În perioada 2005 – 2006 am făcut teren antropologic și am scris teza mea de dizertație, susținută la finalul Masterului de Antropologie și Dezvoltare Comunitară de la SNSPA, promoția 2004 – 2006.

Mă pasiona domeniul antropologiei urbane încă din facultate, în special temele legate de locuire (inclusiv locuire extremă) și comunități alternative. Am urmat prima secție de Etnologie înființată în 1999 în cadrul Facultății de Litere București, unde norocul a făcut să avem și cursuri de antropologie urbană.

Recunosc, etnologia și folclorul nu prea mă dădeau pe spate (doar componenta legată de magie și plante de leac, ha, ha). Însă cursurile de antropologie strecurate în programă, m-au îndreptat definitiv către acest domeniu de studiu.

Ulterior, am urmat un master, apoi am practicat antropologia aplicată timp de 10+ ani, fondând un ONG prin intermediul căruia am lucrat și mi-am pus ideile în practică (Asociația Komunitas).

Ca să închid paranteza, acum câțiva ani am avut o dezicere față de antropologie și am decis să nu mai practic, păstrând disciplina doar ca pe un as personal în mânecă, al cărui scop a devenit să mă ajute să navighez mai ușor prin lume și prin călătorii. Acum reconsider lucrurile și am început să mă reîmprietenesc cu antropologia :).

Subiectul lucrării de dizertație mi-a apărut în față acum vreo 20 de ani, cînd călătoream cu autostopul
prin Europa împreună cu cîţiva prieteni. La vremea aceea, termenul “squat” avea o oarecare rezonanţă în mintea mea, dar niciodată nu fusesem în vreunul şi nu înţelegeam prea bine ce înseamnă.

M-am lămurit în vara celei de a două “mari”călătorii europene pe care am făcut-o: traversarea continentului de la nord la sud, din Olanda pînă în Spania, cu autostopul. Atunci (cred că era prin 2002), am stat prima dată într-un squat, în Amsterdam.

Călătoria, pe care întotdeauna am văzut-o drept un motor esenţial al devenirii sociale şi un act esenţial
pentru înţelegerea realităţii, mi-a pasat aşadar şi acest subiect.

Ulterior el a devenit una dintre coordonatele de bază ale interesului meu antropologic.  Terenul meu a durat vreo 2 luni, timp în care m-au găzduit diverși prieteni de prin toate țările unde am realizat interviuri: Germania (Berlin), Spania (Barcelona), Poznan (Polonia), Lisabona (Portugalia).

Am călătorit între țări cu zboruri low cost și am mâncat doar de la supermarket sau de la bucătăriile comunale din squaturile prin care m-am preumblat.

Terenul meu antropologic a fost autofinanțat, însă pe un buget foarte foarte mic. Ceea ce m-a motivat să stau atâta timp plecată din România și să călătoresc practic singură (aproape 2 luni) a fost pasiunea pentru subiectul cercetat.

La care se adaugă, bineînțeles, bucuria de a întâlni oameni calzi, ospitalieri și deschiși, cam peste tot unde am fost. Cu unii dintre ei am păstrat legătura până în prezent, chiar dacă ne întâlnim o dată la câțiva ani.

Am credința că temele abordate în cadrul lucrării sunt cât se poate de actuale în prezent, motiv pentru care am decis să urc lucrarea online.

Am scris despre comunitate, co-locuire, metode alternative de a conviețui – toate sunt aspecte pe care va fi necesar să le redescoperim în viitorul apropiat.

Kinder Trips este un blog despre educație alternativă, conectarea copiilor cu natura, ecoturism, călătorii pe îndelete și ”travelschooling” – însă de la bun început am avut o componentă despre comunități și stiluri alternative de viață, pe care o găsiți aici și aici.

Acestea fiind zise, găsiți mai jos lucrarea mea și sper să fie de folos, cumva:

➡️ SQUATUL CA NUCLEU SOCIAL ȘI SPAȚIU DE LOCUIRE ALTERNATIVĂ