelier online de jocuri creative, teatru, exerciții de improvizație si dezvoltare personală.

S-a atașat mult de această activitate și o simpatizează pe ”doamna” care facilitează jocurile și exercițiile.

”Doamna” fiind o actriță tânără și talentată, care știe cum să îi abordeze pe copii și cum să lucreze cu ei – o cheamă Miriam Rizea.

N. așteptând să înceapă ședința de pe Zoom la Ateliere Online

Învățare pe drum, în autorulotă

Lecție online cu vedere spre Bucegi, în autorulotă

• Pictură și desen, pe care le practică zilnic. Recent a început să fie ghidată și de o profesoară (tot online). Ca să avem un loc unde arhivăm toate creațiile ei, am decis să dăm drumul paginii de FB Anastasia’s Art Corner
• Grădinărit și cules de plante comestibile – mergem frecvent la cules în păduri sau pe dealuri, învățăm împreună elemente de biologie și botanică
• Mers pe bicicletă – nu o face chiar zilnic, deși noi așa ne-am dori
• Joacă senzorială la stația de lucru numită ”mud kitchen”, despre ale cărei beneficii educaționale am scris pe larg aici
• Povești, pe care i le citim zilnic
• Inventare de povești și creare de scenete de teatru.
• Construcții în aer liber, din materiale naturale (adăposturi, căsuțe de zâne, corturi improvizate etc) – foarte bune pentru dezvoltarea abilităților de calcul, estimare, familiarizare cu elemente de știință.

Căsuță pentru zâne și spiriduși construită de N.

Desen realizat la cursul de pictură online

Desen în acuarelă realizat de N. tot la cursul online de pictură

Concluzii finale

Și cam asta ar fi. Noi credem că este mai mult decât suficient pentru un copil de 6 ani, care încă nu merge la școală.

Totul se desfășoară sub formă de joacă, experimente, explorare liberă și procese cel mai adesea dirijate de copil.

Cel mai mult ne dorim să îi sădim iubirea pentru învățare, astfel încât să nu asocieze vreodată educația cu ceva obligatoriu, forțat, plictisitor.

Abilitatea numită ”learning to learn” ni se pare foarte importantă pe termen lung, mai ales în contextul unui viitor imprevizibil.

Explorarea constelațiilor

Noi credem că dacă te simți atras de învățare, ca proces pe care îl poți face oriunde și oricând, dacă ajungi să stăpânești cât de cât abilitatea ”learning to learn”, atunci vei putea să te adaptezi la orice fel de viitor și să dezvolți reziliență pe parcurs. Cel puțin așa sperăm

Explorarea texturilor naturale

Explorarea printurilor botanice

De asemenea, ca să nu trăim într-o mare izolare, am menținut legătura cu câțiva buni prieteni și copiii lor, alături de care ne întâlnim din când în când, pentru drumeții în natură.

Cu alți prieteni N. mai socializează uneori și online, pe video.

Își povestesc și își arată tot felul de chestii, iar pe noi ne uimește maxim modul în care copiii se adaptează, totuși, acestor medii digitale cu care noi ne-am familiarizat cam după vârsta de 18 ani.

Drumeții și mișcare în natură

Cu prietenii în natură

Ce-o urma în viitor? Dumnezeu cu mila . Nici nu ne mai facem mari planuri.

Știm că vrem să o înscriem pe Noria la școală, la clasa pregătitoare, dacă va fi posibil și dacă se termină nebunia din prezent, pentru că ne dorim să aibă parte de experiențe de grup, în realitatea (încă) palpabilă. Pe care noi le vom completa cu educație prin călătorii, educație în natură, ateliere online și activități offline.

Și ne dorim să reușim în viitor să găsim un echilibru cât mai bun între educația offline, educația online și călătorii.

Pe Kinder Trips scriem despre:

• Călătorii cu copii
• Educație în natură
• Comunități și stiluri alternative de viață

Urmăriți-ne pe Facebook, pentru a fi la curent atunci când publicăm noi articole. Avem și cont de Instagram.

Dacă vrei să ne susții, distribuie articolele noastre sau cumpără produse din micul nostru Shop anexat blogului.

Dacă vrei să rămâi în legătură cu noi și să primești articole direct în inbox, ne poți lăsa emailul mai jos:

Nu uita să te înscrii în grupul nostru privat de Facebook!

Se numește Educație în Natură și Călătorii cu Copii – aici publicăm în mod frecvent resurse despre natură și educație în aer liber.

CITEȘTE ȘI:

The post Cum ne descurcăm cu educația copilului în pandemie appeared first on Kinder Trips.

Mișcarea ”totul pe îndelete” (slow movement) a apărut în Italia, în 1986, ca reacție negativă la deschiderea unui restaurant de tip fast food.

Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună.

În urma acestor proteste și dezbateri publice, s-a dezvoltat mai întâi mișcarea ”slow food”. Apoi s-au desprins și alte mișcări sociale, în diverse domenii: educație, turism, modă, stil general de viață. Toate sub umbrela slow (pe îndelete).

Slow education – parte din paradigma mișcărilor ”slow” (pe îndelete)

Ce este slow education – principii de bază ale acestei pedagogii

Slow education are la bază o serie de principii, dintre care merită menționate următoarele:

• Învățarea este văzută ca un proces care se derulează fără grabă și fără tendința de a ”îndopa” elevii cu informații peste informații, pe care nu au timp să le internalizeze și să le digere.
• Conectarea individului cu procesul de învățare și cu informația este una care produce bucurie și este strâns legată de dezvoltarea sinelui; vorbim, în acest caz, de o învățare conștientă.
• ”Educația pe îndelete” urmărește să le dezvolte copiilor o înțelegere ecologică asupra modurilor în care funcționează mediul înconjurător, cu respect față de toate formele de viață. O serie de specialiști consideră că slow education reprezintă un concept subsumat nu doar mișcărilor ”slow”, ci și unei paradigme mai ample, numite ”alfabetism ecologic” (ecological literacy).

Învățăm să înțelegem și să cunoaștem mediul înconjurător.

• Este o pedagogie care nu poate exista în absența unor minime valori morale și etice.
• Este un demers experiențial, care are la bază participarea, învățarea practică, încurajarea creativității, a curiozității, a gândirii critice, a autonomiei și a colaborării.
• Le oferă copiilor posibilitatea să absoarbă informații în ritmul lor și conform intereselor și pasiunilor pe care aceștia le au.
• Reflecția asupra procesului de învățare, realizată chiar de cei care învață, reprezintă o dimensiune esențială a educației pe îndelete.
• Acest mod de învățare este orientat spre proces, nu spre a obține produse finale și a atinge anumite obiective.
• Stabilirea conexiunilor cu mediul local și social sunt foarte importante! Copiii sunt conștienți de mediul înconjurător mai larg în care trăiesc, învață să îl cunoască, să îl înțeleagă și de ce nu, să îl modeleze.

Pedagogii și tipuri de slow education

”Slow education” are forme diverse de manifestare. Despre pedagogia Waldorf se poate spune că include elemente de educație pe îndelete. Homeschooling poate fi considerată, prin excelență, o formă de educație pe îndelete.

”Slow education” nu a fost însă aplicat doar în sfera educației alternative. Se practică și în școli obișnuite, care doresc să încorporeze în curriculumul lor principiile slow education.

Într-o școală din București, elevii decorează pe îndelete un perete întreg. Acțiunea a avut loc în cadrul proiectului ”Dă culoare școlii tale!”, inițiat de Asociația Komunitas, pe care am condus-o între 2006 și 2016.

În același timp, există și forme mai puțin cunoscute de slow education.

Scopul campaniei ”EDUCAȚIE PE ÎNDELETE” inițiate de blogul nostru este să va familiarizeze cu câteva dintre ele.

Voi face acest lucru prin intermediul unei serii de articole care vor fi publicate pe parcursul anului 2019.

Toată seria de articole va fi centralizată aici:

SLOW EDUCATION – EDUCAȚIE PE ÎNDELETE

Am postat deja primele materiale, puteți arunca un ochi aici.

Am zis să vă arăt și o porțiune din muralul finalizat de către elevii de mai sus.

Sau bucuria pe care acest proces artistic și participativ le-a provocat-o copiilor!

Ce elemente de ”slow education” încorporăm în educația copilului nostru

Fetița mea are 4 ani, iar până în prezent am expus-o următoarelor tipuri de educație:

• Pedagogie Waldorf, ca bază aproape cotidiană.
• ”Travelschooling” – educație prin călătorii, în măsura bugetelor și a timpului disponibile.
• ”Nature based education” – explorare în aer liber și conectarea copilului cu ritmurile naturii. O folosim în mod frecvent, încă din primele zile de viață.
• Educație urbană – un tip de ”place based education” , care îi familiarizează pe copii cu mediul construit în care locuiesc și cu dinamica orașelor.

Ca idee, mă număr printre pionierii educației urbane din România, adresate copiilor și adolescenților. În curând, voi urca pe blog resurse gratuite care vă pot ajuta să practicați educația urbană alături de copii. Trebuie doar să ne urmăriți cu atenție!

Uite, vă puteți înscrie mai jos, pentru a nu rata articole și a le primi pe email:

Lucru colectiv cu machete și planșe care conțin propuneri ale copiilor legate de cum ar trebui să arate un cartier ideal. Proiect derulat în cadrul Asociației Komunitas, condusă de mine între 2006 și 2016. 

Învățăm despre insecte, pe îndelete!

Învățăm și despre plante, tot pe îndelete!

În loc de concluzie

Per ansamblu, ”slow education” este un proces care se întinde pe toată durata vieții. În urma educației pe îndelete, copiii se pot transforma în adulți care se bazează pe sine și știu cum să se bucure de ceea ce fac, fără să se oprească vreodată din a învăța!

Slow education nu reprezintă neapărat o noutate pedagogică. Mai degrabă, sunt idei vechi, redescoperite și revalorificate în contextul unei lumi grăbite, axate pe profit și obținerea de produse.

Slow education nu consideră procesul educațional ca o ”fabrică” în care sunt ”produși” viitorii actori economici ai lumii. Mai degrabă, se concentrează pe valorizarea potențialului copiilor, pe construirea rezilienței acestora, stimularea creativității și pregătirea lor pentru o lume cu viitor incert, care e posibil să evolueze în cele mai inimaginabile moduri și pentru care nu suntem, de fapt, pregătiți.

Inițiatorii și creatorii conceptului de ”slow education” sunt: Professor Maurice Holt, Mike Grenier, Joe Harrison-Greaves, Madeleine Holt. ”Slow education” a apărut, inițial, în Marea Britanie, în jurul anilor 2000.

Bucuria învățării rămâne un principiu de bază în slow education!

Sper că ți-am oferit un articol informativ și inspirațional. Mă poți sprijini printr-o distribuire, contează mult!

Te poți înscrie în grupul nostru privat de Facebook. Click aici: Copii, Călătorii, Educație Alternativă, Joacă.

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, educație alternativă, comunități și stiluri de viață.

Urmărește-ne pagina de Facebook și contul de Instagram. 

CITEȘTE ȘI:

The post Ce este slow education (educația pe îndelete) și cum îi poate ajuta pe copii? appeared first on Kinder Trips.

Nu a ținut un discurs propriu-zis, ci pur și simplu ne-a spus povești pline de înțelepciune, bazate pe experiențe autentice de viață și nu pe teorii citite în cărți. John Hunter și-a motivat alegerea astfel:

”O să vă spun povești; folosesc poveștile ca pe niște carduri de memorie – le auzi, iar apoi rămân cu tine mult timp”. De acest lucru puteți fi convinși, că multă lume prezentă în sală va rămâne cu poveștile auzite.

John Hunter, creatorul Jocului Păcii Mondiale, la București, vorbind despre învățarea experiențială.

Concepte educaționale pe care merită să le rețineți

Iată cum am sintetizat principalele informații legate de educația alternativă și învățarea experiențială pe care ni le-a oferit John Hunter:

*** În munca de pedagog, e bine să îți amintești întotdeauna că ești aici pentru a-i servi pe alții și pentru a face viața copiilor mai bună. Trebuie să procedezi cum e mai bine pentru copii, nu pentru tine! Pentru a fi capabil să acționezi astfel, este necesară o bună cunoaștere a elevilor, a nevoilor reale, pasiunilor sau dificultăților pe care le întâmpină. Una dintre ideile cheie, care a revenit în mod recurent în timpul conferinței, a fost aceasta: ”construiește un curriculum în jurul a ceea ce elevii iubesc, astfel încât ei să rămână conectați cu ceea ce iubesc!”.

John Hunter a povestit despre cum elevii săi erau pasionați de board-games și despre cum a început să își construiască demersul pedagogic în jurul acestor jocuri, ajungând în cele din urmă să pună bazele The World Peace Game. Ulterior, i-a luat 8 ore pentru a finisa designul jocului. ”Era un spațiu gol, ideea mi-a venit din nimic, doar a fost bazată pe pasiunile studenților. Așa s-a născut jocul și a continuat decenii în șir.”

Jocul a devenit faimos datorită colaborării cu un regizor independent de film, care a realizat un documentar și l-a înscris într-un festival de film din Norvegia, unde a câștigat premiul publicului. ”Eram doar un regizor fără bani și un simplu profesor de școală generală. Am fost absolut uimiți de acest premiu.”

Un fragment din film poate fi vizionat aici:

*** Pe scurt, jocul reprezintă o simulare socio-politică, în timpul căreia elevii acționează în echipe care reprezintă 4 state, cu resurse dispuse pe 4 nivele: terestru, marin, aerian și în spațiu. Prin intermediul unor scenarii, copiii încearcă să rezolve diverse crize mondiale tipice pentru vremurile în care trăim: conflicte, războaie, criza de mediu etc. Aceste scenarii stimulează colaborarea, comunicarea, negocierea și dezbaterea între participanți. Scopul jocului este să le dezvolte copiilor un set de practici de gândire (ex: peaceful thinking) și să îi determine să conștientizeze importanța unor valori cum ar fi compasiunea. De cele mai multe ori, credințele și valorile participanților se transformă într-un mod pozitiv, în urma experiențelor colective de negociere, colaborare și comunicare. Un moment esențial îl reprezintă discuțiile și momentele de reflecție de la finalul jocului.

Mai multe detalii:
http://www.worldpeacegame.org/

*** Un bun pedagog face introspecție în permanență, își analizează defectele, nu se supraestimează, caută mereu o cale să crească, să evolueze ca dascăl și să își depășească limitele.

”Mă examinez în permanență, încerc să văd cine sunt cu adevărat, mă uit în special la imperfecțiunile mele, la defectele care poate îl opresc pe un copil din a învăța. Le las spațiu copiilor pentru a descoperi dincolo de învățăturile mele. Noi, oamenii, ne vedem ca fiind buni la tot, în general. Dar eu prefer să fac instrospecție zilnic.”

Slide din timpul prezentării lui Richard Joannides, la conferința susținută de John Hunter la București.

*** Învățarea reală este cea experiențială, în sensul că elevii au nevoie de spațiu de experiment, unul în care să testeze dar și să eșueze în siguranță. Lecțiile cu impactul cel mai mare sunt cele învățate pe bază de experiență, pe durata cărora copiii ajung să capete și să își consolideze încrederea în ei înșiși. Stimularea gândirii comprehensive, învățarea colectivă dar și răstimpul acordat reflectării pe marginea acțiunilor derulate reprezintă chei prin care îi poți atrage pe copii în mod real în aventura educației experiențiale.

”Copiii sunt bombardați cu informație din toate părțile, există o sumedenie de industrii uriașe a căror misiune este să facă tot posibilul să anihileze orice moment de trezire. Tinerii au impresia că trebuie să fie mereu conectați la informație și rețele sociale. Nu au momente în care să reflecteze, să găsească înțeles și sens în ceea ce fac, pentru că trebuie să își mențină viața socială activă”.

Povestea personală a lui John Hunter în raport cu această teorie este legată de faptul că a devenit profesor mai degrabă din întâmplare, după ce renunțase la liceu. S-a întors acolo la presiunea mamei sale și pentru a-i face pe plac, resimțind ulterior lipsa de sens și demotivarea din plin, până când a luat contact cu un program educațional experimental care avea loc în liceu și care a reprezentat începutul schimbării pentru John Hunter.

Imagine din filmul documentar despre Jocul Păcii Mondiale, în cadrul conferinței susținute de John Hunter la București.

*** Co-creare și împuternicire

Un talent esențial pe care îl are un dascăl bun este să implice elevii în procesul de învățare fără ca aceștia să realizeze că învață! Elementul cheie pe care se bazează acest demers (aparent simplu) este o altfel de raportare la ceea ce înseamnă ”putere”. Profesorul renunță la a fi autoritatea supremă în procesul de învățare și, în schimb, împarte puterea și co-creează lecția alături de elevii săi.

”Dintr-o astfel de înțelepciune colectivă s-a născut și World Peace Game. Acest joc reprezintă încercarea mea de a face ceea ce orice profesor ar trebui să facă: să creeze un curriculum care este bun pentru copii.”

”Le-am spus elevilor mei: vom împărți puterea aici, o să fiți și voi co-profesori. S-au uitat lung la mine: pe bune? Dar tu ești profesorul aici, tu trebuie să ne spui nouă ce avem de făcut. Le-am spus din nou că vom co-dezvolta un curriculum și vom realiza împreună designul acestuia. Până când au înțeles: omul acesta chiar ne lasă controlul asupra noastră înșine!”.

Afirmațiile de mai sus au fost momentul meu preferat din toată conferința. Ei și aici mi-a picat mie o fisă personală, care stătea demult să pice, cumva. Am realizat că toți cei 10 ani de muncă ONG și programe educaționale pentru copii & adolescenți pe care le-am conceput și le-am coordonat au fost bazate pe concepte precum design thinking, împuternicire și co-creare, fără să fi auzit prea multe despre acești termeni sau să fi luat contact cu astfel de pedagogii. De fapt, destul de recent am aflat despre ”design thinking”, spre exemplu.

Nu vreau să forțez comparația, dar conferința aceasta chiar a fost eye-opening pentru mine și m-a făcut să realizez mai bine tot ceea ce am făcut timp de 10 ani la rând. Exemplu aici sau aici. Am înțeles mult mai bine feedbackul primit adeseori de la beneficiari, cum că în proiectele noastre (educaționale) nu se simțeau ca la o lecție, dar rămâneau totuși cu perspective și informații noi.

Oricine este familiarizat cu mediul ONG știe că aici proiectele vin ca niște avalanșe, unul după altul, că lucrezi la foc continuu, ești în același timp inovator și administrator, fără să ai timp să reflectezi asupra a ceea ce faci sau să îți teoretizezi demersurile în vreun fel. De când am luat o pauză de la nebunia aceasta, în 2016, pot și eu în sfârșit să analizez cu capul limpede munca din urmă și ceea ce făceam, de fapt.

Am avut o scurtă discuție cu John Hunter, în care l-am întrebat cum se poziționează acest joc vizavi de paradigma neoliberală în care trăim și care reprezintă, practic, sursa principală de alimentare a tuturor problemelor lumii, inclusiv cele pe care jocul își propune să le rezolve. Nu voi intra în detalii aici, a fost o curiozitate personală. M-a întrebat și i-am povestit cum timp de 10 ani am lucrat în proiecte care au combinat antropologia cu educația informală. ”Și ce o să faci mai departe?”.

Aici nu am mai știut ce să zic, pentru că după atâția ani am și eu răgazul să stau pe margine pentru a reflecta asupra tuturor experiențelor și informațiilor acumulate. Ce o să fac cu ele mai departe sau dacă o să fac ceva rămân încă necunoscute în ecuație.

Un lucru este însă cert iar poveștile lui John Hunter m-au ajutat să îl internalizez de-a binelea: nu doar copiii au nevoie de momente de reflecție și analizare a ceea ce fac, ci și adulții, indiferent de domeniul de lucru în care activează. În plus, este întotdeauna bine să avem grijă la relațiile de putere și să învățăm să o împărțim, în orice context. Din acest punct de vedere, pedagogia lui John Hunter și filosofia conturată în jurul ei reprezintă abordări folositoare oricărui adult conștient.

Voi ce credeți, are dreptate John Hunter? M-aș bucura să discutăm în comentarii la articol.

Mulțumiri Parenting PR pentru posibilitatea de a participa în mod gratuit la conferință!

Pe vremea când derulam proiecte de educație nonformală în cadrul Asociației Komunitas.

Din timpul conferinței susținute de John Hunter, creatorul Jocului Păcii Mondiale, la București.

Slide din timpul prezentării lui Richard Joannides, la conferința susținută de John Hunter la București.

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, metode inovatoare de educație, spații de joacă, antropologie și explorare urbană.  Te invităm să ne urmărești pagina de Facebook și contul de Instagram. Dacă vrei să primești pe email articole și resurse de la noi, ne poți lăsa emailul mai jos:

The post La povești cu John Hunter, creatorul jocului Păcii Mondiale appeared first on Kinder Trips.

Eu mă gândesc la Ludotech, un spațiu de joacă și centru educațional din sectorul 1, București, despre care o să vă povestesc în acest articol.

Educație prin joc – Ludotech conduce detașat 

Ludotech este un start up educațional pentru părinți și copii, gestionat de Elena Gorun. Multă lume o cunoaște mai ales în calitate de președintă a Asociației ”Work at Home Moms”.

Inițiativa este una privată iar accesul se plătește. Mi-ar fi plăcut să pot promova și o ludotecă publică, unde accesul este gratuit.

Din păcate, în momentul de față nu mai există nici o ludotecă publică în orașul București. A funcționat una pe parcursul anului 2016, în incinta Bibliotecii Naționale, și s-a închis.

Le ”mulțumim” mult, pe această cale, tuturor celor responsabili de închiderea spațiului și mai ales Primăriei Municipiului București care nu consideră necesar să înființeze ludoteci și centre comunitare pentru părinți într-un oraș cu aproape 3 milioane de locuitori (statistici neoficiale).

Educație prin joc – ce atracții conține camera pentru grupa de vârstă 6+

Găsești instalații cu circuite electrice. Au grad scăzut de dificultate în ceea ce privește asamblarea.

Aceste circuite permit realizarea unei serii de experimente (circuite de lumini, radio etc) care îi vor ține captivați nu atât pe copii, cât mai ales pe părinții lor :)).

Educație prin joc – un mini-circuit la Ludotech.  

Educație prin joc – Noria explorează cutiile cu circuite de la Ludotech (deocamdată) :)).  

Educație prin joc – ladă de nisip cu realitate augumentată

O instalație cu nisip animat prin video mapping, considerată a fi principala atracție a locului. Este așa numita ladă de nisip cu realitate augumentată, care are la bază principii de topografie și hidrologie.

Autorii acestei instalații ingenioase sunt persoane din familia Elenei, coordonatoarea centrului. Pe nisipul din ladă un retroproiector proiectează forme de relief, utilizând mici elemente de realitate augmentată.

În momentul în care te joci cu nisipul și modifici structura acestuia, se vor transforma și formele de relief proiectate.

Totodată, se creează efectul de apă curgătoare atunci când mâinile ating nisipul. Astfel, copiii (dar și părinții) își pot crea propriile peisaje și le pot transforma după bunul plac.

Unii dintre noi au pătruns în lada cu realitate augmentată :)).   Spații de joacă în București sector 4 – Ludotech.

Educație prin joc – traseul cu roboței

Aceștia se deplasează pe baza vibrațiilor produse de un anume mecanism într-un soi de labirint, pe care copiii îl pot manevra în fel și chip. Iată un video de prezentare preluat de la Ludotech:

https://www.facebook.com/Ludotech.ro/videos/1896735883928089/

Jocul interactiv Kinoptik

Este un fel de puzzle cu iluzii optice încorporate, prin intermediul căruia te poți juca de-a proiectarea și construirea unui oraș.

Pe mine, unul dintre pionierii educației urbane pentru copii și adolescenți din România, m-a captivat mult acest joc și mi l-am dorit imediat la mine acasă, ca să mă pot juca după pofta inimii.

Educație prin joc – Ludotech.

Educație prin joc – Kinoptik City in actiune – Ludotech.

Probabil că nu sunt singurul adult care ar fi plecat acasă cu o parte din jocuri!

Elena a confirmat că toate aceste instalații îi atrag și pe părinți.

Îmi povestea că se tot întâmplă ca un părinte să se cufunde adânc, spre exemplu în rezolvarea unui circuit electric, și să îl prindă mult mai tare decât pe copil.

De unde se poate deduce că vechea zicală, cum că avem nevoie de joc la orice vârstă, rămâne una cât se poate de adevărată.

Că doar suntem niște homo ludens la bază. Prin joacă sau experimentare ludică s-au realizat marile descoperiri ale omenirii!

Educație prin joc – camera pentru grupa de vârstă 1-5 ani

Aici găsești jocul cu robotul Cubetto, despre care am aflat că este aprobat de sistemul de învățământ Montessori.

Jocul combină principiile acestui tip de pedagogie cu cele ale programării pe computer. Jocul este compus dintr-o hartă (o pânză cu trasee), un roboțel din lemn și o tabletă cu 4 tipuri de forme, pe care copiii le pot programa astfel încât robotul să umble de colo colo.

Fiecărei forme îi corespunde o culoare, iar fiecărei culori un anumit rol. Designerii acestui joc au obținut finanțare pentru produsul lor prin intermediul unei campanii pe Kicktstarter, ceea ce dovedește interesul crescut al publicului pentru educația prin joc. Detalii aici.

Autorii jocului consideră gândirea computațională ca fiind una de bază pentru viitor.

O descriu, pe scurt, ca un proces în cadrul căruia ”spargi” o sarcină într-o serie mai mică de secvențe logice și pași care îți permit să atingi un obiectiv.

Gândirea computațională ar fi ceva ce face parte în mod curent din viața noastră, mai ales atunci când avem de rezolvat diverse probleme și sarcini.

Jocul Cubetto ar reprezenta o mică mostră de gândire computațională în acțiune, pe care copiii și-o pot activa programând roboțelul Cubetto să execute tot felul de sarcini.

Educație prin joc: adulți cufundați în descifrarea lui Cubetto, la Ludotech :).

Jocul Quadrilla

Este un alt joc interesant pe care nu am apucat să îl observ îndeajuns și să înțeleg cum funcționează, deoarece eram la fața locului și cu fetița mea, fiindu-mi destul de greu să ma concentrez și să iau notițe.

Nu-i nimic, am un motiv bun să revin acolo! Până una alta, iată un videoclip cu acest joc, ca să vă faceți o idee mai clară:

https://www.facebook.com/Ludotech.ro/videos/1888934794708198/

Alte jocuri și obiecte

O mică bibliotecă

Aici am putut scana cu privirea multe titluri de cărți bune de povești, la care se adaugă o colecție de reviste Fabulafia și Ghidul Pozneț.

Educație prin joc – Ludotech.

Jocul Magna Tiles

Este un joc magnetic cu figuri geometrice 3 D. A captivat-o destul de mult pe fetița mea, și pe mine, în egală măsură. Tot încercam să îmi construiesc o căsuță pe care Noria mi-o dărâma cu o deosebită plăcere. Până la urmă am reușit!

Educație prin joc – Ludotech.

O numărătoare

Este realizată de producătorul român Pojga. Puteți arunca o privire pe pagina lor de Facebook, au chestii mișto.

Coloana Infinitului

Este realizată de Minitremu, un grup de artiști din Târgu Mureș, care organizează în mod regulat diverse programe de educație culturală pentru copii.

Iată și pagina lor de Facebook.

Cuburi

Sunt interesante și frumos colorate. Poți să asamblezi din ele tot felul de animalele fantastice. Mi-au plăcut mult!

Educație prin joc – Ludotech.

Jocul Trip

Este realizat de niște designeri din Suceava. Aici găsiți pagina lor de Facebook: Bio Mobilă și Bio Jucării

Jocul Trip la Ludotech.

Alte activități creative pentru copii care au loc la Ludotech

În mod regulat au loc ateliere educative și creative, cum ar fi:

• construit roboței noi din piese vechi
• manufacturat sisteme solare împâslite
• teatru de umbre
• proiecții de filme premiate la festivalurile de filme pentru copii
• experimente muzicale
• playdates

Aceste ateliere se plătesc. Șederea la Ludotech intră în prețul atelierului, iar dacă după încheierea acestuia mai doriți să rămâneți în spațiu, orele suplimentare se plătesc.

Detalii despre ateliere (prețuri, date, ore etc) se pot găsi pe pagina de Facebook a inițiativei Ludotech, unde acestea sunt anunțate în mod regulat.

Educatie prin joc – Ludotech

Ce trebuie să rețineți despre Ludotech:

1. Copiii nu se vor plictisi!

Este clar că spațiul a fost amenajat cu grijă și bine gândit, în cadrul unui proces de research care a durat câteva luni bune.

Acest lucru se vede în calitatea jocurilor și jucăriilor puse la dispoziția publicului.

Vă asigur că o singură vizită nu este suficientă ca să apucați să treceți pe îndelete prin tot ceea ce locul are de oferit. Este un loc de joacă potrivit și pentru copiii mici.

2. Procesul de cercetare continuă

Cei de la ludotecă observă zilnic modalitățile prin care copiii interacționează cu jocurile și jucăriile expuse, lucrurile care funcționează sau care captează atenția, dar și cele care necesită îmbunătățiri.

3. Coordonatorii spațiului au în plan să contacteze diverși producător din afara țării și să aducă instalații noi

Unele dintre ele mi s-au părut fabuloase. Spre exemplu aceasta:

4. Regimul locului este mai degrabă de muzeu interactiv și nu de spațiu tip baby drop off

Supraveghetorii prezenți nu sunt acolo pentru a îngriji copiii în timp ce părinții se relaxează, ci pentru a acorda ajutor în ceea ce privește utilizarea obiectelor expuse sau înțelegerea regulilor de joc.

Și desigur, pentru a se juca. Interacțiunea prin joacă părinte-copil este încurajată! Aș spune necesară – asta ca să știți cu ce fel de așteptări să mergeți acolo.

5. Se propun alte modalități de joacă, bazate pe jocuri educative

Ar fi bine să le explicați dinainte copiilor, să știe cât de cât la ce să se aștepte și să nu își imagineze că vor găsi la fața locului jucării răsunătoare și mișcătoare din plastic chinezesc.

Listă cu producătorii români de jucării prezenți la Ludotech

M-am gândit că poate veți fi în căutarea unor cadouri, cărți sau a unor jucării deosebite, cândva. În acest caz, lista de mai jos ar putea să vă fie de folos. I-am mai tot menționat în articol, dar iată-i pe toți adunați la un loc:

• Minitremu (Coloana Infinitului)
• Biomobila și Biojucării (jocul Trip)
• Hippocreativ (carduri educative)
• Pojga (jucării din lemn și textile)
• Metal Creativ
• Cosânzeana
• DDDecor
• Olivia Wood Toys

De menționat ar fi faptul că Ludotech comercializează aceste produse, în magazinul propriu, la prețuri de producător!

Adresă și prețuri Ludotech

Adresă: strada Intrarea Școala Herăstrău nr. 1C corp B sector 1
Programul este de marți până duminică, între 12:30 – 19:00, Sâmbăta – Duminica: 10:00-19:00.

Cel mai bine este să sunați înainte de a merge acolo, pentru a verifica dacă spațiul este disponibil (se derulează, adeseori, ateliere, play dates etc).

Sperăm că ți-a plăcut acest articol. Ne poți sprijini printr-o distribuire!

Pe Kinder Trips scriem despre călătorii cu copii, educație alternativă și stiluri de viață.

Urmărește-ne pagina de Facebook și contul de Instagram. 

Te invităm să te înscrii mai jos, dacă vrei să primești pe email:

• articole de la noi
• recomandări pe care nu le publicăm pe blog
• coduri de discount la cazări
• materiale educaționale printabile
• resurse utile călătorilor

CITEȘTE ȘI:

The post Educație prin joc la Ludotech, un spațiu inovator din București. appeared first on Kinder Trips.